Astăzi… am tremurat tot timpul, deși am un pulover peste o bluză cu mânecă lungă. De vreo lună de zile mor de frig în casă, pentru că administrația clădirii nu a considerat necesar să pornească încălzirea, iar noi locuind la primul etaj avem nevoie de pături și ca să ne deplasăm dintr-o cameră în alta. Pisicile au noroc cu blănița, care s-a făcut deasă și pufoasă de parcă ar trăi bietele de ele afară, pe stradă și nu în casă. Mă gândesc cu jind la soba de teracotă a bunicilor mei, de care mă lipeam iarna, cand era viscol și zăpadă. Aici n-am văzut prea des zăpadă, dar in loc de sobă mă lipesc de calculator, care se încinge destul de zdravăn. Am început să fac vin fiert, ceaiuri fierbinți și supe, poate ajută.
Afară… plouă, ceea ce nu mă deranjează, dar sunt doar vreo 9C. Tocmai m-am decis că eu nu-s deloc pro-ecologie. N-am nimic cu frigul, dar să fie afară, nu în casă. Mi se pare exagerat să ții interioarele la 20-22C ca să scazi numărul de planeți, temperatura de comfort este mult mai sus de atât. Aproape m-aș muta în facilitatea pentru animale, măcar acolo sunt obligați prin lege să aibă minim 25C.
În casă… e frig. S-a înțeles până acum, nu? Altfel, trebuie să mă apuc să fac liste cu ce ar trebui să mutăm și ce mai vindem. Până acum am vândut un telefon, un calculator, bicicleta mea eliptică și poate scap și de scaunele de bar.
În bucatarie… mă gândesc cu plăcere la rețetele care se fac la cuptor și care mă „forțează” să stau pe lângă cuptor.
Ce mai meşteresc eu… liste. A, și mut lucruri prin casă, pe măsură ce scap de ele 😀
Aștept… să vină joi seara pentru că plec spre Paris. Abia aștept cele câteva zile de relaxare, în care nu am plănuit nimic decât câteva restaurante la care vreau să merg și câteva locuri pe care vreau să le revăd. Am aflat de la David Lebovitz de Pottoka și , iar de la un coleg de birou de un restaurant japonez foarte bun , plus vizita obișnuită la Kong by Kenzo.
Sunt recunoscătoare… pentru rabdarea oamenilor din jurul meu. Îmi place foarte mult echipa de lucru de aici; sunt însă curioasă și un pic îngrijorată de ceea ce va aduce anul viitor.
Ce filme am vazut… mă delectez cu noul sezon din Downton Abbey și The 100, apoi am descoperit Gotham, cu Batman copil. E interesant.
Ce citesc zilele astea… am descoperit cărțile lui Elizabeth George, o autoare americană care scrie o serie polițistă despre Thomas Lynley, Lord Asherton, un inspector de poliție din Anglia.
Fotografia zilei… o plimbare de duminică, pe malul lacului spe consulat, la vot.
Planuri pentru saptamâna viitoare… enfin, Paris!
Ma bucur ca v-ati instalat, dar îmi pare rau ca aveti frig în casa! noi am pornit centrala pe jumatate si serile suplimentam cu o portie de lemne în semineu. Urasc sa ma îmbrac gros in casa, iubesc sa umblu lejer, de obicei ma îmbrac doar cu un tricou lung si labartat 🙂 Oooo dar o cana de vin fiert as pofti si eu! :)) parca-i simt aroma pâna aici la mine!
Toate cele bune si distractie placuta la Paris!
Oh, nu ne-am instalat inca! Plecam de abia la sfarsitul lui februarie, dupa iarna, desi probabil aici nu va fi ninsoare cine stie ce, in schimb vom ajunge intr-o iarna adevarata, nordica, acolo. Abia astept! Imi e dor de zapada 🙂
Reblogged this on REBLOG.
Ce pisica frumoasa esti tu!
Te înțeleg perfect când vine vorba de frig, sunt o friguroasă din naștere :). Locuind cu chirie, la ultimul etaj, într-un apartament fără izolație, mai mult de 22 C n-am niciodată în casă iarna, iar vara atmosfera e sufocantă. Temperatura de confort pentru mine e undeva la 25-26. Am încercat să ridic cu un grad temperatura și am plătit facturi astronomice la gaze, așa că am preferat să mai port un rând de haine groase 😦 . Și sticlele cu apă fierbinte ajută. Așa am trecut peste o iarnă când nu aveam în casă mai mult de 17-18 C (în vara următoare m-am și mutat). Oricât de fierbinte ar fi caloriferul, nu poate înlocui soba de teracotă, căldura aceea care te moleșește plăcut, până în oase. Încă mă mai pot bucura de senzație, rar, ce-i drept, când îi vizitez pe ai mei, la țară.
Drum bun spre Paris! Să auzim de bine! 🙂
Eu am un termometru din acela cu bilute colorate in glicerol si ma apuca groaza cand vad 2-3 bilute plutind cu incantare la suprafata lichidului… cu cat sunt mai multe sus cu atat e mai rece in casa, adica in jur de 16-18 grade. Acum l-am mutat de la geam, in biblioteca, mai aproape de bucatarie, macar sa nu ma mai deprim cand ma uit la el.
Foarte frumoase pozele tale!
Multumesc frumos!
Iti doresc sa-ti fie cald(!) si zile minunate la Paris !
In Paris a fost cald, dar am si mers pana am facut febra musculara :)) Insa, da, un oras mare este intotdeauna mai calduros decat unul mic.
Fericire si caldura la Paris!! ❤
Fost! Multumesc frumos 🙂
Bine, bine, nu se dă căldură (deci aveți încălzire centrală), dar nu poți să pui în priză un calorifer electric, ceva ? Ori l-ați vândut și pe ăla ?! 😆
Revin. Kadia, linkul pe care îl ai la blogroll la numele ”Zinnaida” a intrat de ceva vreme în conservare ! Acum ”Zinnaida” are adresa http://zinnaida.blogspot.com/ și are ca profil dominant bucătăria, deci s-ar încadra la ”Culinare”, cu toate că postez acolo și multe fotografii care pot constitui pagini de jurnal sau impresii de călătorie. Te rog frumos să faci schimbarea când vei avea t timp. Mulțumesc !
Gata, am actualizat linkul si am mutat categoria 🙂
Vin fiert , mi-ai dat o idee perfecta 😀 Si da, te invidiez din suflet pentru Paris. Imi este tare dor de el pentru ca nu l-am mai vazut de ceva timp 😦
Eu incerc sa merg in fiecare an, macar acum cand sunt la doar 3 ore de tren distanta, pentru ca nu se stie cum va fi de la anul incolo. Oricum, mi se facuse tare dor pentru ca anul trecut am fost in martie, iar acum abia in noiembrie, dar gata, mi-am tratat dependenta cu o vizita scurta si placuta. Cred ca este orasul unde ma descurc cel mai bine, de la harta metroului, pana la harta orasului. Cu siguranta mai bine decat in Bucuresti :)))) Ultima data ma uitam la statiile de metro si incercam sa-mi dau seama dupa pozitia lor pe harta cam ce zona ar fi! Si cand te gandesti ca am mers zilnic cu metroul vreo 10 ani din viata mea.
[…] casă… este cald și bine, așa că nu mă mai plâng ca-n ultima pagină de jurnal, ba chiar stau în tricou subțire, cu mânecă scurtă. Pisoii mei dorm duși, iar Vlad se joacă […]