… după vorba aceea: cât dai, atât face!

Ne-am străduit vreo două zile să facem rost de o călătorie pe Bosfor până la Marea Neagră, adică doar cei 31 km de strâmtoare, dar fără noroc. Dacă tot nu reușeam să ne facem înțeleși, pe când treceam podul Galata dinspre Beyoğlu spre Fatih, pe o căldură năucitoare într-o zi de sâmbătă aglomerată peste ceea ce mi s-a părut mie a fi traficul obișnuit, am zărit în dreapta podului un port cu vase ce făceau turul Bosforului, între cele două poduri care unesc partea europeană a orașului cu cea asiatică. Un bilet a costat 12 TL adică o nimica toată pentru aproape 2 ore de mers cu vaporașul. Ne-am urcat fără prea mare tragere de inimă pe un vaporaș destul de vechi și cam murdar, fără să găsim un loc liber pe terasă, așa că ne-am așezat pe bară aștepând momentul potrivit să prindem un loc pe băncuță, pe margine, petru a face poze fără să prindem alți turiști în poze. Cam după jumătate de oră s-a golit bine toată teresa pentru că am intrat în nori și s-a făcut frig, așa că aveam loc de lăfăială, însă nu pentru mult timp pentru că a început să plouă, ceea ce ne-a făcut să descoperim găurile din prelata ce acoperea terasa. Una dintre blondele de lângă noi a avut un contact direct cu apa de ploaie, când la un val mai nărăvaș s-a trezit cu tot ce se adunase pe prelata la ea în cap, printr-o gaură care doar picurase inofensiv cu câteva clipe mai devreme. Noi am avut noroc, deși cam peste tot în jurul nostru cădeau stropi sau chiar șiroaie de ploaie, așa că ne-am luat seama și ultimele 20 de minute le-am petrecut pe canapea, la interior, bine protejați de frig și total plini de admirație la adresa turcului care se plimba fără griji cu o tava plina de pahare cu ceai printre turiști, copii, în sincronie cu mișcările navei fără să verse nici măcar un strop. Vasul oferea o casetă cu ceva explicații în mai multe limbi dar sunetul era foarte prost, așa că n-am priceput mai nimic.

A doua călătorie am rezervat-o prin hotel, care s-a dovedit a fi printr-o agenție de turism numită ITS, fiind luni n-am putut alege varianta de o zi, pentru că Palatul Beylerbeyi era închis, așa că ne-am mulțumit cu o nouă călătorie prin strâmtoare. Diferența a fost că turul a costat 35 EUR și a început la 7.45 când un autobuz ne-a luat de la hotel și ne-a plimbat prin oraș adunând persoanele doritoare de călătorie. După vreo oră prin orașul aglomerat am ajuns la sediul agenției, fiind de fapt foarte aproape de hotelul nostru, unde am fost separați în alte autobuze. Al nostru, cu ghidul vorbind engleză era plin, dar cele cu ghid spaniol, francez sau neamț erau mai libere. Prima oprire a fost la bazarul cu condimente, unde fusesem deja, dar noi am profitat să ne luăm cafeaua și să mai hrănim două pisici. Apoi am mai pierdut ceva timp în trafic ajungând în alt port, tot pe lângă hotelul nostru, unde ne-am îmbarcat pe un vas mult mai aranjat, cu bancuțe comode si spații largi.  Ghidul nostru s-a așejat lângă bar și ne-a oferit o grămadă de amanunte despre diversele clădiri pe lângă care treceam. De data asta am auzit explicațiile, iar ghidul chiar mi-a plăcut, fiind spiritual, dar oferind și detalii istorice pe lângă părerile lui proprii despre politica sau situația economică a țării. Spre deosebire de călătoria anterioară am avut vreme frumoasă, cu soare arzător, așa că seara am descoperit că aveam nasul ca renul lui Moș Crăciun.

Pozele din prima călătorie:

Pozele din a doua călătorie: