Încă un an

12362624_1632190853713610_1662381977_nAm realizat cât de mult am lipsit abia când mi-am deschis e-mailul blogului și am descoperit 1678 de e-mailuri primite. Din fericire, multe sunt doar e-mailuri promoționale, ceea ce înseamnă că pot șterge câte o sută dintr-un foc. Altele sunt oferte de colaborare, ba chiar recente, din decembrie și mă întreb ce gândește omul care trimite un e-mail, fie el și standardizat, spre un blog inactiv de cel puțin 6 luni. Oare se contorizează e-mailurile trimise, dar nu neapărat și contractele câștigate? Oricum, nu despre asta voiam să scriu azi, doar că trauma celor peste 1600 de e-mailuri m-a trasformat în filosof.

Voiam să scriu despre rezoluțiile noului an, măcar o dată să fie listate, apoi ignorate pe rând pe parcursul anului. Incepusem deja să prepar în mintea mea hiperactivă, o listă lumească: să citesc mai mult, să dau jos alea 10% de grăsime (și cele 5 kg rămase), să cumpărăm casă, să-mi văd nepoțica, să trăiesc mai puține zile din valiză și mai stau mai mult p-acasă, ș.a.m.d. Până când ne-am întors din Geneva, cu 3 săptămâni în urmă și am realizat că:

Fericirea nu înseamnă să obții ceea ce-ți dorești, ci să-ți dorești ceea ce ai.

Am avut impresia că 2015 a fost un an foarte greu, cu foarte multe schimbări, unele foarte bune, muncite însă din greu, altele neașteptate, nedorite și, consider eu, nemeritate. Am fost atât de imersată în propriile mele sentimente și gânduri că n-am mai avut timp și energie să mă uit în jur. Decembrie însă m-a forțat să ridic ochii și să realizez că noi suntem bine, avem 2 salarii, 2 pisici, o casă frumoasă, chiar dacă stăm încă în chirie, suntem sănătoși și suntem împreună. Restul este doar orgoliu rănit și ambiție pură. De ce? Pentru că unul dintre prietenii mei a aflat că soția lui moare la doar 30 și un pic de ani cu metastaze la ficat, neoperabile. Bunicul unei adolescente, din familie, a murit dintr-o complicație a unei operații de rutină, asta după ce părinții ei tocmai au divorțat. Una dintre colegele mele, cu care mă întelegeam bine, a aflat că iubitul, cu care plănuia nunta anul acesta și cu care tocmai petrecuse o vacanță in Malaiezia, este foarte deprimat că are doar contract temporar de muncă, așa că și-a luat amantă israeliancă și și-a petrecut câteva vacanțe și prin Israel, sub pretextul de a căuta un contract mai stabil. Toți avem contracte temporare, unele mai lungi, altele mai scurte. In mod evident și de muncă și de viață.

12317949_1191846864162224_175725760_n

E bine să-ți dorești ceva în viață, să lupți să-l obții, intotdeauna am considerat că ambiția este bună, definește un caracter tare și admir succesul, dar uneori ești nevoit șă te oprești și să privești în jur: unde ești, cum stai, ceea ce ai și, mai ales, cum să nu distrugi ceea ce ai obținut deja doar pentru că vrei și altceva.

Acestea fiind spuse, călătorie sprâncenată 2015 și sper ca 2016 să fie un an bun pentru cât mai mulți oameni.

12346170_912556518791362_2081296192_n

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

20 de gânduri

  1. Ma bucur mult ca ai revenit, chiar sper sa scrii mai des, pentru ca imi place tare mult sa te citesc. Apoi, ai foarte multa dreptate cu ceea ce ai spus mai sus…
    La multi ani!

  2. La mulți ani, Kadia! Să ai Un An Nou Minunat! Cât despre 2015… ufff, încă n-am întâlnit pe nimeni care să-mi fi zis că a fost bun 🙂

    1. Cred că aproape toți ce din jurul meu au avut ceva de reproșat, deși au fost și momente bune: anul trecut am crescut lista nepoților cu încă 2 🙂
      La mulți ani, Bia!

  3. Nici nu iti poti imagina cat de tare m-au atins cuvintele tale. In general sunt fericita pentru ca mi-am dorit/imi doresc ceea ce am, insa in 2015 am facut greseala de a-mi dori ceva diferit si am fost la un pas de a distruge ceea ce aveam. 😦
    Sper ca 2016 sa iti fie bun, atat de bun pe cat ti-l doresti!

    1. Vlad zice intotdeauna că dorințele sunt motorul progresului (bine, zice asta în cuvinte ceva mai colorate 😀 ), iar din punctul meu de vedere ambiția este o caracteristică bună, dacă nu devine oarbă. Atunci când un succes, nu mai reprezintă o bucurie, ci doar o scară spre un țel mai înalt, ambiția devine problematică. Cât suntem oameni ne vom dori ceva, dar, ce vreau eu să subliniez este că mi-ar plăcea să apreciez mai mult ceea ce am obținut deja. Bineînțeles, depinde doar de fiecare dintre noi 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s