Echilibristică într-un pahar cu vise

Într-o clădire unde majoritatea lucrătorilor (cu sensul de oameni care primesc un salariu, nu neaparat cei care fac o muncă fizică, soldată cu un produs finit palpabil, pentru că în cazul de față produsul muncii este mai degrabă cu o idee sau informație potențial utilă cuiva, la un moment dat) sunt învățați să caute nod în papură și explicații alternative pentru majoritatea lucrurilor înconjurătoare sau informațiilor primite independent de sursa lor (prieten, rival sau chiar dușman), există totuși o seară în care imaginația este folosită în favoarea unor frivolități necaracteristice. Aceasta seară se numește în mod cifrat „petrecerea de crăciun” care se organizează în mod uzual, anual, pe la mijlocul lunii decembrie. Există chiar un comitet al organizatorilor, care decid ce, unde, cum și în orice caz diferit. Cum diferit? Adică așa:

Anul de pomină 2008

… cu Familia Adams, Harry Potter, Grease, Matrix și alții (plus multă bere). Am fost maestru fotograf, încă n-aveam curajul să m-arăt în lume sub o mască.

petrecerea de craciun 2008 petrecerea de craciun 2008 petrecerea de craciun 2008 petrecerea de craciun 2008

Nu-mi aduc aminte ce exact am făcut în 2009 / 2010 dar cred c-am fost acasă, în România. Nu-mi aduc aminte nici măcar tematica anilor respectivi.

Anul de pomină 2011

… cu Franța plină de guinguettes, cu alcool ieftin la margine de oraș, in special în jurul Parisului, pentru week-enduri distractive.

Petrecere de craciun 2011 Petrecere de craciun 2011 Petrecere de craciun 2011 Petrecere de craciun 2011 Petrecere de craciun 2011 Petrecere de craciun 2011 Petrecere de craciun 2011 Petrecere de craciun 2011

Anul de pomină 2012

… cu personaje din filme într-un bar genevez. Adică Nanny Ogg pentru mine.

Petrecere de craciun 2012 Petrecere de craciun 2012 Petrecere de craciun 2012 Petrecere de craciun 2012 Petrecere de craciun 2012 Petrecere de craciun 2012 Petrecere de craciun 2012

Iar anul acesta avem personaje de poveste. Încă nu m-am hotărât asupra costumului, deci rabdare. Apar ele și pozele.

Articol scris în cadrul psilunelilor, dar din păcate n-am apucat să-l public la timp. Găsiți alte numere de echilibristică aici, la Psi.

Autor: Kadia

I do research to live and I live to travel. I like to picture my road's ends. I read to dream about my next journey. I dream to conquer my fears.

22 de gânduri

    1. Sunt lebadoi cu greutate 😀 Din pacate n-am foarte multe poze clare pentru ca lumea nu prea sta la pozat, lumina este ca la petreceri, adica mai mult absenta, dar recunosc lebadoii aia au facut senzatie 😀

    1. Aici este o adevarata traditie din cauza Escaladei. O sa povestesc din nou despre ea, in orice caz, mijlocul lui decembrie e foarte interesant de vizitat orasul asta. Intotdeauna m-am intrebat ce pricep bietii turisti care se nimeresc intr-un oras blocat din cauza unor oameni deghizati :))

    1. M-am straduit din greu, tocmai asta fiind problema, mi se parea ca nu arat deloc a frantuzoaica, asa ca tema pentru mine a fost foarte dificila, dar am reusit sa-i dau la cap cu ajutorul accesoriilor 🙂

    1. Nu-s greu de organizat, dar trebuie sa aiba cineva rabdare sa puna lucrurile in miscare. Eu zic ca merita investitia de timp, ne-am distrat foarte bine de fiecare data.

  1. Dar explica-mi te rog…fiecare isi alege personajul? Sau i se indica ce personaj imita? Oricum, e o ocazie sa reeditezi serbarile de la gradinite. Si de unde va procurati costumele?Am dubii ca pe aici gasesc costum de lebada ca in pozele tale. Dom’le dar lebadoii sunt de-a dreptul supercalifragilistici. Am mai vazut asa ceva in Finlanda dar era luna mai. Off, ce imi doresc si pe aici asa ceva.

    1. Ha ! Astea sunt exact ocaziile cand eu mi-as dori sa fiu antreprenor individual liber profesionist contractor independent particular fara nici o legatura cu vreo companie si cu vreun coleg ! Consumul obligatoriu de vinhai ca ar mai merge, ca pot sa-l mai vars prin vreun ghiveci, dar sa mai dau si bani si/sau sa cheltui timp/efort personal pt a ma costuma in moduri ridicole fata de oameni de care nu am de gand niciodata sa ma indragostesc, zau, asta mi se pare chiar prea de tot. Adica pt mine costumatiile sunt niste chestii de suflet si deosebit de intime si personale, e ca atunci cand probam rochiile sau bluzele lui mama sau gulerul de blana de vulpe al lui bunica, sau ca atunci cand imi puneam un cercel de pirat in ureche si un petic de pirat peste un ochi pt Nelson…dar sa fac asa ceva pt niste colegi de serviciu mi se pare nu numai ridicol, dar si snob, si neproductiv, si de fapt total yeeeach/gretos. Insa am mai lucrat in colective unde am auzit ca jobul respectiv ba chiar si cariera respectiva le placea unora tocmai prin oportunitatile de socializare. Nu critic conceptul si stiu ca e important si trebuie sprijinit din punct de vedere politic economic, doar ziceam ca pe mine personal nu ma atrage, sunt eu asa mai ciufut, si exista anumite placeri pe care doresc sa le tin pt mine si pe care nu doresc sa le impart chiar cu intreaga lume, si printre astea e si costumatul in diverse (decat daca devine o necesitate politic educativa, insa eu nu doresc sa imi educ politic colegii de serviciu, pt ca ii consider deja chiar mult prea educati plus pt ca poate si evaluez eronat educatia politica asa in general, in anumite privinte ii supraestimez valoarea, in altele o devalorizez…am inca conflicte nerezolvate fata de politica…cred si ca pt ca provin dintr-o tara post comunista si pt ca sunt gay.)

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s