În cautarea dragostei

Crezi în dragostea adevărată? Dar în iubire la prima vedere? Poate ține dragostea până la adânci bătrâneți?

Nu știu ce este dragostea adevărată, dar știu că iubesc aceeași persoană de aproape 20 de ani. Din punctul meu dragostea nu poate fi decât adevărată, restul poate fi infatuare, recunoștință, orgoliu gâdilat, comoditate, dar nu iubire. Nu toate cuplurile se iubesc, dar dragostea există. Nu cred în iubire la prima vedere, cred în atracție și vanitate. Dragostea are nevoie de timp, de încercări, de muncă constructivă. Dar, da! Dragostea moare doar o dată cu oamenii ce o simt.

Povești de dragoste celebre în istorie

Cleopatra și Mark Antony

Cleopatra VII Philopator este cunoscută ca fiind una dintre cele mai frumoase femei din lume, care a fost implicată romantic atât cu Julius Caesar cât și cu Mark Antony. După înfrângerea de la Actium, Mark Antony s-a sinucis, iar gurile romantice spun că gestul lui a fost provocat de un zvon mincinos despre moartea Cleopatrei. Aceasta a murit, intr-adevăr, la scurt timp după ce a aflat de moartea lui, lasându-se mușcată de viperă.

Elizabeth Taylor and Richard Burton in Cleopatra (1963)

Elizabeth Taylor și Richard Burton in Cleopatra (1963)

Paris și Elena

O iubire aflată la limita dintre mitologie și istorie, care a dus la zece ani de război și distrugerea unui oraș. Elena, o altă femeie de o frumusețe răpitoare, ce a dus la mai multe necazuri, a fost căsătorită cu Menelau, regele Spartei. Paris, fiul regelui Priam din Troia s-a îndragostit nebunește de ea și a răpit-o. Fratele lui Menelau, Agamemnon a strâns o armată uriașă, care după numeroase încercări a reușit să distrugă orașul și să recupereze fata. Soarta Elenei diferă în funcție de legendă, unii zic că ar fi murit în timpul războiului (Euripide in Oreste), alții că s-ar fi întors la Menelau (Odiseea lui Homer), până la moartea acestuia, fiind apoi gonită de fii lui și s-ar fi retras în Rhodos, unde moare spânzurată de Polyxo.

Orlando Bloom și Diane Kruger in Troz (2004)

Orlando Bloom și Diane Kruger in Troy (2004)

Napoleon Bonaparte și Josephine

Napoleon era cu 6 ani mai tânăr atunci când s-a căsătorit cu văduva plină de șarm, care avea deja doi copii. Numeroase scrisori de dragoste au fost schimbate între cei doi iubiți despărțiți de război. Din păcate, povestea lor de dragoste a fost întinată de câteva aventuri amoroase de o parte și de alta, iar în final, Napoleon a divorțat de Josephine pentru a avea un mult dorit moștenitor. Josephine a venit în Geneva în 1811, la scurt timp după divorț, cumpărând Chateau of Pregny-la-Tour. Pe 29 mai 1814, Josephine moare de pneumonie în  Château de Malmaison, lângă Paris.

O parte din tabloul lui David si Rouget (Muzeul Luvru)

O parte din tabloul lui David si Rouget (Muzeul Luvru)

Shah Jahan și Mumtaz Mahal

In 1607, o adolescentă în vârstă de 14 ani, pe nume Arjumand Banu, era logodită cu Shah Jahan, de doar 15 ani, fiul și moștenitorul Împăratului  Jahangir, aflat în fruntea imperiului indian Mughal. Căsătoria are loc abia 5 ani mai târziu, fiind a doua soție, dar preferata acestuia, primind titlul de Mumtaz Mahal, în traducere „aleasa Palatului” („the chosen one of the palace”). Cuplul are 14 copii, dintre 7 ajung la vârsta maturității, însă Mumtaz moare 19-20 de ani mai târziu, la nașterea celui de-al paisprezecelea copil, o fată numită Gauhara Begum.  Shah Jahan a suferit foarte mult după moartea ei și a construit Taj Mahal pentru a îi servi drept loc de veșnică odihnă soției lui iubite. Monumentul a avut nevoie de aproape 20 de ani pentru a fi terminat, la construcția lui fiind implicați 20000 de muncitori și 1000 de elefanți.

Mumtaz Mahal și  Shah Jahan

Mumtaz Mahal și Shah Jahan

Regina Victoria și Prințul-Consort Albert

În 1840, Regina Victoria s-a căsătorit cu marea dragoste a vieții ei, printre altele și verișor primar, Prințul Albert de Saxe-Coburg-Gotha și au trăit fericiți pentru 21 de ani, având 8 copii. După moartea lui Albert, regina a suferit un șoc și a refuzat să apară în public pentru 3 ani de zile. Timp de 40 de ani, regina Victoria a purtat negru și a plâns pierderea soțului ei iubit.

Familia Reginei Victoria de Franz Xaver Winterhalter (1846)

Familia Reginei Victoria de Franz Xaver Winterhalter (1846)

Alte cupluri celebre ar mai fi: Anne Boleyn și Henri VIII, Edward VIII și Wallis Simpson, Eva Perón și Juan Domingo Perón Sosa, Marie și Pierre Curie, Frédéric Chopin și George Sand, Clark Gable și Carole Lombard, Elizabeth Taylor și Richard Burton.

Povești de dragoste celebre în literatură

Câteva povești de dragoste le vom descoperi împreună, în următoarele zile, în cadrul unui nou concurs pe blog, sponsorizat de editura ALL, care oferă câteva cărți din colecția Iubiri de altădată. Detalii în curând #peblog.

bnr_76

24 de gânduri despre “În cautarea dragostei

  1. Concurs cu povesti de dragoste? Am senzatia ca va fi mai greu… 🙂
    Eu cred ca sunt cupluri care s-au iubit la inceput si care, undeva pe drumul vietii, au lasat dragostea sa moara… Ferice de cei care stiu sa o intretina!

  2. Mark Antony asta parca ar fi american, nu roman, dupa nume :p
    Eu plusez cu Paul McCartney si Linda Eastman, prima lui sotie, despre care legenda spune ca nu au stat separati nici macar o noapte, pina la moartea ei.

  3. pfuaaai… sirop şi valentini! :))
    dane, la concursul de fotbal mă bag şi eu, îţi spun de-acum!
    iar dintre poveştile de iubire din literatură pot să spun (preventiv, aşa că nu ştiu dacă mă mai ţine memoria) vina apsara şi ormus cama, una dintre cele mai frumoase reinterpretări- după părerea mea- ale mitului orfeic, marca saman rushdie.

    • Siropul asta vad c-a construit temple si legende de-a lungul istoriei. Nu stiu daca se mai starnesc razboaie din cauza unei femei, dar cu siguranta nici macar case nu se mai fac de dragul ei. Lumea a devenit pragmatica si lipsita de timp pentru a investi si alimenta sentimente. Acum multi sunt afaceristi sau artisti, dar fara sa simta altceva decat datorie si oboseala atunci cand isi fac „pasiunea”.
      In plus, parca sunt din ce in ce mai putini barbatii care mai merita atentie. De aia nu mi-am imaginat ca ma voi casatori vreodata si culmea ca tocmai pe mine m-a gasit acel barbat care ar porni un razboi sau ar face un templu daca asta ar fi calea intereselor lui.

  4. Pingback: Reţete- cum se fac chiflele pufoase (Laugenbrot) | uncopilsioghinda

  5. Pingback: Maia | Iubesc Viaţa

  6. Da. Cred că iubirea poate rezista timpului. Am iubit o singură dată și visez același om de peste 40 de ani. Fără gânduri indecente. Între timp am fost măritată și am crescut doi copii. Omul real nu corespunde visurilor mele. Doar proiecția lui în tinerețea mea. Ați citit oare „Adam si Eva” de Rebreanu?

  7. Eu cred si in dragoste ca e adevarata, si cred si in indragostirea de la prima vedere. Cat despre dragostea aia care tine pana la adanci batranete, eu personal am role modeluri reale in jur ca asa ceva este posibil, insa sincer nu cred ca este ceva care poate fi acesibil chiar oricui, cred sincer, desi nu sunt un elitist, ca tine atat de educatia (formala si informala) cat si de caracterul oamenilor implicati in acea relatie. Cred ca este un deziderat OK de a promova asa ceva ca ideal in randul populatiei generale, insa cred ca este in acelasi timp o utopie, si cred ca trebuie promovat in conjunctie cu educarea ca nu e ceva care pica din cer, ci ca necesita efort clar de instruire si formare, inclusiv si din partea sist de educatie si de informare a publicului larg. Stiu ca suna oarecum a social engineering sau a propaganda, intr-o anumita masura este, dar cred ca tine de efortul pe care il face si societatea pt civilizarea oamenilor care traiesc in ea, si stiu ca asa ceva poate parea oarecum rigid represiv unora, stiu ca se pot face excese si abuzuri in acest sens, sau crea chiar tragedii personale, de aia cred ca raspunderea educatorilor este imensa, si se ridica niste probleme etice deosebit de spinoase care tin de cenzura, mai ales de cenzura asupra artelor, care asta mi se pare ff complicata din punct de vedere moral. Dar zau, poate ca e doar o perspectiva personala, si nu o fi asa de complicat cum cred eu ca este, dar fara sa vreau eu mi-am cam format impresia ca asa este, bazat probabil pe experientele mele personale, dar, (la nivel asa mai filozofic personal poate) si pe deficitul meu innascut fata de aprecierea receptiva mai rafinata a unor experiente senzoriale complexe cu posibil efect chiar structural pe termen asa mai lung, de ex a muzicii, am si ADHD, etc. Adica anumite deficiente din astea e imposibil s anu creeze anumite mecanisme compensatorii in alte zone, si chiar poate si o tendinta mai ridicata catre o dorinta de cenzura externa, daca simt eu ca cenzura interioara nu functioneaza chiar optim. Ceva desigur initial la nivel nu chiar asa de constient, desi poate ulterior rationalizat, insa cu o dinamica tot cam subconstienta. Si desigur care va influenta si o gramada de filozofii personale, chiar perspective personale, zone de orbire personala, inclinatii personale, etc. Si care chiar ca sunt dificil de modelat la nivel de ciocan sau nicovala sau tavalug social educativ mai larg si mai standard si ieftin made in China asa pt toti. Desigur, daca ai noroc sa fii privilegiat asa cum consider ca am fost si eu, nu numai printul William, de exemplu, (eu beneficiind de o educatie familiala cf principii bine intentionat victoriene, destul de populare si in Romania la un moment dat, mai ales poate initial in clasa burgheaza de mahala care s-a extns deosebit de mult ulterior de-a lungul perioadei comuniste care i-a asigurat conditii de dezvoltare si consolidare chiar si in rural,nu numai pe urban), atunci poate e posibil sa nu ajung sa reactionez in mod chiar deosebit de patologic cf orbiri personale, sau macar cel putin sa am bunul simt, asa ca mine, sa nu imi proiectez deficitele personale asupra intregii lumi, si sa le mai si numesc si filozofie sau conceptie de viata. Plus nu exista vreo sansa reala ca eu personal sa ajung in pozitia lui Savonarola, insa daca ar fi existat, ala eram eu, (luandu-l pe Savonarola ca om complex si cu bune si cu rele, nu asa caricaturizat, mai ales ca sincer nu cred ca era un psihopat, desi sincer nu am de unde sa stiu,pt ca nu am trait la vremea lui, plus privind si functia pe care s-a straduit sa o indeplineasca la un nivel cat de cat mai realist obiectiv, nu unul propagandistic politic…zau, de ff multte ori eu personal m-am identificat cu Savonarola, imi este aproape imposibil sa nu simt ca pe undeva cred ca il inteleg, desi suna un nume mai de groaza in anumite cercuri.)

    • Nu m-am referit chiar aiurea la clasa burgheza si la educatie. Ma gandeam la citatul dlui de la Rochefoucauld, care era oarecum critic impotriva burgheziei proletare, si care totodata ridica intrebari legate de dragostea ca construct mai degraba cultural, (desi eu sincer cred ca nu e doar cultural, si probabil ca nici dl e la Rochefoucauld nu credea asta, insa el era un critic social, plus politic, plus era un elitist, chiar fara sa vrea, plus desigur ca se plictisise si el atat de academicienii scolastici clericali, cat si de aia ultra biologizanti de la vremea lui, nemaivorbind si de nu stiu cate pitzipoance plus managere de tip mai bluestocking, chiar daca inca nu aveau acest nume, o fi trebuit sa sufere si el in massmedia sau anturajul din jurul lui), „No one would fall in love if they hadn’t heard it talked about.” /”Personne ne tomberait amoureux s’il n’avait entendu parler de l’amour.”

      Dar pt ca mie imi plac ff mult maximele dlui de la Rochefoucauld legate de dragoste, inclusiv cea de sine, dau o lista de citate mai lunga, ca sa se vada ca nu era un incuiat, si chiar avusese ceva posibil util de spus mai on topic, http://www.goodreads.com/author/quotes/109082.Fran_ois_de_La_Rochefoucauld

      Insa desigur ca dragoostea pana la adanci batranete nu este descrisa doar in epoca „literelor” europeene, ca doar exista si povestea lui Abraham si Sarah, ma rog, chiar daca ea era pe jumatate sora lui, dar i-afost si sotie, si el a iubit-o si si ea l-a iubit, plus ea era frumoasa chiar si la o varsta deosebit de inaintata. Ma rog, hai ca astea or fi fost personaje asa mai alegorice, plus Abraham e un omspecial, plus era cam nebun, dar totusi, nu degeaba exista povesti cu acest fel de cupluri care erau si unite si indragostite pana laadanci batranete, si nu cred ca trebuie intelese doar 100 % numai si numai lafigurat, ci in mod mai complex educativa, si ca role model de comportament moral, si de relatii d edragoste cat de cat civilizata pt oamenii obisnuiti, etc.

      Adica eu nu sunt chiar asa impotriiva propagandei, cum nu sunt nici impotriva cenzurii,si nici nu cred ca lumea de azi e cumva asa pe cale de maxima decadere morala, plus Inst Casatoriei total de rapa, (desi desigur statisticile sunt destul de ingrijoaratoare), ca lumea diverselor civilizatii pare a fi fost asa in continua decadere inca de la bun inceput oricum, adiica zau, fiecare generatie si cultura si civilizatie s-a ingrijorat despre soarta tineretului si ce influenta nefasta are mass-media asupra lor si ca sunt niste narcisisti exagerati si nu vor sti ce e aia dragostea adevarata, si Min Educatiei plus Basescu sunt si ei de vina, etc.

      Adica eu incerc sa iau role model nu numai din cevad in jur, dar si din lecturi diverse ca sa pot raspnde la intrebari dinastea de gen Credeti in dragostea adevarat pana la adanci batranete ? Dar desigur, mai ales si din defecte personale, raman oarecum sceptic prudent in acelasi timp.

  8. Pingback: Reţete- cum se fac chiflele pufoase (Laugenbrot) | un copil si o ghinda

  9. Pingback: Ce iubesc la tine | In Jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s