Barbecoa by Jamie Oliver

Atenţie! Acest articol este foarte laudativ la adresa lui Jamie Oliver! Haterii vor fi aruncaţi în vidul informaţional fără a fi luaţi în seamă, dar criticile constructive sunt acceptate cu mintea deschisă.

Cam la vreo 5 minute de momentul în care am aflat ca mergem la Londra, eram călare pe internet încercând să găsesc restaurantul lui Jamie Oliver, unde voiam să merg cam de când am aflat de el. Mi se pare oarecum meritat având în vedere că-mi petrec duminicile dimineaţa luandu-mi cafeaua şi mic-dejun în faţa televizorului urmărind cu interes, comentând şi luandu-mi notiţe despre reţetele lui de 30 de minute. Iar de când i-am descoperit şi blogul, îl plac şi mai mult, este haios, spontan, are simţul umorului (aşa cum dovedeşte în poza asta, ingrasandu-se prin Photoshop, deşi îmi aduc aminte de discuţiile mele cu Vlad în care îi comentam silueta din ce în ce mai împlinită :D ) dar mai ales găteşte în stilul meu. Cam în 30 de secunde de butonat virtual am descoperit că “restaurantul” este de fapt un lanţ întreg, în diferite oraşe, care pe lângă mâncare îţi mai poate oferi şi cursuri ;)
Alegerea a fost grea, deşi recunosc c-am ştiut care va fi din momentul în care am văzut lista, fiind cu Vlad nu puteam alege decât restaurantul specializat în grill, numit BARBECOA. Am făcut rezervarea, destul de târziu, pe la 9 ca să avem timp de cumpărături şi de vizitat înainte de cină, ceea ce s-a dovedit a fi o idee foarte bună pentru că am avut timp să ne întoarcem la hotel şi să lăsăm pungile, punguliţele, rucsacii şi tot ce-am mai adunat prin oraş, să arătăm cât de cât prezentabili. Pe site scria ţinută smart casual, aşa că nu ne-am dat prea mari talente şi … am hotărât să mergem cu autobuzele roşii, care mie îmi plac de mor, mă simt într-un film cu Harry Potter când văd magaoaiele astea scurte şi înalte ţâşnind unul pe lângă altul că-mi sare inima în gât de fiecare dată. Oricum, în mini-vacanţa asta am hotărât că eu nu voi conduce niciodată în Londra – e un oraş nebun-nebun.
St. Paul CathedralDin zona St. Pancras unde aveam noi hotelul, trebuia să mergem într-o staţie de autobuz de la King’s Cross, numită H şi în 20 de minute am fi ajuns la restaurant aflat (credeam eu) lângă un mall, în spatele Catedralei St. Paul.

Staţia de autobuz am găsit-o cu oarecare uşurinţă când am dat peste o hartă în staţia principală, era cumva lateral pe o stradă cu sens unic (subliniez acest lucru pe care l-am uitat şi ar fi fost de folos pentru noi în viitorul apropiat). Am aşteptat cuminţi cele 7 minute, de fapt, discutând aprins şi nefiind foarte atenţi la ce scria pe autobuz. Cam după 20 de minute de admirat Londra pe noapte, prin nişte locuri parcă special amenajate pentru Jack The Ripper, nerecunoscand nicio staţie, îl întreb cu ochii mari pe Vlad: da’ noi mergem în direcţia bună? Ai verificat pe autobuz? Nu! Nu te-ai uitat tu? Oare unde suntem? Ne dăm jos la prima staţie ca să ne uităm pe stâlp, realizăm că o luasem în direcţia bună, dar mai aveam 2 staţii de mers. Fiind deja ora 9, hotărâm că nu stăm după următorul autobuz, care venea în 10 minute, ajungem mai rapid pe jos. Ne uităm pe harta din ghid şi încercăm să ne lămurim pe ce stradă suntem şi cum s-o luăm, stând cu fundul la stradă, în staţia de autobuz. Cam după ce am hotărât că ne-am lămurit, ridicăm ochii din carte si… vedem autobuzul cu numărul care trebuie plecând din staţie… El venise mai devreme, dar noi l-am ignorat.
Barbecoa Map GoogleO luăm hohotind pe urmele lui, satisfăcuţi interior că ghicisem direcţia şi străduţele pe care trebuia să o luăm, de fapt Vlad se lămurise, eu încă încercam să-mi dau seamă unde suntem, cam până când am ajuns în dreptul catedralei şi îmi aduc aminte exact cum fac: prin grădinile de lângă St. Paul, drept în faţă, traversăm strada şi pe coltul mallului e resta… nimic! Nu-i! Adresa foarte clară: 20 New Change Passage. Am găsit New Change 1 … şi atât! Am luat-o pe stradă până am depăşit mallul. Nu, trebuia să fie pe partea cealaltă! Descoperim într-un final măcelăria, care se închisese şi strângeau băieţii mesele, cutiţele şi bucăţile de carne care arătau excepţional. Până la urmă, trecuse 20 de minute, eram convinşi că am pierdut rezervarea, urcăm în mall, căutând un restaurant cu nume frumos, deja muream de foame şi eram destul de nervoasă, din cauza nereuşitei, când pe harta etajului vedem tronând numele! Da, era la primul etaj. 20 New Change Passage este adresa din interiorul mallului. Rezervarea era încă valabilă, am fost invitaţi la o masă în apropierea barului, unde am primit meniurile şi ne-am comandat bine-meritatele cocktail-uri. În sfârşit, am ajuns şi era exact aşa cum mă aşteptam.

Barbecoa, Londra, 2013

Din restaurant aveam vedere chiar asupra catedralei, punctul nostru de referinţă, care de fapt nu prea ne-a ajutat. Altfel, lemnul părea să domine interiorul restaurantului, ceea ce mie mi-a plăcut foarte mult, însă lumina difuză n-a lăsat prea multe detalii la vedere şi oricum ne era prea foame că să mai analizăm unde stuntem.

vedere din restaurant: St. Paul Cathedral

vedere din restaurant: St. Paul Cathedral

Eu mi-am luat Fleur Royal, iar Vlad ceva cu gin, cred că Barby 75 :D Pentru început ne-am luat colecţia de pâinici, care au fost de fapt 3 bucăţi uriaşe dintr-o pâine neagră cu cereale, un french toast şi o lipie excelentă, servită cu unt sărat, o minunăţie, lângă care am mai comandat legumele murate, adică conopidă, morcovi, muraţi alături de un ardei iute care le-a dat un pic de iuţeală, nu foarte multă, tocmai bună de testat lângă pâinea caldă cu unt.Pe când analizam noi pâinea, murăturile, gustul, textura, ce mai, ne simţeam adevăraţi critici gastronomi, ne-am pomenit şi cu aperitivul comandat de Vlad: PIT-SMOKED BABY BACK RIBS. Păi, se putea altfel? Ce mi-a plăcut este că ne-au adus costiţele, un castronel de apă cu lămâie şi tacâmuri pentru doi, deşi nu cerusem “shared”, dar fiind un singur aperitiv s-au gândit ei că Vlad ar împărţi mâncarea cu cineva. De obicei, da, dar nu când vine vorba de costiţe sau de miel :D

Va rog sa observati sticla de apa plata, numita BELU, dar care, din pacate, nu este productie romaneasca :D

Va rog sa observati sticla de apa plata, numita BELU, dar care, din pacate, nu este productie romaneasca!

BREAD BOARD & AMAZING PICKLED VEGETABLES

BREAD BOARD & AMAZING PICKLED VEGETABLES

Ca fel principal, el şi-a luat Brined&Grilled Chicken, iar eu Barbecoa Burger, dar cu piure în loc de cartofi prăjiţi. Mâncarea a fost incredibil de bună, servită cu generozitate şi cu toate strădaniile mele, n-am putut mânca mai mult de jumătate. În schimb ne-am întins la paharele de vin, apoi cafele, deşi era miezul nopţii, cam tot restaurantul se golise între timp, dar n-am simţit absolut deloc că ne-ar fi grăbit sau ar fi stat lângă noi ca să ne scoată afară. Nici măcar n-am realizat cât e ceasul decât în momentul în care ne-am ridicat noi să plecăm şi ne-au interceptat pe drum ca să ne scoată prin altă parte pentru că intrarea folosită la începutul serii fusese închisă.

PIT-SMOKED BABY BACK RIBS

PIT-SMOKED BABY BACK RIBS

BRINED & GRILLED CHICKEN

BRINED & GRILLED CHICKEN

BARBECOA BURGER

BARBECOA BURGER

Barul de la intrare

Barul de la intrare

Barbecoa, Londra, 2013

De notat:

  • restaurantul are garberoba şi este indicat să aveţi buzunarele golite înainte de a ajunge la restaurant, deşi noi am stat vreo câteva minute până a reuşit Vlad să-şi scoată tot ce nu voia să-şi lase în canadiană, iar fetele ne-au zâmbit în continuare la fel de amabile.
  • pe factură apare o sumă suplimentară de 12.5% (dicretionary service fee) ceea ce înseamnă că poţi cere să fie scoasă de pe factură şi să plăteşti ce bacşiş vrei tu, în cash. Din câte am citit se pare că taxa asta de 12.5% nu înseamnă neapărat că ajunge la chelner şi dacă ai chef de vorbă poţi să întrebi unde se duc aceşti bani, iar apoi să decizi dacă vrei s-o plăteşti sau să laşi cât vrei tu.
St. Paul Cathedral

St. Paul Cathedral

PS: Despre ce restaurant aţi dori să scriu data viitoare:

35 thoughts on “Barbecoa by Jamie Oliver

  1. Wow, am asteptat cu nerabdare povestea ta legata de acest restaurant pentru ca imi doresc mult sa ajung si eu intr-un restaurant marca Jamie Oliver. Cand am fost in Stockholm l-am ratat pe Jamie la mustata pentru ca exact cu o zi inainte sa ajung eu acolo el tocmai isi incheiase demostratiile la hotel si mi-a parut extrem de rau pentru ca sunt un fan al lui de ceva timp:) Dar hotelul a profitat de sederea lui si ne-au servit grupului din care faceam parte cookies facute de el, niste biscuti extraordinari de buni cu compozitii diferite .. Ahh. La urmatoarea vizita in Londra imi fac rezervare si mergem sa papam si noi acolo . Multumesc pentru acest articol si pentru sfaturi :D >:D<

    • Cu placere! Si eu mi-am pus pe lista sa le incerc si pe restul, cu Fifteen sunt convinsa ca voi avea succes, pentru ca am vazut miel si Vlad nu poate rezista :D
      Pentru Jamie’s Italian va trebui sa ma straduiesc mai mult si probabil sa ofer ceva la schimb. Sau sa gasesc pe altcineva cu care sa merg :))))))
      Union Jacks nu suna prea apetisant, dar sunt 4 restaurante, care merita incercate, macar o data. Am zarit o salata la borcan care mi se pare interesanta.
      Recipease mi se pare extraordinar si daca as locui in Londra sigur m-as inscrie la cateva cursuri :)))

    • Aveam si de ce, Alina! Am reusit sa descoperim restaurantul si eram foarte incantata de primirea facuta, de pozitia mesei si de ghidusiile lui Vlad :)))))))
      Cum ziceam la inceput, este un articol laudativ, chiar daca l-am scris pe gratis :)))))))

    • Cred ca as putea sta toata ziua sa-l vad cum gateste, dandu-si peste degete si aranjand masa. De fapt, cam stau, de fiecare data cand il vad la tv, acolo ramane programul chiar daca fac treburi prin casa.

  2. Nici nu am curaj sa te intreb cat a costat aceasta experienta. Tinand cont de faima pe care o are, cred ca pentru un roman obisnuit pretul unei mese reprezinta o avere.
    Sa stii ca am votat Geneva, pentru ca despre Londra vorbeste multa lume pe bloguri.

    • Toata distractia ne-a costa 114GBP, cu taxa aia de 12.5% inclusa. eu n-am vazut asa multe articole despre Londra, dar oricum am pretentia ca articolele mele sunt diferite, macar prin subiectivitatea lor. Adica, cred eu, ca nu plictisesc lumea care poposeste cateva minute prin paginile mele :))

      • Nici prin cap nu mi-a trecut sa spun ca ne-ai plictisi cu aceste articole. Singurul meu gand a fost ca despre Elvetia nu am citit la nimeni altcineva prin blogosfera (evident, exceptie face sotul tau). ;)

        • Da, ai dreptate. Elvetia nu este o tara prea iubita, desi e foarte frumoasa. Probabil din cauza preturilor, Franta sau Austria sunt mult mai ieftine, iar muntii la fel de frumosi.

  3. o experienta deosebita! ;) eu nu am fost la restaurantul lui Jamie Oliver, dar ca fan – mi-am cumparat un suport de servetele cu sigla, în verde-oliv :)
    PS: am si votat :)) acum este exact 50% pentru ambele teme ;))

    • O sa fie dificil de ales urmatorul restaurant. Stiu exact despre care restaurant londonez sa vorbesc, dar inca nu l-am ales pe cel din Geneva. Va ramane o surpriza pentru maine seara :)
      Si eu mi-am luat o oala de presiune marca Jamie pe care o iubesc enorm de mult si care spre uimirea mea este foarte buna :)

    • Si noua! Chiar daca imi place un restaurant, cum gatesc sau servirea in general, daca incep sa tropaie pe langa mine sau sa aranjeze mesele in mod ostentativ, imi cam sta mancarea in gat si imi strica “experienta”. Inteleg ca au un orar dificil, salarii mici, probleme acasa, dar atata timp cand sunt inca clientul lor, mi se pare normal sa fiu tratata cu respect, pentru ca s-ar putea sa mai vin si alta data. Sau sa recomand restaurantul altcuiva. Prefer sa vina la masa si sa ma anunte frumos, civilizat, elegant ca restaurantul se inchide la anumita ora, dar din cate stiu eu majoritatea aplica regula: “se inchide cu plecarea ultimului client”.

  4. Fost, mâncat, băut, plăcut, făcut poză la St Paul’s din spate, pe geam. Bun restaurantul. Cât am stat la Londra, restaurantele lui Jamie au fost (aproape) singurele unde am mâncat foarte bine. :) Mai ieftine decât Barbecoa și foarte bune sunt și Jamie’s Italian și Union Jacks (asociere între Jamie Oliver, Chris Bianco, chef american). Dacă nu le-ați încercat încă, go for them. Să-ți fie de bine! :)

  5. de la Jamie am invatat multi multe, zic eu, chestii de baza si nu numai, epopeea din Italia mi s-a parut super haioasa iar una din carti, aparand cu mult inainte sa vina si la noi, am primit-o pe niste cai de filme politiste :)

    mi-a placut intro cu “haterii” :D, daca ai urmarit inca de cand s-a lansat si a inceput sa miste gagiul, si el a invatat multe invatandu-i pe altii.

    ps: poate o stii, poate nu, da o cautare dula “lamb curry jamie oliver” pe yotube, e o reteta pe muzica, e chiar reteta, e cu miel si e compusa de el. daa o stii, scuze, daca nu, ma bucur ca nu o ratezi.
    pretul mi se pare normal pentru nume, produsele marca Jamie (sunt si aici, de la condimente la vase) mi se par insa prea scumpe dat fiind ca platesc numai brand-ul.

    interesanta aia cu spaga la negociere :)

    gata, asteptam restul.

    • Ei, stii cum se zice: sunt regina la mine pe blog si atunci cand imi place ceva, despre care povestesc cu incantare, nu vreau sa vad comentarii negative fara argumente. In plus, sunt destul de harnicuta si duc gunoiul des, mai ales cel virtual :) Produsele sunt cam scumpe, e adevarat, dar am prins cateva promotii, care le aduceau la pretul “normal” si am incercat cateva. Unele sunt chiar bune, de fapt nu-mi aduc aminte sa fi incercat ceva cu numele lui inscriptionat, care sa nu-mi fi placut. Este destul de critic cu ce reprezinta si cred ca din cauza asta imi place de el. Are o misiune si faima inca nu l-a corupt, dar da, sunt de acord cu tine, il vezi cum invata, cum evolueaza si imi place.
      Oricum restaurantul nu mi s-a parut atat de scump, este ca unul obisnuit din Geneva, poate un pic mai rasarite decat cele pe care le-am prezentat eu pe blog, care sunt mai degraba cafenele si bistrouri decat propriu-zis restaurante.

  6. I love Jamie :D…de fapt, cred ca toate il iubim, e un minunat doar :D..frumoasa aventura ati avut. Londra e cap de lista la mine, imi doresc de foarte mult timp sa merg acolo, desi stiu ca nu ne simpatizeaza deloc englezii

    • Eu n-am simtit absolut niciun fel de discriminare, desi cu Vlad vorbesc in romana, iar engleza mea are un accent suficient de puternic, cat sa nu par deloc locala. Ba, am avut o surpriza foarte placuta atunci cand am facut check-in-ul la hotel sa dau peste o receptionista romanca, care s-a purtat exceptional de amabil, politicos si … in romana, ceea ce, in final, a sunat ciudat si poticnit pentru amandoua :))

  7. eu citesc cu placere despre experientele tale atat din geneva cat si din londra. am votat londra, doar pt ca m-am gandit ca le ai proaspete acum in minte si geneva pt tine e ceva obisnuit :)
    cat despre jamie, cum nu ma uit la tv, mi-am tot propus sa-l gasesc pe net, precis ca exista vreo emisiune. urmeaza ,ca tare-mi place de el!
    si nu in ultimul rand mi-a placut articolul si atmosfera care-o degaja! si iata primul zambet al zilei :)

  8. Pingback: Rocket Bishopsgate | In jurul Kadiei

  9. Pingback: Pagini de jurnal (2) | In jurul Kadiei

  10. Pingback: Calatorie inapoi in timp: din Geneva in Londra | In jurul Kadiei

  11. Pingback: Jamie Oliver’s Fifteen | In jurul Kadiei

  12. Pingback: Călătoriile lui 2013 | In jurul Kadiei

  13. Pingback: 2013: Buget de călătorie | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s