Lacrimi de crocodil

Crying_Eye_Wallpaper_5d15mN-am mai plâns cu atâtea lacrimi amare de vreo 10-12 ani. Prin adolescență era o îndelenicire frecventă. Majoritatea erau generate de frustrare, de lipsa unei libertăți esențiale pentru personalitatea mea îndărătnică. Lacrimilor amare de durere sufletească nu prea le știu gustul, poate doar cele provocate de dureri fizice, dar cu cauză clară și izbăvire rapidă. Nu mă pot hotări dacă îmi stă în fire să plâng, poate doar de propria-mi milă. Sau ca supapă. Starea aceea de calm după câteva ore de plâns mi se pare liniștitoare. Nu-mi place plânsul de milă. Nici cel prefăcut. Mi se rupe însă inima la plânsul disperat, cu lacrimi de crocodil al unui copil mic.

Articol scris în cadrul psilunelilor. Găsiți alte lacrimi de crocodil aici, la Psi.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

2 gânduri

  1. Daca nu ai simtit niciodata nevoia sa plangi pana cand „nu mai ai lacrimi” poti spune ca esti fericita. Totusi, uneori simt ca ma ineaca plansul cu lacrimi de crocodil cand stiu ca orice as face, nu pot face sa dispara suferinta cuiva.neputinta este cea care ma face sa plang cu lacrimi de crocodil.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s