2015 în cuvinte sau cum să nu plătești chirie degeaba

Publicat de

Ieri m-am jucat mai mult decât mă așteptam pe facebook, așa că am dat peste o aplicație haioasă. Pentru majoritatea prietenilor mei, aplicatia pare să fi fost învinsă de cuvintele de legatură 🙂 Cumva eu am scăpat de problemă, poate pentru că de obicei nu adaug texte pozelor care ajung acolo, doar niste taguri, rămase din instagram. Cele 8 cuvinte par să descrie foarte bine anul trecut, pe care l-am început în Geneva, ne-am mutat în Norvegia, am călătorit, mai ales prin Scandinavia, am fost la ComicCon în Stockholm, poate singura călătorie pe care s-o pot numi vacanță, deși am avut o duminică superbă în Oslo și două zile prin munții Norvegiei. Orașul de turtă dulce din Bergen a fost într-adevăr spectaculos, am reușit să pun câteva poze pe facebook, pe pagina blogului.
cuvinte in 2015

DSC09757
Din ianuarie 2015 nu am prea multe poze, doar cele făcute de Revelion, pentru că a fost o lună foarte grea. Cu toate că mi-am făcut planuri din timp și ne așteptam la anumite probleme, nu m-am așteptat la magnitudinea problemei. Cum glumește Vlad acum, după ce am rezolvat problema: nu se putea să plecăm din Elveția fără să dăm în judecată pe cineva. Din fericire nu s-a ajuns acolo, dar toată luna ianuarie mi-am petrecut-o dând telefoane încercînd să găsim o soluție acceptabilă pentru ambele părți. Problema era următoarea: în Geneva DSC09766contractele se reînnoiesc anual, astfel încât poți întrerupe un contract doar anunțând cu 3 luni înainte de finalul lui că vrei să-l finalizezi. Majoritatea serviciilor (electrica, telefoanele, asigurările, tv-ul, internetul, etc) pot avea contractele finalizate dacă pleci din țară, cu o foaie obținută de la oficiul cantonal al populației (traduce directă, habar n-am ce instituție îi corespunde în România). Problema este că acea foaie nu se poate obține decât cu maxim 30 de zile înainte de ieșirea din țară. Ok, am anunțat toate companiile cu care aveam contract și le-am promis trimiterea țidulei, prin poștă, atunci când o primeam. Singura insituție mai cu moț este regia, adică compania care se ocupă de închirierea apartamentului. Noi aveam ca proprietar un (pârlit de) spaniol, pe care nu l-am văzut vreodată la față, din fericire, că sigur ar fi avut nasul mai strâmb în urma interacției. Așadar, cu întârziere am aflat că deși i-am anunțat cu 3 luni înainte, nu putem finaliza contractul de închiriere decât dacă găseam pe cineva să-l preia. Apartamentul, deși mare, era cam scump chiar și pentru Geneva, mai ales fiind la primul etaj, fără balcon/terasă, cu rețeaua electrică făcută praștie, cam friguros și fără prea multă lumină. Dar mie mi-a plăcut, a fost casa mea pentru 5 ani de zile și am descoperit problemele rând pe rând. Știam că plăteam cam mult, dar ne permiteam și n-am considerat că merită deranjul de a cauta alt apartament, știind că la un moment dat tot va trebui să ne mutăm. Ce știam noi, știa și proprietarul: anume că-i va fi tare greu să mai găsească 2 fraieri atât de comozi, mai ales că în 5 ani de zile n-a auzit de probleme cauzate de noi. Mă așteptam ca, fiind chiriași comozi și lăsând apartamentul în stare absolut ok, să putem să ne înțelegem, mai ales că era vorba doar de o lună: contractul nostru se termina la sfârșitul lui februarie, iar noi voiam să plecăm la sfârșitul lui martie. Dar nu, proprietarul nostru a hotărît că trebuie să găsim chiriaș sau să plătim până la sfârșitul contractului, sau până se găsește al fraier să-l preia (maxim fiind totuși un an). După 4 săptămâni de stres în care le tot repetam că plecăm din țară și nu putem plăti degeaba o chirie în Geneva, mi-am luat dosarul cu toate scrisorile și contractele și am contactat asociația locatarilor, unde mi s-a zis același lucru: nu pot ieși din contract fără acordul proprietarului. DAR am plătit o chirie mult prea mare așa că pot cere recalcularea chiriei și restituirea banilor. N-am vrut să ajungem la tribunal, deși avocata ne-a asigurat de un câștig cel puțin minimal, dar noi voiam doar să finalizăm contractul ca să putem pleca, ne-am dovedit din nou oameni buni și le-am cerut doar să ne lase să plecăm. Avocata a insistat totuși (pentru un comision din câștig) și am primit înapoi contravaloarea a 4 chirii. Toată povestea asta a durat 3 luni, am aflat că nu trebuie să plătim un apartament degeaba abia după ce eram amandoi în Bergen.

DSC05328

În paralel, am avut de rezolvat problema închirierii unui apartament în Bergen, fără a fi la fața locului, ceea ce nu era o problemă majoră pentru că am închiriat tot printr-o companie, dar nu aveam numerele de Norvegia, pe care le puteam obține abia după ce ajungeam aici (de fapt a durat 2 săptpmâni, tot în martie), apoi puteam să ne facem cont în bancă și să depunem depozitul pentru a putea închiria apartamentul, unde ar fi trebuit să ne mutam la începutul lunii. După câteva e-mailuri dus-întors, discutând direct cu proprietarul de data asta, care era de fapt și proprietarul firmei de închirieri și al firmei de contructori și primar printr-un orășel mai mic din zonă, am reușit să găsim o soluție: am plătit 4 luni în avans chiria, urmând ca până la sfârșitul lui martie să rezolvăm problema depozitului. Între timp ne-am asigurat că putem pleca când vrem noi din apartament, fără să avem condiții suplimentare.

Concluzia: vreau să cumpărăm casă, măcar încercăm un nou set de probleme, prin chirie pierdem o grămadă de bani, fără a avea prea multă libertate cum ne-a învățat cu vârf și îndesat Geneva.

„tortul” meu de 35 de ani din ianuarie 2015: printre probleme, plină de griji și planuri
„tortul” meu de 35 de ani din ianuarie 2015: printre probleme, plină de griji și cu planuri multe

19 comentarii

  1. Am citit dintr-o răsuflare toate articolele apărute în 2016! Ai scris în trei zile cât în jumătate de an!

    Îmi pare bine că ți-ai reconsiderat prioritățile. Mă bucură hotărârea de a reveni pe blog. Îți doresc un an mai bun, cu sănătate, plin de împliniri în viața de familie și cea profesională! La mulți ani, Kadia!

    1. Cam asa, o sa-mi fie usor sa intrec realizarile de anul trecut :)) In mintea mea, n-am plecat deloc de pe blog, adica inca ma gandeam la ce si cum sa scriu, doar amanam de pe o zi pe alta. Asa a trecut anul! Nu mai stiu cine zicea ca nu conteaza cate planuri frumoase si complexe ai, ci conteaza doar ce pui pe hartie si publici. Mintea ta nu e accesibila nimanui alcuiva. Asa ca planul anului este sa scriu, si la munca, si acasa 🙂

    1. La noi e mai complicat, pentru ca abia ne-am mutat ceea ce inseamna ca avem parte doar de credit dezavantajos. In plus, amandoi avem contracte „finite” de munca, ceea ce sper sa se rezolve cat mai curand.

      1. Noi ne incadram cu anii de rezidenta, mai complicat e ca amandoi suntem self-employed, chiar daca sotul meu are si un part-time cu contract, plus ca aici imobiliarele sunt de toata jalea, iar ce-mi place mie e extrem de scump, profita de faptul ca suntem insula si preturile sunt prohibitive, insa sper sa obtinem pana la urma un imprumut, mai ales ca asta m-ar ajuta sa trec de la PFA la dezvoltarea afacerii. Bafta!

        1. Mult succes! Sper sa reusiti! Eu ma bucur oarecum ca, spre deosebire de Elvetia, aici avem sansa sa platim o casa pana iesim la pensie. In Geneva, regula era sa platesti 30% din valoare casei pana la pensie, ceea ce inseamna ca de fapt nu esti proprietar niciodata (decat daca esti al naibii de bogat si iti permiti sa cumperi casa cu banii jos).

  2. Si eu ma lupt cu planurile din gand si realizarile de pe blog, nu mai fac fata ritmului cerut de o postare pe zi e clar, dar macar 1-2 pe saptamana ar fi ideal. La multi ani si abia astept sa te citesc constant, sa aflu ca s-au rezolvat o parte din probleme si sa ma delectez cu imagini surprinse de tine si de Vlad.

    1. Nici eu nu cred că o să mai scriu zilnic, dar aș vrea să scriu cel puțin regulat. De mai multe ori am realizat că îmi este dor de blog, de părerile celor care treaceau pe aici, sau măcar să citesc ce au mai făcut alții. Cumva, anul trecut nu mi-am găsit starea de echilibru, ritmul obișnuit, tihna de a scrie sau a citi.

  3. in ultimii 2 ani m-am mutat de 9 ori. Mda…ma simt ca un nomad. Sper ca in urmatorii 3 ani sa stau unde sunt, desi proprietarul nu-mi e deloc simpatic si chiria este putin cam mare. Ma bucur pt voi, ca ati rezolvat problemele.
    La multi ani, 2016 sa fie de cateva ori mai bun decat anul ce a trecut.

    1. Eu am remarcat că mă stresez foarte mult la o mutare și nu cred că aș fi rezistat nici fizic, nici psihic la 9 mutări în 2 ani de zile. Simt nevoia de stabilitate, de casa mea, de locul meu. Am multe lucruri adunate, pe care n-as vrea sa le pierd și îmi pare oarecum rău că a trebuit să renunț la unele dintre ele. Cred că sunt un pic sentimentală, deși aveam impresia că nu țin prea mult la lucrurile materiale, de fapt, dacă îmi plac, îmi este greu să mă despart de ele.

  4. vai de capul meu! si eu care credeam ca la Londra e complicat! si aici trebuie sa anunti cu 2 luni inainte ca pleci, dar sa i cauti si chirias…Asta se aplica doar daca pleci inainte de expirarea contractului sau a breaking clause-ului, care de obicei e de 6 luni (si de obicei platesti agentia). Oricum, bine ca s a rezolvat, nu stiu voi, dar eu urasc chestiile legate de mutat, probabil si pentru ca ne am mutat destul de des in ultimii 5 ani

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s