(a) solfegia

Cu cât sunt mai inaptă să fac un lucru, cu atât îl admir mai mult pe cel care poate să facă. Mai ales dacă are o oarecare legătură cu un domeniu paralel cu persoana mea, adică arta (poate și unele sporturi, gen gimnastică sau patinaj, care, dacă ar fi după mine, tot artă le-aș numi). Eu sincer cred că atunci cand se împărțeau sarcinile în creierul meu, neuronii care ar fi trebuit să primească funcțiile artistice au absentat nemotivat. Așa se face că atunci cand m-a impins mama la cor, în clasa a cincea, după ce am rezistat eroic cam vreo cinci săptămâni si doar ca să-i demonstrez că nu mi-e rușine să vorbesc cu profesoara de muzică, am fost pusă să cânt gama, pe care am cantat-o cu încrederea și convingerea unui copil de 11 ani, spre durerea aproape vizibilă a profei. M-a acceptat cu condiția să cânt foarte încet, dacă se poate în gând și doar să mimez cuvintele. Rezultatul: am detestat orele de muzică din toată inima pentru că am fost întotdeauna orgolioasă și devenisem conștientă de inabilitatea mea de a solfegia, ceea ce nu mă impiedică să iubesc vocile celor care sunt în stare să transmită emoții și povești cu vocea lor perfectă.

784px-Ut_Queant_Laxis_MT

Notă: acest articol participă la provocarea fără nume a Irealiei, care propune săptămânal un cuvânt spre disecție si intrspecție. O joacă (aproape) nouă dar neașteptat de plăcută pentru mine. 

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

15 gânduri

  1. Eu am voce, dar nu e lucrata, am cantat in corul bisericii, la tara la bunici, in cartierul unde am copilarit, dar si la scoala. Stau prost cu respiratia si undele note au de suferit, nu am avut un „antrenor” care sa se tina de mine.

    1. Stiu ca exista niste exercitii de respiratie ca sa poti modula respiratia in timpul cantecului, dar n-am mai multe informatii de atat. Ca orice arta am impresia ca talentul este doar o mica parte din rezultat, ci este nevoie de multa munca si exercitiu pentru un artist cu adevarat bun.

  2. La fel strigă și-n mine admirația față de cei care pot, atunci când eu nu reușesc. Iar talentele cu care se nasc unii fericiți ai sorții îmi trezesc emoții care încă mă surprind. Când s-au împărțit notele muzicale, cred c-am stat la coadă la litere, dar nici p-astea nu le-am prins pe toate. 🙂 Încă învăț să-mi accept limitările, cred că lecțiile nu se sfârșesc niciodată.
    Mulțumesc pentru că te-ai alăturat provocării fără nume, deocamdată. Până joi îl scot din urnă și pe-acesta. 🙂 Mi-ai făcut o bucurie.

  3. Revin, că am uitat să te întreb dacă ești de-acord să includ textul tău în culegerea pe care vreau s-o păstrez. Cu trimitere la autor, bineînțeles. Nu știu dacă ai avut timp să citești toate câte le-am scris despre joacă și vreau să mă asigur că nu te deranjează acest lucru. Dacă nu vrei, nu-i cu supărare. 🙂

  4. Ma regasesc in cele povestite de tine. Si pe mine m-a rugat profesoara la cor sa cant incet, eventual in gand, cand eram copil :)). Imi place muzica si ii admir pe cei care o fac, sau o reproduc frumos, dar in ceea ce ma priveste pe mine personal, nu cred sa fie alt domeniu cu care sa fiu mai paralela :D.

    1. Ma tot intreb daca profa s-ar fi chinuit mai mult si m-ar fi pus sa „lucrez” in loc sa ma lase in branza mea sa cant in gand, poate as fi reusit sa invat ceva. E greu insa in cadrul invatamantului de masa, unde sunt culesi doar cei talentati si slefuiti bine, iar restul dau din cap. Oricum eu sunt adepta sistemului tutorial, doar ca nu mai poate fi aplicat unei populatii de in curand 9 miliarde.

  5. Aoleu,am urât corurile,de cand trebuia sa cantam toate fetele,pentru Cantarea României,dupa ore,in timp ce baietii plecau acasa.Daca mi-ar fi placut sa fiu cantareata,as fi vrut asa,o Celine Dion… Nu cantareata de opera in niciun caz,as fi vrut o muzica pe care sa ma pot zbantui in pantaloni de piele :))

    1. :)))) Nu cred ca mi-am dorit vreodata sa fiu cantareata, ii admiram pe cei care puteau canta, dar mie imi placeau mai degraba videoclipurile si ma visam actrita. Talent ioc, dar cui ii pasa?

  6. Am pus, mai zilele trecute, bazele corului afonilor din blogosferă. Suntem deja vreo 6, aleşi pe sprânceană, deocamdată doar în urma declaraţiilor fără vreo probă concludentă în acest sens, toţi unul şi unul, toţi din categoria celor care cântă prost, dar tare. Îţi păstrăm un loc ?

  7. Pingback: Irealia | Solfegii
  8. Pingback: Solfegii | irealia

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s