Top 10 Turcia

Îmi place de mor aerul oriental pe care l-a căpătat blogul meu de când am început să scriu despre aventurile noastre orientale așa că zic să scriu mai departe cu topul celor ce mi-au plăcut la (aproape) vecinii nostri. Prefer să mă gândesc la ceea ce mi-a plăcut, nu de alta, dar pozele arată extraordinar și amintirile mele deja înghesuie părțile plăcute în față, pentru accesare mai ușoară. Voi aminti și gura de praf, baia de soare arzător, taximetriștii hoți, țiganii cerșetori pozând în sirieni refugiați și tot ceea ce mai înseamnă balcani, dar astea în alt top, după ce îmi trece euforia de vacanță proapătă. Așadar, cele mai plăcute zece amintiri din Turcia sunt:

Istanbul mai 2014

1. Mâncarea

Ar trebui să scriu categoria asta cu majuscule pentru că este fără dubiu în topul plăcerilor orientale. Mă tot mir cum naiba m-am întors doar cu jumătate de kg în plus pe cântar, în condițiile în care am mâncat aproape continuu tot felul de minuni, începând cu covrigii de pe stradă (ei, și uite de unde au apărut simigeriile, după cum mi-a atras atenția, plin de încântare, Vlad), continuând cu hummus și tot felul de cremuțe în lipie mai mult sau mai puțin crescută, apoi kebab în sute de variante și legume pe gratar. N-am avut în viața mea atâtea probleme să-mi aleg mâncarea, aș fi gustat din toate. M-am ferit doar de peștele proaspăt pentru că drumul dispre hotel trecea peste pod, printr-un miros tare greu, datorat pescarilor, foarte harnici, care adunau găleți întregi de pești vii – morți, puși la grămadă. În schimb nu m-am dat în lături de la baclavale, înghețată – care are o textură incredibilă, care întrece orice gelaterie italienească (din Geneva, poate alea din Italia să-mi schimbe părerea) și pepene feliat de vânzătorii ambulanți.

Istanbul mai 2014

2. Pisicile

Deja am scris despre asta dar încă nu-mi revin de câte pisici am văzut în țara asta, ba chiar m-am împrietenit cu grupurile de pisici de pe diverse tarlale pe lângă care treceam zilnic. Evident că a ajutat faptul că le hrăneam și la dus și la întors, dar ceea ce m-am mirat mai mult decât orice este că mai degrabă se voiau mângâiate și alintate decât hrănite. Evident, nu toate. Unele erau atât de slabe și amărâte că n-aveau chef de iubăreală, așa că m-am ales și cu vreo două zgârieturi anemice.

Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014

3. Bosfor

Probabil din cauză că-s vărsătoare, mă simt atrasă de orice fel de apă, iar Strâmtoarea Istanbul nu a făcut excepție, poate pentru că încercam să scap de zăpușeala zilei, mai amarnic simțită pe străduțele înguste și înghesuite din oraș. De aceea am făcut de două ori turul pe apă, între cele două poduri care unesc partea europeană, Rumelia, de partea asiatică, Anatolia. Mi-ar fi plăcut enorm de mult să ajungem la Marea Neagră, ba chiar am pestilențiat bieții recepționeri de la hotel vreo 2 zile cu întrebări până când am cedat și am acceptat singura lor variantă, completată cu o vizită la un palat, care s-a dovedit a fi închis, pe motiv de zi de luni. Nu pricepeau, săracii, de ce aș vrea să merg până la Marea Neagră, că nu-i nimic după al doilea pod, Fatih Sultan Mehmet (Bosporus II), doar sălbăticie – exact ceea ce voiam să vad: contactul dintre cele două mări, una salmastră, alta sărată, una rece, alta caldă – informații oferite cu dărnicie de ghid. Nu știam că există o diferentă de 9 grade între cele două mări.

Istanbul mai 2014 Bosfor Istanbul mai 2014 Bosfor

Dolmabahçe Sarayı
Dolmabahçe Sarayı
pe sub Bosphorus Bridge
pe sub Bosphorus Bridge
și pe Bosphorus Bridge
și pe Bosphorus Bridge

4. Yerebatan Sarayı

Este genul acela de loc pe care îl vezi în 15 minute și rămâi impresionat pe viață. Poate tot din cauza apei, ori coloanele în semiîntuneric, umezeala, podețele șubrede, capetele de coloană sculptate sub formă de Meduză. Nu am cuvinte să descriu senzațiile, orice descriere mi se pare lipsită de conținut, este genul de loc care trebuie văzut, simțit (la propriu, pentru că te cam picură). Noroc cu Dan Brown și cartea lui, care a adus un pic de savoare locului. Eu încă n-am ajuns la partea asta din carte, dar Vlad, da, așa că am avut parte de un preambul.

Istanbul mai 2014 Yerebatan Sarayi Istanbul mai 2014 Yerebatan Sarayi Istanbul mai 2014 Yerebatan Sarayi Istanbul mai 2014 Yerebatan Sarayi

capetele de Meduza din Yerebatan Sarayi
capetele de Meduza din Yerebatan Sarayi
capetele de Meduza din Yerebatan Sarayi
capetele de Meduza din Yerebatan Sarayi

Istanbul mai 2014 Yerebatan Sarayi

cafeneaua din Yerebatan Sarayi
cafeneaua din Yerebatan Sarayi

5. Muzeul de arheologie

Care, din păcate, era în renovare, dar majoritatea clădirilor istorice din Istanbul aveau schele în jurul lor așa că atunci când am ajuns să-l vizităm eram deja obișnuiți să ne uităm printre schele și zăbrele. Însă, mormântul lui Alexandru cel Mare a meritat drumul prin cladirea răcoroasă și întunecoasă, plus artefactele din Troia, unde n-am apucat să mai ajungem, deși ni s-a oferit o excursie privată de o zi pentru 1000 de euro, dar am zis pas.

Istanbul mai 2014 Muzeul de arheologie Istanbul mai 2014 Muzeul de arheologie

Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014

6. Moschei

Până la urmă cred că toate acestea, la grămadă, sunt simbolul orașului, chiar dacă ei împing în față Ayasofya (sau Hagia Sophia) ca simbol al mărinimiei și respectului lor față de alte culturi și religii (haida deh!). Am rămas cu gura căscată auzind inepțiile ghidului care într-o engleză aproximativă descria cât de îngăduitori sunt ei cu creștinii, cum n-au distrus ei monumente, doar le-au spoit pe deasupra și refolosit în scopurile lor. Un lucru pe care l-am reținut este că Ayasofya a fost ridicată în 3 ani – este o clădire imensă, care și-n ziua de azi ar fi greu de făcut așa repede, dar am primit și explicația: toate coloanele au fost refolosite din templele grecești care, odată cu creștinizarea populației, au devenit „inutile”.

Cea mai renumită, Sultan Ahmet Mosque sau Blue Mosque este și cea mai aglomerată, dar cele 6 minarete îi dau un aer de măreție aparte. Numărul de minarete variază în funcție de moscheie, se pare că oricine poate ridica o moscheie (dacă are finanțele) dar doar cu un singur minaret. Cele care au două sau mai multe turnulete din alea (mai nou dotate cu difuzoare moderne) sunt ridicate de membrii familiei regale.

Ayasofya
Ayasofya

Istanbul mai 2014 Ayasofya

Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Ayasofya
Blue Mosque
Blue Mosque
Blue Mosque
Blue Mosque
Süleymaniye Mosque
Süleymaniye Mosque
Yeni Cami sau Valide Sultan Mosque ridicata de Sultana Safiye
Yeni Cami sau Valide Sultan Mosque ridicata de Sultana Safiye

Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014

7. Topkapi Sarayı

Istoric vorbind a meritat vizitat pentru că oferă însă o altă perspectivă asupra lecțiilor de istorie, chiar și așa vagi cum mi le aduc eu aminte, au rămas însă foarte puține artefacte, doar zidurile și împărțirea curților, însă puteam să-mi imaginez cu ușurință concurența, intrigile și viața deloc ușoară între zidurile palatului. Cu atatea filme istorice am reînceput să citesc câte ceva și concluzia clară este că de-a lungul istoriei speranța cea mai mică de viață o aveau nobilii cu funcții politice. Dar măcar trăiau intens. Cam așa și cu sultanii – care aveau ei peste 200 de neveste în harem, dar tot mama lor alegea nevasta principală și puteau să aibă 50 de feciori, dar care se omorau între ei ca să rămână unul singur moștenitor. Cică aveau o singura regula: fără vărsare de sânge.

Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014

8. cafeaua, ceaiul și limonadele

Cafeaua turcească este cea care m-a făcut pe mine să zic că n-o să beau vreodată cafea, ceea ce am respectat până în ultimul an de doctorat, când aveam nevoie de orice ajutor ca să nu adorm cu capul în articole. Cea testată în Turcia nu mi s-a mai părut atât de îngrozitoare, e adevărat că am luat de fiecare dată varianta dulce. Ce mi se pare îngrijorător este faptul că nici măcar n-am considerat-o prea tare. E clar: trebuie să reduc numărul de cafele zilnice. Limonada turcească este însă o adevărată desfătare, mai ales când te bate soare în cap și te-ai înroșit ca un rac fiert. Cu multă gheață, neaparat homemade, eventual și cu măr verde. Am rămas cu o singură dorință nesatisfăcută: ceaiul turcesc, peste tot vedeam paharele de ceai, pe care mi le-am cumpărat, plus o grămadă de ceaiuri ca să le încerc acasă, la răcoare.

Istanbul mai 2014
asta-i totuși o caffe latte
Istanbul mai 2014
oriunde întorci capul vezi pahare de ceai

9. terasele

Nu am testat nici pe departe atât de multe pe cât mi-am dorit, însă cele pe care am urcat mi-au oferit mai mult decât o masă bună. Singurul dezavantaj: nu au pisici pe care să le hrănești pe sub masă, în schimb poți admira orașul de sus, iar spre deosebire de acoperișurile gri și murdare ale New-Yorkului, în Istanbul e o plăcere să fii la înălțime.

Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014

10. spice bazar

Chiar dacă nu-s deloc amatoare de bazare, munții de condimente m-au impresionat, suficient să mă întreb cât de veche o fi marfa și dacă se mai simte ceva aromă. Curry-ul încă se simțea plutind greu în aer, dar restul aromelor erau mai vagi. Am testat niște ceai vărsat de mere, de aproape se mai simțea ceva aromă. Oricum m-am întors cu o pungă imensă de condimente pentru că n-am putut pleca fără a le încerca acasă. Nu, nu m-am târguit, deși am primit ceaiurile cu vreo 2 lire mai putin, dar unul dintre paharele de ceai mi s-a spart în bagaj 😦

Istanbul mai 2014 Istanbul mai 2014

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

18 gânduri

    1. Este o tara complexa, cu multe imagini frumoase, dar si multa saracie, mi-ar fi placut sa ies mai mult din Istanbul, as fi vrut sa vad Troia si eventual o excursie prin Cappadoccia.

  1. am avut mari emoţii cu vacanţa voastră pentru că eu sunt fan declarat al stambulului din multe motive deja scrise de tine şi eram curioasă dacă o să vă placă lumea aceasta diferită, amestecată, în care, sigur, sunt şi lucruri mai puţin plăcute. 🙂 călători de mai mare anvergură decât mine, v-am urmări cu emoţie.

    personal pe mine m-a dezamăgit bazarul de mirodenii, îl visasem ceva mai mare şi plin de sacii dintr-un souq (e greşeala mea deci) dar chiar şi aşa, am dat iama printre vânzătorii de şofran, ceai. şi sumac. turcilor le place să negocieze mult, am învăţat şi eu cu greu asta.

    minaretele de pe o moschee, de fapt fragmentările ei, arată de fapt al câtelea sultan a fost cel care a ctitorit-o. ahmet camii (moscheea albastră) este mai cunoscută şi datorită poziţiei sale, a fost ambiţia sultanului de a depăşi în măreţie prima catedrală ortodoxă din lume, cea numită astăzi hagia sofia (şi pentru retrocedarea căreia papa benedict a dus ceva tratative, dar fără succes). şi apropo de hagia sofia, turcii au dreptate: isus pantocrator a străjuit tavanul hagiei vreme de mai bine de nouă sute de ani, în ciuda faptului că odată cucerit stambulul de otomani, i-au fost adăugate minaretele şi versetele din coran. abia odată cu declinul otoman, undeva la începutul secolului trecut, această icoană a fost distrusă.

    revenind la moschee, turcii spun că cea mai frumoasă este, rămâne suleymaniye, poate şi pentru că aici odihneşte unul dintre cei mai iubiţi sultani ai lor. cu certitudine este mai liniştită…şi este cea care mie mi-a plăcut cel mai mult. a doua este şehzade camii, ridicată de acelaşi minar sinan, arhitectul lui suleyman şi unde odihneşte fiul pe care sultanul l-a pierdut de tânăr, şehzade mehmet.

    ai reveni în stambul? aceasta ar fi întrebarea…. 🙂
    scuze că m-am întins la comentariul ăsta. l-am recitit şi am vrut să şterg…

    1. Hehe, buna pusa intrebarea. Dupa prima zi in Istanbul ma intrebam serios cat m-ar costa sa schimb biletele sa plec acasa cat mai repede: fusesem trasa in piept de taximetrist, ma durea capul ingrozitor de la o insolatie neasteptata, mi-era greu sa ma descurc pe strazile aglomerate, mizere si pline de daramaturi sau mai rau santiere, tot ce voiam era sa stau sub patura, cu o sticla de apa rece lipita de capul meu.
      A doua zi deja puteam trai, suficient cat sa vizitam orasul vechi, iar pana la plecare ma gandeam cu tristete ca plec, oare cine mai hraneste pisicutele de pe drumul meu, as fi vrut sa vad puii unei pisici gravide, care era cat casa, cu siguranta ar fi facut puii intr-una poate doua zile.
      Da, m-as intoarce, dar tot asa cu excursia platita de altii, macar pe jumatate 😀 Pe banii mei tot in nord m-as duce, visez la Islanda, Groenlanda, Finlanda, Svabald, pana si Murmask imi suna bine. Nu mai zic de Norvegia si Danemarca 😀

      1. cred că te înţeleg perfect. prima dată când am ajuns în turcia îmi venea să-i scuip pe toţi, ca o pisică sălbatică şi să mă întorc repejor de unde am venit. a doua oară…. era excursia la stmabul, câştigată la un concurs… şi a fost minunat să te plimbi pe banii altuia cu ghidul inclus în poveste.
        a treia oară am vrut eu să văd ceva anume. m-aş mai duce (pentru români este o destinaţie mult mai accesibilă decât ţările la care faci tu referire) măcar pentru cetatea de bumbac şi fostul imperiu selgiucid, deşi acolo mişună kurzii, aşa că deocamdată zicem pas…

  2. Frumoase amintiri! Ma intreb cum arata cel cu amintiri negative, desi imi inchipui deja mizeria in fruntea listei. Imi place cum ai descris terasele si cafenelele, iar mancarea cu siguranta ar fi si printre preferatele mele.
    Pisici multe sunt si in Maroc si cred ca toate tarile arabe in primul rand ca e cald, in al doilea rand ca e peste si in al treilea rand fiindca prin religia musulmana nu au voie sa le duca „la adaposturi” si trebuie sa le lase libere si sa le ingrijeasca. Sunt sacre, cam cum sunt vacile in India. In Maroc le lasa si la terase (nu cele de lux) ci cele de cartier, frecventate de localnici.
    Imi doresc mult sa ajung in Turcia, asa ca voi citi cu interes toate articolele.

    1. Am scris acolo in primul paragraf cateva dintre nemultumirile mele, dar o sa le detaliez intr-un articol, cu argumentele mele ca sa nu zica lumea c-as fi rasfatata. Altfel, Turcia este foarte-foarte ieftina, cred ca este o destinatie foarte accesibila celor din Romania, de fapt am intalnit foarte multi romani pe strada, prin restaurante, muzee.

  3. Wow, cum ai surprins pasarea aia!
    Stii, pe mine nu ma atragea foarte tare aceasta tara, dar acum parca incepe sa imi trezeasca curiozitatea… As colinda printre mirodeniile alea, as cumpara din fiecare cate putin, as incerca (neaparat) ceaiul facut de ei si as incerca sa ”fur” o pisicuta. 🙂
    Inca nu mi-am revenit din uimire. Astia chiar au luat coloanele grecesti???

    1. Poti fura fara probleme pisicile, sunt atat de prietenoase si docile. Iar poya aia este preferata mea, m-am tot chinuit sa le prind in zbor cat il asteptam pe Vlad care alerga o catea flamanda incercand s-o hraneasca…

  4. Bifez și eu mâncarea și pisicile. Nu am fost în Istambul, dar ele mă atrrg teribil. Și Hagia Sofia, dar cel mai mult mi-aș dori să văd Cadrala Sfânta Sofia în adevărata ei haină, înainte ca Mehmed II să fi cucerit Constantinopolele. Și orașul de atunci, chiar după căderea în ruină a Imperiului Bizantin. Acum, cum aud Istambul mă gândesc doar la cartea lui Vintilă Corbul și ce fermecată am fost de descrierile lui.

    1. :))))) Si eu tot la Vintila Corbul ma gandesc cand aud de Istanbul, m-au marcat cartile lui, catedrala arata interesant, desi fiind in reparatii nu-i deloc atat de impresionanta cum ar trebui sa fie, cred insa ca la vremea ei a lasat generatii intregi de oameni cu gura cascata.

    1. Si eu am avut dubii mari cand mi-am cumparat-o, imi place enorm de mult albastru, este culoarea mea preferata si aproape toate hainele mele sunt albastre, dar bluza mi s-a parut prea inflorata, insa am realizat ca pe mine arata … traznet 😀

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s