Ana Veronica Mircea – Floarea de loldilal

Floarea de loldilal - VeroDacă tot am scris despre seriale (pe care îl voi vedea azi, se pare că scrisul de scrisori de protest cu dedicație specială pe blog ajută să inmoaie inimi, să fi fost efectul caprelor, oare?) și cântece rusești, ar fi cazul să scriu și despre una dintre cărțile citite în ultimele luni, mai ales că am avut noroc de niște alegeri inspirate.

Una dintre bucuriile călătoriei în București a fost un exemplar din Floarea de loldilal (editura Nemira) pe care l-am găsit la Sala Dalles, după ce am chinuit un băiat din Cărturești care n-a găsit niciun volum în stoc. S-a oferit să-l comande, dar după cele 4-5 zile de așteptare nu m-ar mai fi găsit prin oraș. Cartea lui Grișka, pardon tușa Vero o semnează de fapt (are chiar și un blog dedicat), a fost o surpriză foarte plăcută, oarecum așteptată, dar ce pot să zic este că până să plec din România o terminasem deja. De fapt, în avion am citit ultima povestire, pentru că de fapt volumul este o culegere de povestiri SF (ha! credeați că schimb tonalitatea, despre ce puteam să scriu după rock păgân – pf! ce nu-mi place cum sună în română – și seriale fantastice, dacă nu despre SF?).

Îmi pare bine că m-am chinuit s-o găsesc pentru că este una dintre cărțile pe care prefer să le am în bibliotecă. Nu pot să zic că mi-au plăcut toate povestirile, dar ce pot spune cu siguranță este că doamna aceasta se pierde traducând scrierile altora, de multe ori autori mult mai puțin talentați, dar susținuți de o editură mai bogată și probabil o doză de snobism sau nesiguranță din partea cititorilor.

Cel mai mult mi-au plăcut: Paradisul bărbaților, Slujbă temporară, Irecuperabilul Donald. Apoi, Culoare locală este senzațională, o povestire foarte scurtă, dar cu mesaj clar. Scrisoarea lui Zwiat mi adus aminte de adolescența mea și părerile mele despre lume, sau mai degrabă despre o anumită persoană, deci îmi este foarte dragă povestirea din motive cât se poate de personale. Floarea de loldilal m-a pus pe gânduri pentru că am citit o povestire cu un nume similar, sau cel putin așa am avut eu impresia, într-o antologie recentă coordinată de Alexandru, dar povestirea din carte este alta. Probabil n-am înțeles eu ceva, undeva.

Ar fi de fapt foarte multe de spus, îmi place stilul autoarei, senin, inocent, optimist la începutul povestirii și turnura nefastă, dar oarecum comică, ba chiar justițiară, spre sfârșit. Îmi place imagistica, hm, decorul poate merge mai bine în română, în pofida micilor scăpări. Nu dau decât un singur exemplu, cel pe care l-a observat Vlad și anume un om care se sinucide cu somnifere va muri relaxat nu chircit. Se pare că acesta este efectul medicamentelor, ba chiar tipii ajung să-și schimbe radical fizionomia din cauza relaxării mușchilor încât devin greu de recunoscut.

EDIT: Aveam foarte mare dreptate când ziceam eu că scrisul pe blog ajută la îndeplinirea dorințelor, iată că am primit un link cu o altă carte de povestiri, una on-line de data asta: supra-Viețuitorii. O parte din povestirile pomenite mai sus sunt cuprinse și în acest volum, dacă vrea cineva să le citească.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

26 de gânduri

  1. haaa… deci i-ai cunoscut și pe alonda și motan pandalie! 🙂
    și eu știu că se risipește și îi spun, ba i-aș închide aproape toate blogurile ca să scrie…

    1. :)))))) La bloguri nu m-am gândit, dar zău ca e pacat să-și piarda timpul traducand autori englezi sau americani de mana a doua (in cel mai bun caz) cand scrie atat de incredibil de bine. Mi se pare atat de necinstit ca munca de traducator sa fie mai bine rasplatita decat cea de autor.

      1. și totuși, din scris cred că mulți am muri de foame. 😦 eu înțeleg traducerile ca sursă de venit, dar mi-e ciudă că ar putea scrie, chiar și așa, mult mai mult. și atunci când o mai cert, mai mult șoptit, parcă mă gândesc că invadez o lume… a ei.

        1. Dar ea scrie FOARTE mult! Problema mea este ca nu exista un redactor suficient de interesat cat sa adune povestirile astea in volume tiparite. Cred sincer ca si-ar scoate foarte usor pretul de publicare, ba chiar ar aduce profit editurii. Aproape imi pare rau ca nu sunt redactor ca sa i le strang eu și s-o fac cum zicea o prietena aseara „mainstream”. Oricum eu sunt cam intarziata pentru ca volumul a aparut cu cativa ani in urma, stiu ca a fost bine primit, ceea ce ar fi justificat un alt volum, macar ca „premiu” din partea editurii.

          1. este o problemă pe care o au mai toți scriitorii, kadia,consacrați sau mai puțin consacrați. bine, tușa vero este puțin deasupra noastră, a amatorilor care meșterim cuvinte în joacă, dar editurile sunt acum (sau așa a fost mereu?!) mai interesate de rațiunile comerciale decât de valoare… și se vând cei de afară, cei de care s/a auzit ori se aude mai limpede.

          2. Am avut impresia ca volumul ei a performat, acum chiar sunt curioasa, Vero ai cumva vreo cifra a vanzarilor sau vreo modalitate de evaluare a performantelor, si daca nu e secret sa ne impartasesti. Pur si simplu de curiozitate cum se procedeaza in lumea cartilor.

            La noi, in stiinta, articolele sunt cotate dupa revista in care se publica si apoi dupa indicele de citatie, adica cate alte articole au folosit informatiile publicate, pentru introducere, punct de pornire al unui studiu sau discutii, adica punct de sustinere al unui rationament.

          3. N-am nici cifra vânzărilor, nici altceva. Am întrebat la editură, la câteva luni după apariţia cărţii, iar răspunsul, primit de la redactoarea şefă (cea căreia cred că trebuie să-i mulţumesc pentru publicare, căci ei i-am trimis manuscrisul), a fost ceva de genul: „Din câte ştiu eu se vinde bine, dar n-am date exacte. Mă interesez şi vă spun.” Şi de atunci se tot interesează…
            (Între timp am am întrebat pe cineva – persoana de legătură pentru traduceri – şi am primit un răspuns similar).

            Apropo, la Nemira mai întrebasem odată, cu câţiva ani înainte, adică la scurt timp după începerea colaborării ca traducător, dacă n-ar fi interesaţi de publicarea unui volum de povestiri. Iar răspunsul, prompt, a fost: „Ne pare rău, nu publicăm autori români.” Nici măcar n-au fost curioşi să vadă despre ce e vorba.

            Despre o altă încercare de a-mi publica un volum de povestiri (numai în format electronic) se mai poate citi aici: http://micilemizerii.wordpress.com/2012/01/17/virgulele/

  2. Mă bucur că ţi-a plăcut – parţial – cartea mea şi că-ţi place cum scriu. Mulţumesc, mi-ai făcut seara mai frumoasă!
    Pentru că aprecierile cititorilor sunt, până la urmă, singura satisfacţie 🙂 Dinspre partea materială, contractul cu Nemira îmi oferă 20 de exemplare din carte, pe care le-am primit, şi numai 7% din încasări, pe care nu i-am primit :mrgreen:
    În concluzie, dacă aş încerca să trăiesc din scris, aş muri de foame! 😀

    Am zis că tipul ăla cu somniferele era chircit?
    Am zis, m-am uitat în carte, să verific, că povestea e scrisă acum vreo 15 ani! Presupun că mi-a plăcut cum sună cuvântul şi cu asta basta – în rest am fost cu capu-n traistă, e la mintea cocoşului că unul care s-a sinucis cu somnifere n-are de ce să fie chircit! 😀
    Uite de-asta am eu ciudă pe redactori, care mai de care modifică pe unde nu-i nevoie, dar când faci câte-o boacănă din asta (am făcut câteva şi prin traduceri) nu vede niciunul!

    1. Pai, din 16 povestiri ar fi fost si greu sa nu-mi placa unele mai mult ca altele, cum ziceam am citit volumul pe nerasuflate. Cred ca doar cu vreo doua n-am vibrat, dar restul mi-au placut enorm de mult. Abia aștept să mă apuc diseara de noul volum descoperit! Multumesc mult!
      Cat despre plata, stiu cum merge treaba in Romania, ba chiar ma gandeam ca 7% e cam putin, dar nu stiu care este media in tara. Din punctul meu de vedere, editura si redactorii tai ar trebui sa fie presati pentru urmatorul volum sau mai multa investitie in marketing. De exemplu, mi-a fost foarte greu sa gasesc cartea in librarii, da, puteam s-o comand, dar n-aveam timpul necesar la dispozitie. De multe ori am impresia ca editurile scot carti, fac (sau uneori nu) un efort la inceput, pana isi scot costurile de tiparire si apoi uita de volumele ramase intr-un depozit, chiar daca mai exista cerere pe piata. Parca ar fi posturi pe blog cu durata de viata de cateva saptamani, hai luni, apoi publica repede altceva. Imi inchipui ca d-aia au inceput autorii sa scrie trilogii, ca sa mentina atentia editurii (si implicit a publicului) macar cateva saptamani in fiecare an.

      1. Cartea se poate cumpăra, cel mai uşor, după părerea mea, de pe site-ul editurii. O au şi în forma clasică, pe hârtie, şi în format electronic. Iar volumul tipărit poate fi ridicat şi de la o librărie din Bucureşti (am uitat care – cine face comenzi află de pe site), aşteptând, dacă nu mă înşel cumva, mai puţin de 5 zile.
        Dar e foaaarte adevărat că reclamă nu-i mai face nimeni! 😦 (Un motiv în plus ca să-ţi mulţumesc ţie pentru articolul ăsta).

        În oarecum altă ordine de idei, am pe blog o pagină cu lista tuturor povestirilor mele, care include, acolo unde e cazul, şi adresele la care pot fi citite pe net: http://verocv.wordpress.com/povestiri-sf-f/

          1. Cred că pe site-ul editurii a fost întotdeauna cu reducere – sau cel puţin de fiecare dată când m-am uitat eu pe-acolo! 🙂

          2. 😀 problema mea cu site-urile romanesti este ca nu pot plati cu paypal, iar cardul visa nu mi-l accepta – cel putin asa era cand am incercat cu ceva vreme in urma. Pot sa folosesc adresa cuiva pentru livrare si sa-mi iau cartile cand vin in tara, dar nu pot sa-i pun si sa plateasca cartile. Adica, mai fac asta, dar rar.

          3. Da, înţeleg.
            Culmea e că trimiterea prin poştă peste hotare costă o nimica toată (cca. 1 euro pentru cartea mea). Eu am trimis vreo trei exemplare, e drept că fără ramburs, dar cred că s-ar putea fără probleme şi aşa, ca să-şi recupereze editura banii.

          4. Da, exact! Primesc carti prin posta, exista chiar un serviciu sau pret special pentru carti/dvduri si nu mi s-a intamplat pana acum sa pierd vreuna! Pachete s-au mai pierdut sau distrus, dar nu cartile. In orice caz e mai ieftin sa primesc din tara decat sa cumpar pe amazon.

  3. Nu mă pricep eu la literatura sf, dar chiar m-ai făcut curioasă. Încercase şi Vienela la un moment dat să mă convingă, dar uite că abia acum apare interesul.

    1. Adriana, tocmai am primit un link, l-am adaugat in text, la sfarsitul articolului, cu un alt volum de povestiri. Daca poti citi pe calculator, eu zic ca merita incercat, mai ales ca ea are o gramada de idei interesante.

      1. Linkul către volumul respectiv stă pe blogul meu (http://anaveronica.wordpress.com/), într-un widget, încă de când există blogul în cauză (octombrie 2009), dar mă tem că persoanele care-au avut curiozitatea să-l clicuiască se pot număra pe degete… şi cred că nici măcar nu-i nevoie de toate degetele…
        Îţi mulţumesc că l-ai inclus aici şi sper că-i vor da mai multă atenţie cititorii blogului tău 🙂

        1. Cu multa placere! De fapt, recunosc ca tocmai am descoperit pagina asta pe blogul tau, desi te citesc de multa vreme! Iar acum studiez linkurile, cred ca majoritatea povestirilor sunt accesibile, ba chiar am descoperit si vreo cateva antologii. Asa ca ma declar oarecum satisfacuta, desi tot militez pentru publicarea unui alt volum de povestiri, caci, deh, cand imi place ceva, insist sa mai primesc 🙂

  4. Se poate muri în poziția CHIRCIT, fiindcă dacă iei 10 pastile odată, te ia o criză de duoden, de nu știi ce-i cu tine. 😉 Floarea de Loldilal are vechime deja la mine-n bibliotecă.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s