Iaca, după 4 ani de la ultima adopție pisicească, am mărit familia, din nou, cu un pisic. Trebuia să ne întoarcem la 3 și am ales tot un flocos ca Gryphon, norvegian de pădure, ca să fie clar de unde l-am adoptat. Asta în caz că ne apucă iarăși dorl de ducă. Domnul , numit așa din cauza șocului pe care l-am avut în Norvegia când am realizat cât este impozitul, anume undeva între 35-50% din venituri, deci domnul Venit Impozabil, prescurtat Skatt adică Comoriță și-a făcut apariția pe lumea asta în data de 21 februarie 2016. Doar 9 săptămâni mai târziu băga spaima în Roxy și teroriza coada domnului Meowrice, care n-are rușini etice și îi aplică corecții fizice, cu mușcături gingașe și linsuri obligatorii în sensul dungilor. Pe lateralele lui Skatt tronează satisfăcător câte un O perfect rotund, alb, din ce în ce mai vizibil pe măsură ce domnișorul capătă dimensiuni. Roxy tot nu-l suportă, chiar și acum după 3 săptămâni de la adopție, ba mai mult, a devenit foarte iubitoare cu noi, iar ieri s-a cerut inchisă in dormitor. Tocmai ea, care nu suportă ușile inchise! Ba chiar am impresia că face un fel de greva foamei, poate dispare ghemul ală de blană, cu gheare și dinți, pe care din când în când își dorește să-l inspecteze, dar doar când doarme și fără să fie observată. Lui Skatt nu-i pasă, se cam ferește de cucoană, că este isterizabilă ușor și, spre deosebire de nenea lui tigrat, nu menajează deloc loviturile plasate central, direcționate spre năsucul lui, cam lung, ce-i drept. Însă asta doar îi conferă un farmec suplimentar, combinat cu un M magistral între sprâncene și câte un O lateral. Poate ar fi trebuit sa-l numim OMO, mai ales că-i place mașina de spălat rufe, în special când e plină și se pregătește să facă treabă. Oricum, nu contează, încă nu știe cum îl cheamă, dar nu-i pasă, dacă ne aude vorbind, se bagă și el în seamă, altfel îl imită la tot, bune și rele, pe idolul lui, Meowrice.