Călătoriile lui 2013

Anul acesta am călătorit mai puțin decât anul trecut, am rămas cu vreo 3 săptămâni de vacanță pe care probabil nu le voi mai lua, depinde în mare măsură de anul care vine cu probabil câteva schimbări importante, sper eu înspre mai bine.

Revelionul 2012/2013 ne-a găsit tot în Geneva, în Plainpalais de data asta, mai aproape de casă, așa că n-am avut nicio scuză ca să nu mergem să numărăm secundele de dinaintea trecerii în anul nou, în piață publică, în mijlocul unor necunoscuți.

La sfârșitul lui ianuarie am făcut primul drum, prin Londra, unde multe căni de ceai ne-au ținut de cald, am primit cadourile de ziua mea, am dârdâit BelowZero și am testat mâncarea lui Jamie Oliver, la Barbecoa. Londra îmi este din ce în ce mai dragă cu fiecare călătorie mai câștigă un pic din inima mea.

Februarie a adus o nouă țară pe lista celor vizitate, anume Belgia, cu ocazia unei călătorii în Bruxelles, despre care n-aș putea spune prea multe cuvinte de laudă, dar m-am distrat și este una dintre călătoriile din anul ăsta despre care am impresia că am scris aproape tot ce am avut a spune pe blog.

Martie a adus o vizită la BarCraft în Lausanne și mi-a oferit ocazia unui prânz la Vapiano, restaurant nou deschis în Elveția, plus câteva cumpărături în orașul vecin, mai puțin supus regulilor calvine.

Martie a fost și luna târgurilor, întâi de mașini, în Geneva, la Palexpo, unul dintre cele mai aglomerate momente (sau locuri) ale anului:

Târgul de carte de la Paris, a cărei invitată de onoare a fost România noastră, s-a ținut între 22 – 25 martie 2013, a fost mult mai mare decât mi-am inchipuit eu și printr-un noroc chior m-am nimerit la standul Institutului Francez, unde am primit un autoraf de la d-na Gabriela Adameşteanu.

Tot în Paris am dat peste o expoziție despre viața și opera lui Leonardo da Vinci la Cité des sciences et de l’industrie, pe lângă o vizită La Conciergerie, fostul palat regal, transformat în închisoare, unde, pe vremea revoluțiilor franceze, sute de francezi au fost închiși, judecați si ghilotinați cu sau fără vină. Astăzi clădirea face parte dintr-un complex numit generic Palatul Justitiei, dar o mică parte este deschisă pentru vizitare. Deși am vizitat Parisul anual în ultimii 10 ani de zile, încă pun pe listă locuri noi de descoperit, vizitat sau revizitat. Parisul chiar este un oraș frumos, deși anul acesta planurile mi-au fost date peste cap de demonstrațiile de pe Champs.

În aprilie am stat cuminți acasă și am făcut planuri pentru luna mai. Dar trebuie admirat cireșul înflorit de sub geamul meu, care mi-a luminat multe zile de aprilie.

În mai am trecut din nou oceanul, pentru o treabă legată de slujbă în Washington și apoi câteva zile de vacanță în New York. Încă n-am apucat să povestesc tot ce am văzut acolo, dar tot Europa mea mi se pare mai frumoasă. Sunt convinsă că mi-ar placea continentul american mai mult dacă m-aș nevoi să fac acele călătorii dorite, prin parcurile lor naționale, să văd Canionul, cascadele și geizerele.

În iulie am ajuns prin inima României, am trecut pe lângă mănăstiri, biserici, prin mine de sare, la Slănic și pe cărări de munte, spre cetăți medievale, la Râșnov, la cules de mure și admirat lăcușoare. Am petrecut și câteva zile departe de orașe, cu un teanc de carți imens langă canapea și cu nimic altceva de făcut. Sunt acele câteva zile pe an în care mi-aș dori ca timpul să se oprească în loc și pentru care nu am deloc măsura timpului sau nevoia disciplinei. Este timpul meu, pentru mine.

  În august am plecat tot în cautarea unei cetăți medievale, dar de data asta în Franța, la Avignon, unul dintre cele mai frumoase orașele ale Franței, care mi-a cucerit inima în pofida căldurii. Am stat doar trei zile, la sfârșit de săptămână, dar orașul acesta, cu palatul lui papal, va rămâne în inima mea pentru toată viața. Iar în Provence chiar miroase a levanțică.

Tot în august am revizitat Londra, pentru o mică problemă cu brațara de la Nike Fuel, pe care am schimbat-o rapid și am vizitat Westminster Abbey, Tower Bridge, plus un tur prin Whitechapel, inspirată de un serial tv britanic, cu același nume.

Septembrie a adus din nou o călătorie prin Elveția, la Berna, unde am văzut soldățeii din teracota într-o expoziție temporară la muzeul de istorie. Tot acolo am văzut și muzeul Einstein, care merită vizitat. Tot n-am scris despre strada cu statui din mijlocul orașului, dar cel puțin am povestit despre căpcăunul principal.

Prima zi de noiembrie mi-am petrecut-o în Berlin, tot pentru un sfârșit de săptămână, unde am mancat un borș de sfeclă gustos într-un local rusesc renumit, Gorki Park, am descoperit un bar de vin destul de chic și am luat o parte dintre cadourile pentru Crăciun. O surpriză foarte plăcută a fost întâlnirea neplanificată cu Anca de la Slowaholic și timpul petrecut la un ceai „sub umbreluță”.

Ultima călătorie a anului a fost la inceputul lunii decembrie, tot in Elveția, la tărgul de crăciun din Montreux, despre care am povestit aici.

În total am călătorit 46 de zile în 2013, prin 6 țări și 13 orașe, iar planuri pentru 2014 încă nu am făcut. Mă bucur că am taiat câteva dintre dorințele mele, am adaugat altele, dar deocamdată pășesc cu încredere si curiozitate în noul an. Cel mai bun an pentru călătorii rămâne 2012, cu 76 de zile de călătorie, 7 țări și 17 orașe vizitate.

Articole similare:

• Călătoriile lui 2012
• Buget de calatorie (2012)
• 2012 cultural
•  Cărţile lui 2012