Cireașa

Aș fi putut scrie despre cireșele copilăriei, jumătate galbene, jumătate roșii, pe care le mâncam stând pe gard și urmărind cu interes activitățile de pe stradă, simțindu-mă în siguranță, ascunsă printre frunze și crenguțe. Aș fi putut scrie despre cireșele pietroase, gigante și uneori cărnoase. Aș fi putut scrie despre plăcinta de cireșe, dulce și aromată, făcută dintr-un foietaj și-un kil de cireșe. Aș fi putut scrie despre vișine, verișoarele cireșelor, după care poftesc până la lacrimi pentru că după plecarea din România le-am pierdut și urma. Aș fi putut scrie despre cireșele amare pe care nu le plac decât în dulceața de cireșe, după ce au fost fierte în zahăr. Aș fi putut scrie despre cerceii de vară timpurie, făcuți din două cireșe surioare. Dar pentru mine, cireașa nu mai poate fi decât una roz, cu codița verde, croșetată de Vladen când a aflat de existența amigurumilor.

adică această cireașă roz
adică această cireașă roz

Notă: acest articol participă la provocarea Irealiei, care are nume acum (Gând din Cuvânt) și care propune săptămânal un cuvânt spre disecție si introspecție. O joacă (aproape) nouă dar neașteptat de plăcută pentru mine. 

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

13 gânduri

  1. Nici nu puteai face o altă alegere, ar fi fost nedrept față de această unică cireașă roz. (Dar o surioară/frățior, nu-i face tăticul? 🙂 Ca bonus, că am fost cuminte și n-am fumat mult azi, încă, m-am delectat și cu istoria ei, pe blogul lui Vladen.

    Mulțumesc frumos, din nou. Un weekend fain să aveți! 😉

  2. Miununată cireaşa croşetată! Jos pălăria pentru iniţiativă! Sunteţi de poveste, sincer! 🙂
    Numai bine! 🙂

  3. Da, si mie imi e dor de visine. Nu atat de fructa, ca nu cred ca mancam visine crude vreodata, dar asa preparate cu gust de visina mai mancam, adica si prajitura cu visina, si dulceata de visine, chiar manacam, desi nu ma omor dupa duolciuri, dar cu visina mergea, nu stiu de ce, pt ca cu alte fructe acide nu e la fel, pur si simplu nu e la fel ca cu visina. Si am incercat sa caut unde sa pot gasi visine, dar nu am reusit pe unde am fost eu. Se pare ca erau populare la vremea grecilo si romanilor antici, care le-au introdus in UK, si au devenit ff populare in UK la vremea lui Henryk al 8-lea, dar nu asa recent ! Acum se pare ca doar in Iran mai sunt asa populare. Dar exista un soi care e tipic in Romania care nu seamana exact asa cu morello sau amarello, desi unii experti zic ca e tot amarello. Nu stiu, ca eu visine ca in Romania nu am mancat nicaieri in lume. Bunica avea un visin in curte.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s