Mic-dejun La Cantine des Commerçants

Primul mic-dejun luat prin aprilie al fiecarui an pe terasa restaurantului din Jonction numit La Cantine des Commerçants a însemnat pentru mine, câțiva ani de-a randul, simbolul primăverii, al timpului frumos, când zilele sunt mai luminoase, când lumea este mai puțin grabită, când cafeaua este mai degrabă apreciată pentru gustul ei sau efectele tonice și nu pentru că este caldă. Este mic-dejunul meu asociat unui sentiment de bunăstare. Restaurantul sus-numit este select și cu pretenții, dar la micul dejun atmosfera este cât se poate de senină, plăcută, perfectă. Este momentul potrivit pentru a admira restaurantul, nu atât de plin, de a savura o masă gustoasă fără fundalul sonor al numeroaselor discuții șușotite de la sfârșitul zilei. Verdele restaurantului mi-a plăcut întotdeauna primăvara.

Fiind din nou aprilie, mă tentează o nouă aventură matinală, una dintre puținele pe care mi le ingădui, pentru că pur și simplu eu nu sunt o persoana matinală. Am încercat să adopt obiceiul unui mic-dejun ba dulce, ba sărat, ba bogat, ba simplu, dar nu merge. Dimineața, eu prefer o cafea, eventual un biscuit, iar abia după 2-3 ore, stomacul mi se trezește și simt ghearele foamei. Îmi place, în schimb, ideea de „brunch”, cu siguranță a fost inventată de o persoană cu apucaturile mele, adică un prânz ușor care să îmbine plăcutul mic-dejunului cu utilul prânzului.

La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants

La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants La Cantine des Commerçants

Pozele de mai sus au vreo doi-trei ani vechime și pe mine m-au făcut nostalgică și curioasă în același timp. Ultima dată când am luat masa acolo a fost o cină cu cel puțin șase luni în urmă, înainte să citesc că restaurantul și-a schimbat proprietarii. Pare-se însă că mic-dejunul la Cantine este de domeniul trecutului, restaurantul în versiunea nouă este deschis doar pentru prânz și seara. Păcat. Poate ar fi trebuit să merg mai des. Acum, va trebui să-mi găsesc alt loc pentru acel mic-dejun de primăvară. De fapt știu un loc, dar acolo prefer acel „brunch” despre care vorbeam mai sus.

  • Am locuit in Geneva

13 comentarii

  1. Mi-ai facut chef de niste oua scramble, eventual asa, la pahar, la TV 🙂 Si paine cu unt si dulceata si branza de oaie. Nu acum, poate maine.

    Răspunde
    • Oua scramble am facut eu aseara, cu mamaliguta si branza in excess, asa cat sa moara toti doctorii de grija. Si o ceapa verde, ca doar aia am mai gasit in bucatarie.
      Dar niste paine, eventual calda cu unt si dulceata as face si eu. Tot asa, poate maine.

      Răspunde
    • Pranzurile mele au devenit salate in ultimele doua luni, dar sunt mai zvelta si atat aproape de rochitele mele de primavara. Insa zau ca mi se facuse pofta de un mic-dejun asa. Acum trebuie sa-mi schimb locul.

      Răspunde
  2. Nici nu stiu ce as face daca restaurantul meu preferat s-ar inchide …. sper sa nu fie cazul 🙂
    In alta ordine de idei, arata foarte bine brunch-ul bogat si sanatos!

    Răspunde
  3. Constat încă o dată că am iremediabile gusturi casnice. Nimic nu mi se pare mai bun decât micul dejun preparat și mâncat acasă. Ouă ochiuri sau altfel, șuncă de Praga, cașcaval (Schweizer, dacă se poate !), suc de fructe preparat pe loc, cafea și o prăjiturică de casă. Mmmm ! 🙂
    E drept că programul nostru ne permite să ne răsfățăm dimineața. Pentru cei care încep devreme, soluția ta e ideală, cafea și croissant la prima oră, un brunch mai pe la 12.

    Sărbători fericite, Kadia !

    Răspunde
  4. Cand un lucru e destul de placut, trebuie sa vina cineva sa il strice… 😦
    Dar vezi, ma gandesc si la faptul ca patronii au tot asteptat clienti ca tine, care sa aprecieze cu adevarat ceea ce ofereau, in timp ce clientii asteptau zile festive pentru a vizita verdele lor primavaratic. 🙂

    Răspunde
    • :)))))))) Da, cred ca se mai intampla. Eu aveam o problema cu fostul patron, un grec foarte vorbaret si tot timpul in restaurant, primitor, dar mai bine nu era, pentru ca zau ma simteam ca un intrus, nevoita sa fac intotdeauna conversatie cu el. Inteleg ca asa era obiceiul lui si era plin de intentii bune, dar zau ca nu pentru socializare ma duceam eu acolo. Chiar sunt curioasa cum este localul acum.

      Răspunde
  5. Pare foarte gustos ceea ce ai mancat tu.Ti-am urmatit articolele postate de tine si am vazut ca iti place sa calatoresti si de aceea iti recomand acest site,sper sa te ajute asa cum m-a ajutat si pe mine. cazare in Iasi .

    Răspunde

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s