Pagini de jurnal (20)

Astăzi … am planuri mari de scris ca să ajung „la zi” cu ceea ce-mi propusesem pentru săptămâna asta (adică provocarea secretă, o leapșă de la Rudolph, jurnalul de duminică, a cincea provocare din concurs și argumentația despre Jon Snow). Cred că îmi mai trebuie o zi de duminică, una după alta. Am primit deja cadourile pentru ziua mea și vreau să mă joc cu ele, plus niște narcise pe lângă zambile, care cresc ca posedate. Mai trebuie să lucrez la niște grafice și vreau să fac o prăjitură mai cu moț, sper sa-mi iasă de data asta.

Afară… este soare și frumos afară, dar cică ar fi ceva șanse de ninsoare săptămâna viitoare. Îmi vine greu să cred când mă uit afară și văd primăvara.

vremea-26ianuari2014

În grădină… nu mai cântă nici măcar pasărelele, parcă toată lumea își doarme somnul de duminică după-amiază.

În casă… totul este curat și aranjat, singura mea supărare este gaura din bucătărie, de care n-am scăpat. Au venit joi și ne-au schimbat și nouă cotul de țeavă care s-a fisurat la vecina de sus. Acum stăm cu o gaură pătrată, cu latura de circa 50cm, acoperită de un plastic negru, lipit cu un scotch argintiu de țevi, care s-a dovedit a fi foarte interesant pentru pisici. Așa ca acum am și câteva cutii foarte grele la intrarea în bucătărie, dar cel puțin pentru moment pisicile nu mai sunt interesate de zona respectivă.

În bucatarie… se frământă un aluat, din care vreau să fac baghete pentru un fondue demi-demi. Mai am în plan niște clătite pe care mi le doresc de vreo două săptămâni deja.

Ce mai meşteresc eu… grafice. Și am reușit în sfârșit să-mi aduc aminte să cumpăr ilustratele pentru voi. Săptămâna viitoare voi începe să le trimit din nou pe drumul lor în lume. Mulțumesc, Andreea, pentru ilustrata! Am primit-o vineri 🙂

vederi, ilustrate și magneti

Aștept… să-și termine programul mașina de păine. Mi-e din ce în ce mai foame, dar azi m-am apucat cam târziu de gătit.

Sunt recunoscătoare… pentru mesele gătite împreună și pentru discuțiile interminabile începute la masă și continuate până se termină sticla de vin. Cumva se întâmplă ca toate condițiile necesare pentru a crea o asemenea atmosfera perfectă se întrunesc sâmbăta seara.

Ce filme am vazut…  am dat peste un film ciudat cu Pierce Brosnan, pe care l-am urmărit mai degrabă cu urechile într-una din nopțile de lucru din săptămâna trecută. Se numeste Matador (2005) și nu-i deloc o capodoperă. Mult mai interesant a fost un film cu niște puști americani care după ce au fost respinși de la toate colegiile la care au aplicat, ca să nu trăiască cu dezamăgirea părinților s-au apucat să-și facă propriul colegiu, renovând o clădire abandonată. Filmul se numește Accepted (2006). Dintre seriale merită menționat pentru că mi se pare foarte interesant, deși n-am apucat să văd decât un episod, este The Bletchley Circle (2012-). Am pe listă o grămadă de filme de la Roxana, sper doar să am timp de ele.

Ce carte citesc zilele astea… am început Un miliard de ani până la sfârșitul lumii a fraților Arkadi și Boris Strugațki, una dintre cărțile primite săptămâna trecută, destinată altcuiva, dar, deh, am fost mai rapidă.

Un citat pe saptamana… „Toţi îşi cer partea succeselor, dar înfrângerile se trec numai pe seama unuia.” — Tacit

Fotografia zilei… multe mulțumiri lui Silving pentru un tablou superb cu bufnițe pe care l-am primit vineri. I-am găsit deja locșor deasupra televizorului, se potrivește perfect 🙂

Bufnite, flori si pisici

Planuri pentru saptamâna viitoare… am scăpat de prezentări, robabil voi avea de scris un raport, dar n-am primit încă nicio confirmare, așa că pot în sfârșit să-mi fac alte planuri, cum ar fi o cină la restaurant de ziua mea, pentru că de marți mai adun o cifră la vârsta mea. Bun, cu un pas mai aproape de pensie, cu timp nelimitat pentru cărți și mângâiat pisici.

19 gânduri despre “Pagini de jurnal (20)

  1. Aștept cu interes povestea lui Jon Snow. Dar și noua provocare a CSI-ului căci m-a prins foarte tare. Și mă duc să fac clătite. Am mai avut o tentativa si am renunțat. Acum mi-ai dat un impuls. 🙂

  2. Off, eu nu prea văd avantajele pensiei, în afară de timpul liber. O asociez numai cu dureri de oase, slăbiciune și cu obsesia sfârșitului apropiat 😦 .

    • Nu trebuie neaparat sa fie asa, pensiuonarii din jurul meu sunt foarte activi si par in forta. Speranta de viata a crescut suficient de mult cat pensia sa nu insemne neaparat boala.

      • Oricum, e un sfârșit, nu un început 😦 . Chiar mă întreb dacă atunci aș mai avea dorința și puterea de a face toate lucrurile pe care vreau să le fac acum și pentru care acum nu am suficient timp 🙂 . Când eram copil, îmi doream să mă maturizez mai repede, să fiu luată în serios de cei mari. Acum, ajunsă pe la jumătatea drumului, îmi doresc să dau timpul înapoi.

        • 😀 Și eu mi-am dorit foarte mult să cresc mare ca să pot lua propriile-mi decizii, nu regret deloc și nu mi-am dorit niciodată să dau timpul înapoi. Am impresia ca sunt din ce în ce mai împlinită, mai deșteaptă, mai înțeleaptă, cu mai multă voință și mai plină de „putere” socială și profesională.

  3. Tabloul cu bufnițe al lui Silving e grozav, precum și narcisele, dar cea mai tare, e, totuși, Roxana ! 😆 E tare dulce cum stă ea acolo, frumos, în coșuleț.

  4. Deci a ajuuuuuns! 🙂 Ce ma bucur! Toate celelalte carti postale sunt mult mai frumoase decat ea dar atat am putut sa gasesc in tarisoara asta, de niste luni de zile de cand tot caut (recunosc, nu f asiduu 🙂 ) carti postale.
    Ce pofta de clatite mi-ai facut! 🙂 Tot zic sa iau niste ciocolata alba sa fac (aveai tu o reteta cu ciocolata alba in compozitie) 🙂
    La mine seamana vremea mai mult cu Geneva decat cu Buc 😀 Ma rog, nu chiar zilele astea (avem zapada pana la genunchi) dar in general.
    Iar discutiile alea interminabile … balsam pt suflet nu alta 🙂 Noi ne bucuram in rarele excursii cu masina, uneori mai mult de timpul pe care il avem impreuna, pe traseu, sa mai vorbim si noi (chiar daca aproape intotdeauna suntem si cu copiii 🙂 ) decat de destinatie in sine 🙂

    • Da, a ajuns si nu mi se pare deloc rea. Am tot incercat sa/mi dau seama cam in ce an e făcuta poya, pare mai degraba pe vremea cand eram noi mici, genul ala de fustite parca nu se mai poarta acum. Mi-a placut si am apreciat stradaniile tale de a gasi o carte postala locala. A fost o misiune interesanta in sine 😀

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s