Provocarea secretă (24) – Chocolate crinkles

Provocarea culinară în secret a lunii decembrie o găzduiesc eu aici, pe blogul meu 

Luna asta mi-a revenit sarcina de a striga catalogul blogurilor culinare înscrise pentru Provocarea Secretă și de a repartiza blogurile participanților. Recunosc cu un pic de vinovăție ca mi-am ales blogul pe care am vrut sa-l studiez, dar strict din cauză că în cei 2 ani de zile (care tocmai s-au implinit în această lună) de când particip la acest joc nu l-am primit nici macar o dată. Iar asta am considerat că este o răsplată care mi se cuvine după ce am amețit lista până au ieșit toate blogurile la numărătoare. Blogul (pe care mi l-am) ales este domiciliat într-o mansardă cu bunătăți, unde am stat și am luat articol cu articol (la propriu, pentru că n-am reușit să conving blogul să-mi caute ceva, orice) până mi-am ales o rețetă de sărbătoare, în ton cu perioada festivă. Rețeta asta mi-a satisfăcut alta obsesie pentru că vreau să fac bombonelele astea de ciocolată de vreo doi ani, când le-am văzut pentru prima dată pe un blog culinar.

Chocolate crinkles

• 200g de ciocolată amară (ar fi trebuit 225g, dar n-am mai avut)
• 50g de unt
• 200g de faină
• 1/2 de plic de praf de copt
• 2 ouă
• 5 linguri de zahăr
• 2 linguri de esență de vanilie

Am topit ciocolata și untul pe bain-marie, timp in care am bătut ouăle cu zahărul în robot până și-au dublat volumul (cred c-au fost vreo 10 minute, pentru că mă tot chinuiam să topesc ciocolata, fără s-o stric, așa cum îmi este obiceiul). Am adăugat esența de vanilie și sosul de ciocolată, apoi făina amestecată cu praful de copt și un vârf de sare. Compoziția bine omogenizată am lăsat-o în frigider cam de la prânz până seara (Ioana zice că minim 3 ore sunt necesare), apoi am format biluțe pe care le-am dat prin zahăr praf, le-am lasat la rece încă o jumătate de oră și apoi le-am copt în cuptorul preîncălzit la 170C în jur de 10-15 minute (eu le-am ținut 15, dar cuptorul meu e lent). 

Nu mi-au ieșit deloc așa frumoase cum le-am vazut pe internet, dar nu mă miră pentru că ciocolata elvețiană, chiar și cea de gătit nu se pretează decât la rețete elvețiene. Dar sunt bune la gust, dacă vă place ciocolata amară și nu vă deranjează stratul de zahăr de la exterior.

Notă: acest articol face parte din seria provocărilor culinare româneşti, în care  Ama ne provoacă la următorul joc (mai multe detalii aici): în fiecare lună participanții înscriși în grupul de facebook (unde poate intra oricine dorește să-şi arate îndemânarea în bucătărie) primesc lunar spre studiu un blog de unde vor alege o rețetă pe care o vor prepara şi personaliza după bunul plac. Reţeta adaptată în varianta proprie se publică pe blogul personal înainte de 23 ale fiecarei luni.