Dare de seamă

„Cei tineri spun ceea ce fac, cei bătrâni povestesc ceea ce au făcut, iar cei nebuni ceea ce vor sa facă.” — Anton Pann

Din ce în ce mai des mă regăsesc în ultima categorie: fac planuri peste planuri și sper să iasă. Doi ani de zile în nord m-au schimbat destul de mult, zic eu: construiesc cam pe toate planurile din viața mea și am devenit foarte activă fizic. Ce nu mai fac? Nu mai citesc pe cât de mult aș vrea, nu mai bag în seamă părerile celor care se află în treaba mea fără rost, nu mai dau înapoi când mi se zice nu (am descoperit că pot fi foarte convingătoare), nu mai călătoresc prea mult, dar nici nu duc lipsa (mă obosesc din ce în ce mai mult călătoriile și m-am săturat să trăiesc din valiză), nu mai las vremea să-mi strice planuri (bine, depinde de furtună 🙂 

Ce fac? Construiesc o casă (bine, nu eu cu mâinile mele, dar cu ideile noastre – detalii mai târziu), sunt hotel de pisici (doar pentru o lună de zile, cât sunt stăpânii de facto în vacanță), am mutat un lab într-o clădire nou-nouță și, de fapt, trebuie să-l organizam de la zero, căci n-am primit mai nimic de la administrație, nu că nu ne-ar fi dat, dar n-au cerut la timp 😦

Planuri?! Cu grămada: avem mașină nouă, așa că mă bate gândul să învăț să conduc pentru că este electrică și nu am niciuna dintre problemele mele asociate cu restul mașinilor (nu văd benzinărie la față și asta îmi dă o satisfație nebună). Ce mă oprește încă este faptul că învățatul l-aș face tot pe porcăriile alea de mașini puturoase, așa că mai aștept în speranța că vor apărea și mașinile electrice în școlile auto. Momentan, am șofeur 🙂

Dacă tot avem mașină, visez la călătorii cu mașina în împrejurimi, mai ales că orașul în care locuiesc acum este incredibil de frumos. Nu poate fi numit cu ușurință oraș, mai degrabă târg, dar mie îmi este din ce în ce mai drag, mai ales de când pot chiuli pe munte pentru prânz; trece alt munte ca să ajung acasă; ies în pădurea din spatele casei în week-end, fac plimbări de seară printre lacuri și mare. În plus, apusurile și răsăriturile de soare în țara asta sunt fenomenale. A, da, prind și eu răsăritul mai spre sfârșitul anului, când soarele răsare pe undeva pe la 10 dimineața! În schimb vara, putem sta liniștiți la plimbare până după miezul nopții, lumină destulă. Nu prea avem propriu-zis vară, ceea ce mie îmi place nespus, nu suport temperaturile alea de peste 27C, când nici măcar să gâdesc nu mai sunt în stare. Toamna e mult mai frumoasă și undeva între 14-22C e tocmai bine pentru mine. Plouă cam mult dar mie îmi place ploaia, mai ales de pe terasă. Și uite așa am ajuns la alt plan: ne mutăm în noiembrie, în sfârșit, în casa mea. Cumva ajung la un capăt de drum. Până acum m-am simțit ca melcul cu casa în spate, dar cred că acum am găsit locul unde vreau să-mi trăiesc restul vieții: pe o insulă!

 

Un gând despre “Dare de seamă

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s