Pagini de jurnal (39)

Iată că după un an și jumătate mi s-a făcut dor de jurnalul meu. Ba chiar am chef și de modificări în structura jurnalului, să fie mai personalizat. Așadar, ce-am făcut în ultima săptămână?

Astăzi… am fost nevoită să renunț la ora mea de antrenament, așa că am un ușor sentiment de vinovăție, deși am fost ieri la sală, iar planul meu de a face 2 zile la rând era oricum un pic prea ambițios. Totul a început acum o lună când am hotărât că dacă tot nu plecăm niciunde în vacanță, măcar să simt că fac ceva pentru mine, mai exact pentru corpul meu: un abonament de o lună la o sală celebră din Bergen *Barrys Bootcamp* pentru un antrenament HIIT – High Intensity Interval Training – o formă de antrenament ce implică schimbarea ritmului în timpul antrenamentului. Scopul acestora este să împiedice corpul să se adapteze la antrenament și să devină confortabil cu un anumit tip de exercițiu, deoarece intensitatea acestora variază. Totul pe muzică și cu lumini difuze, ca să nu vezi prea bine restul indivizilor din sală. Durata exercițiilor variază enorm, dar în medie avem 30 de minute de alergare (treadmill) și 30 de minute pe podea (greutăți). Abonamentul meu a fost de 3 zile pe săptămână, iar marți va fi ultima oră. Din cele 12 sesiuni am pierdut doar una, cea de azi. Cum mă simt? Mult mai plină de energie, nu-mi vine să cred că am reușit să mă țin de program, dar și obosită.

IMG_9774

Băutura mea preferată după antrenament: Mocha shake

Afară… e cam innorat, am avut câteva zile de soare, dar majoritatea zilelor au câteva rafale de ploaie inclusă. Am început să ignor ploaia când îmi stabilesc programul. Îmi plus, îmi place mult când plouă seara, cand stau în pat, la citit sau la film. Mă deranjează doar când mergem cu mașina că mănâncă din bateria Mașei.

IMG_9428

În grădina… pe care o vom avea din noiembrie mă gândesc ce fel de peluză să punem. Avem de ales între cea „gata” rulou de gazon și cea crescută din semințe, în nămol. Mă tentează varianta cu nămol, poate pentru că am fost mare fan purcei când eram mică și considerată ca atare având în vedere dragostea mea față de noroi, dar vreu să-mi plantez mai degrabă pomi și flori în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat și mă descurc cu varianta noroi, dar n-am niciun fel de experiență cu covorul de gazon, decât că arată frumos și aproape artificial. Vreun sfat, parere, careva?

În casă… se bat pisicile. La propriu. Meowrice a hotărât după aproape 3 săptămâni de conviețuit cu Lulu, adică mama lui Skatt venită în vizită peste vară la noi cât umblă stăpânii ei brambura în vacanță, că nu mai suportă să fie scuipat și mârâit în propria casă așa că a prins-o într-o cutie și a batut-o măr până am reușit să ne dezmeticim noi și să salvăm pisica de ghearele tigratului. Acum se ferește de el ca de dracul, iar el o ignoră când îl privim cu atenție și o bate imediat ce scapă de supraveghere. O vrea afară. Să fie clar. Așa că am împărțit casa în două, noapte și cât nu suntem acasă, Lulu are bucătăria cu sufrageria, iar cei trei ai noștri stau în dormitoare și baie. Împărțire egală ca suprafață dacă stau să mă gândesc, dar nimeni nu-i prea fericit că s-au stricat rutinele cu acea ușă închisă, care este o jignire nemaipomenită adusă tuturor pisicilor.

IMG_9601

Lulu, mama lui Skatt, copie aproape identică, pozând ca o păpusă

Ce mai gătesc eu… ultima rețetă a fost un fondue cu brânză elvețiană în cinstea zilei naționale (1 august) stropit cu un vin alb. În ultima săptămână chiar am gătit mai serios: ciorbă de oase, descoperite la măcelărie (o victorie!); panna-cotta, care mi-a ieșit fenomenal de data asta; o tartă de cacao cu dulceață de căpșuni cu prosecco (rețetă nouă pentru mine și nemaipomenit de bună, din păcate n-am nicio poză reușită, așa că trebuie refăcută pentru blog). În rest, salate, burgeri, tocănițe de pui.

IMG_9764

Skatt degustând ingredientele proaspete pentru a le verifica calitatea. Fiind pui de rus, mărarul este deosebit de important. 

Unde am călătorit… la Oslo, ca să-mi ridic pașaportul nou, care a devenit din ce în ce mai din plastic și cu valabilitate mai scurtă, de doar 5 ani. Dar, mi-am schimbat domiciliul, acum oficial locuiesc în Norvegia și am renunțat la buletin. Oricum, era expirat de 5 ani.

IMG_9812

unul din locurile mele preferate în Oslo: aker brygge

Ce filme am vazut… o grămadă decând avem Netflix, cu care m-am ales în vacanța de iarnă, când am primit o lună gratuită și am rămas abonați pentru că avem întotdeauna ceva de văzut. Săptămânile astea mi le petrec cu Game of Thrones (ce, mai există altceva?) și, între timp, cu Orange is the new black un serial amuzant și un pic altfel despre viața fetelor în pușcărie, cu toate picanteriile societății americane, unde diferențele de educație, venit sau naționalitate sunt nivelate de același statut: inmate.

Ce carte citesc zilele astea… despre Uhtred, son of Uhtred, adică sunt la a șasea carte, Death of Kings, din seria Saxon Tales a lui Bernard Cornwell. Din păcate, cred că seria nu a fost tradusă în română, dacă știe cineva mai bine rog să mă corecteze. Cărțile stau la baza unui alt serial drag mie „The Last Kingdom”. Povestea lui Uhtred se desfășoară pe vremea vikingilor în teritoriul pe care se va forma Marea Britarnie. Uhtred, trădat de unchiul lui și gonit din castelul tatălui lui, numit Bebbanburg, a fost crescut de Ragnar, unul dintre căpitanii danezi care invadaseră Northumbria secolului al IX-lea. Destinul îl poartă pe Uhtred în serviciul regelui Alfred cel Mare, care a domnit în Wessex din 871 până în 899, unde refuzul lui de a deveni creștin îi aduce nenumărați dușmani și îl bagă în niște situații nu tocmai plăcute. În pofida planurilor lui și dorinței de a recăpăta Bebbanburg, Uhtred își petrece mare parte din viață în serviciul saxon, fiind loial unui rege care apreciază mai degrabă fanatismul creștin. În concluzie, recomand cu căldură cărțile, dar și filmul. Actorul care îl joacă pe Uhtred, Alexander Dreymon, îmi este deosebit de simpatic.

Un citat pe saptamana… 

„So many vows… they make you swear and swear. Defend the king. Obey the king. Keep his secrets. Do his bidding. Your life for his. But obey your father. Love your sister. Protect the innocent. Defend the weak. Respect the gods. Obey the laws. It’s too much. No matter what you do, you’re forsaking one vow or the other.”
— George R.R. Martin, A Clash of Kings (A Song of Ice and Fire, #2)

IMG_9567

life cycle app

Ce am mai descoperit… cu ceva timp în urmă, dar îmi place în continuare: Life Cycle o aplicație care îți spune cat timp petreci în diferite locuri. De exemplu, luna iunie a arătat așa pentru mine, cu o concluzie plăcută, am petrecut mai puțin timp la slujbă, asta pentru că mi-am luat câteva zile libere pentru a merge în Geneva. Efect vizibil imediat.

De cumpărat… un joc de platou inspirat de una dintre cărțile lui Terry Pratchett, unul dintre scriitorii mei preferați: Guards, guards. Pare însă complicat. Idea este că ești proaspăt angajat ca gardă în Ankh-Morpork și trebuie să colectezi și returnezi niște vrăji furate din Universitatea Nevăzută, așa că trebuie să te infiltrezi într-una dintre cele 4 gilde: hoți, asasini, alchimițti și nebuni. Alegerea îți limitează setul de vrăji pe care le poți colecta, dar îți oferă și abilități speciale pentru a pune bețe în roate celorlalți jucători. A, da, asta mă aduce la unul dintre planurile mele: să punem bazele unui club de jocuri de platou. De fapt, am început deja, ne vedem cam la 2 săptămâni, cu pizza și bere, cidru sau vin 🙂

IMG_9618

 

Aștept… cu nerăbdare să mă mut în casa nouă, căci da, ne mutăm din nou peste 3 luni și jumătate. Așa că facem planuri peste planuri, calcule peste calcule, contracte peste contracte. Și încă n-am început greul.

IMG_9816_1

Sunt recunoscătoare… pentru luna trecută, când mai toată lumea a plecat în vacanță și am avut multe momente calme, cu ritm lejer și drum liber. Ba chiar am avut parte și de câteva zile frumoase, cu soare și drumeții.

Raportul de fitness… o nouă adiție la jurnalul meu săptămânal, pentru că oricum le am scrise în tabelele mele, deși jurnalul ăsta se dovedește a fi foarte lung. Oricum, săptămâna trecută am avut 3 ore de sală, am făcut 129773 de pași, în total 84,6 km. Adică în medie, pe zi am făcut 18539 de pași pentru 12 km zilnici.

Planuri pentru saptamâna viitoare… înapoi la slujbă, deci mai puțin timp liber, dar avem de comandat canapeaua pentru noua sufragerie.

O fotografie preferată… una dintre cele mai reușite fotografii în goana mașinii și o destinație interesantă pentru cei care vor să plutească în Scandinavia. Mai multe detalii aici: Vossvind.

DSC03068

6 gânduri despre “Pagini de jurnal (39)

  1. pentru tot articolul, aș fi aruncat cu inimioare, nu cu un simplu like…
    păcat că nu este totul pe Instagram sau pe Fb, să pot pune de acolo mii de inimioare.
    și când mai vine Rybak pe la Bergen, te rog să-i transmiți că mi-a schimbat viața
    că am scris o poveste despre el într-una dintre cărțile mele publicate
    și că-mi pare rău că nu o va putea citi niciodată
    🙂
    🙂
    să te bucuri de Norvegia și de RYbak….

  2. Pingback: Turul mincinosului și niște povești jurnaliere | Iubesc Viaţa

  3. Pingback: Pagini de jurnal (40) | In Jurul Kadiei

  4. Sunt încântată că ai reluat scrisul pe blog! Mi-era dor de isprăvile pisicilor, de bunătățile gătite de tine, de informații despre viața în Norvegia, de fotografiile tale foarte reușite. Sper să continui!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s