Astăzi … m-am trezit târziu dar cu un chef grozav de viață. Și poftă de o cafea aromată, adică un Baileys Irish Latte, cu mult mai puțin alcool decât scriu ei in rețetă, uneori este nevoie doar de un strop, pentru aromă, nu neaparat pentru a simți efectele alcoolului, ci doar gustul. Adică cafeaua mea are un expresso, un strop de lapte și o liguriță de Baileys, varianta cu ciocolată de luxe, pe care am primit-o de sărbătorile de iarnă. Nu mi-a trecut prin minte să-i fac o poză, dar vă arat cafeaua de miercuri, de la Starbucks. Tot un Latte.
Afară… pare să iasă în sfârșit soarele, fără să mai bată vântul. Astăzi este maratonul genevez, încă nu m-am hotorât dacă să ies sau nu din casă. Mai ales că aveam în program un mers la salonul de carte, dar nu-s convinsă că vreau să pierd timpul. Majoritatea manifestărilor de genul acesta sunt orientate spre copii, ceea ce nu este deloc rău, noua generație e împortantă, dar parcă azi n-am chef de mulți copii în jurul meu.
În grădină… au inflorit stânjeneii, un pic mai târziu decât în alți ani, de fapt toată vremea pare rămasă un pic în urmă. Nu-i nimic am văzut că în Washington, unde voi ajunge marți, vor fi între 20 si 32 de grade. Probabil o să mă satur rapid de căldură.
În casă… este neașteptat de liniște și curat. Bine, nu foarte ordonat, dar în niciun caz ca în alte duminici.
În bucatarie… n-am mai gătit de mult, am tocăniță cu mazăre și cred că-mi va ajunge până plec. Mă tentează să fac niște brioșe sau poate o panna cotta, dar înseamnă că le voi mânca și încă mă lupt cu cântarul pentru că mi-am pus în cap să intru în niște pantaloni de acu 2 ani.
Ce mai meşteresc eu… se pune dacă cresc iarbă de pisici? Sunt foarte mândră că în sfârșit mi-a încolțit un ghiveci intreg, nu doar câteva firișoare. Probabil vor muri cat voi fi plecată, deși o să le mut în casă ca macar mâțele să se bucure de ele.
Sunt îmbrăcată … într-o rochie lungă roșie, cu model grena închis, peste care am un tricou albastru. Da, știu, nu-i o combinație demnă de Vogue, dar mie îmi place cum se simte. Cui îi pasă cum arată?! Poate vecinii, dar aia e problema lor.
Am învăţat… că pot scrie două rapoarte într-o zi și că atunci când știu că am dreptate ar trebui să insist, pentru că tot voi ajunge să fac treaba.
Mă gândesc… mamele cu feciori sunt al naibii de norocoase.
Aștept… să vină vacanța. Luna viitoare am planificate două călătorii destul de indelungate și intortochiate. Sper să ajung să scriu jurnalul de călătorie, macar din două-n două.
Sunt recunoscătoare… că toți ai mei se simt bine.
Ce muzică ascult acum…
Ce filme am vazut… am făcut o obsesie pentru The Good Wife, probabil și din cauză a a dat colțul Will, complet neașteptat, iar reacțiile celor din film sunt oarecum ciudate. Americanii sunt o rasă mai ciudată.
Ce carte citesc zilele astea… The White Princess de Philippa Gregory, deși a mers un pic greu la început, nu-s foarte convinsă că-mi place cum scrie tipa, dar în același timp sunt din ce în ce mai curioasă, suficient cât să mă apuc să caut diverse informații despre personaje pe wikipedia. Da, voi termina cartea, chiar dacă e stufoasă. Am impresia că redactorii din ziua de azi nu-și mai fac treaba.
Un citat pe saptamana…
„There is a difference between a book of two hundred pages from the very beginning, and a book of two hundred pages which is the result of an original eight hundred pages. The six hundred are there. Only you don’t see them.” –Elie Wiesel
Fotografia zilei… flori din Geneva.
Planuri pentru saptamâna viitoare… New York – New York!!!