Bine, am hotărât: ne mutăm. Cum procedăm?

Prima diferență între est și vest observată de noi a fost durata contractelor de muncă. Tocmai pregăteam dosarul pentru următorul contract când am realizat că în cei 10 ani de stat aici am strâns nu mai puțin de 30 de contracte pentru cele 3 slujbe diferite avute în timpul acesta. Slujbele au fost stabile, în sensul că aș fi putut sta până la maxim 6 ani în fiecare, dar la fiecare 4-6 luni mai semnam un contract, fără bătaie prea mare de cap. Tot ce am avut de făcut a fost să am grijă că următorul contract este pe rol, mai ales atunci când trebuia sa reaplic pentru permisul de ședere, care se schimba și el în fiecare an. De vreo 2 ani am avut norocul să primesc permis lung, adică pe 5 ani și să nu-mi mai bat capul cu el, dar contractele tot scurte au rămas. Anul acesta am hotărât că ne mutăm, adică a hotărât piața muncii pentru noi pentru că am nevoie de un sejur în altă țară pentru a putea avansa aici. Bineînțeles, totul în numele preaslăvit al mobilității și câștigului de noi competențe.

1. Primul pas: un loc de muncă

Așadar, cam cu un an înainte de momentul x (adică ultima lună de contract) am început să studiem piața muncii, fiind doi și având ca condiție să nu stăm prea mult despărțiți, am hotărât ca primul care rămâne fără contract alege locul unde ne mutăm. Am făcut liste de slujbe, am aplicat la vreo 15 locale (rămânerea în Elveția ar fi fost până la urmă o soluție bună) sau prin alte țări, 3 dintre ele s-au soldat cu interviu și 2 au fost de succes: una locală dar pe termen foarte scurt (un an) și una în Norvegia (cu promisiuni de avansare rapidă). Am ales-o pe cea dificilă din cauza zonei (voiam Scandinavia), dar și a posibilităților de avansare. După ce am primit confirmarea oficială a slujbei am hotărât că ne vom muta și am început căutarea celui de-al doilea loc de muncă.

2. Economii

Deși abia în septembrie am avut confirmarea că ne vom muta dintr-o țară în alta, planurile de economii au fost puse în aplicare de vreo 18 luni (un an și jumătate), cu scopul de a pune de-o parte cel puțin 3 salarii pentru cheltuielile inițiale și / sau pentru cazul în care există o diferență de dată de început pentru una dintre slujbe (variantă încă posibilă). Planul fiind făcut cu atât de mult timp înainte ne-a permis să economisim mai mult și acum putem plăti un cargo pentru toate lucrurile dragi strânse în ultimii 10 ani.

3. Triatul lucrurilor

Unul dintre dezavantajele de a nu pleca din casa părinților sau proprietate personală este că nu poți lăsa nimic în urmă, ceea ce înseamnă că lucrurile de care nu ne vom putea despărți trebuie puse pe lista pentru cargo, cele vechi și uzate – aruncate, iar cele inutile sau nefolosite – vândute sau donate. Deocamdată partea cu vândutul sună mai bine având în vedere că orice bănuț în plus înseamnă mai puțin stres pentru cazul în care vom fi doar pe un singur salariu. Dintre tot ce avem prin casă doar colecția mea de dvduri se dovedește inutilă pentru că filmele se învechesc moral, în plus se găsesc ușor pe internet, pe gratis. Până acum, mobila se vinde destul de greu, electronicele – cel mai bine.

4. Acte și chestiuni administrative

O parte dintre acte au fost cautate și indosariate în momentul aplicațiilor pentru locul de muncă, în special cele care dovedesc specializările (diplome, certificate, foi matricole, premii, etc.). În plus, s-ar putea să fie nevoie de contractele de muncă – ceea ce pentru noi a fost destul de anevoios să le găsim pe toate.

Mare parte dintre acte vor fi necesare înainte de plecarea din țară pentru a le inchide: contractele de chirie, telefon, tv, asigurările, serviciul de protectie, electrica. În Elveția este obligatoriu să anunți cu 3 luni de zile înainte orice schimbare în contract și de cele mai multe ori nu poți întrerupe un contract înainte de încheierea anului (de la data începerii contractului, care se prelungește automat anual). Ca excepție, plecarea din țară îți permite închiderea contractului pe baza unei adeverințe de de-înregistrare obținută de la oficiul cantonal al populației, dar care poate fi cerută doar cu maxim 3-4 săptămâni înainte de data ieșirii din țară (aici mai trebuie să aflu detalii). Alte fațete de care trebuie să țin seama:

Banca

Eu am internet banking ceea ce înseamnă că în momentul în care inchid contractul de mobil, voi pierde și accesul on-line, ceea ce înseamnă ca trebuie să contactez banca pentru a primi bonurile cu parole (un sistem off line de acces al netbankingului). Conturile vor rămâne deschise câteva luni ca să putem plăti ultimele facturi de aici.

Poșta

Există un sistem de trimitere a poștei la adresa nouă, care cel puțin pentru 2-3 luni va trebui să-l plătim pentru toate serviciile care nu acceptă să trimită facturile on-line (încerc să trec totul pe e-mail sau internet ca să nu trebuiască să plătim poșta, dar e oricum o variantă de luat în seamă). Altă variantă este să lăsam adresa unei prietene care să ni le trimită pachet sau să le țină până la următoarea noastră vizită, în caz că nu este ceva urgent.

Asigurările de sănătate

În Elveția asigurarea nu este asigurată de stat, astfel încât lunar trebuie să plătim o poliță de asigurare. Fiind anagajată în sistemul de stat, accidentele sunt acoperite de angajator, dar în momentul plecării din Geneva, ambele asigurări vor fi nule, ceea ce înseamnă pe de-o parte că trebuie făcute analizele și testele necesare înainte de plecare și pe de altă parte cercetat sistemul de sănătate în Norvegia, unde, din câte am înțeles, cheltuielile medicale sunt asigurate de stat (adică plătite prin impozit, care este considerabil mai mare decât cel elvețian: 30-36% versus 12-16%) .

Impozitul

Unul dintre dezavantajele contractelor scurte și parțiale (adică plata din două surse) este impozitul cumulat care se calculează la sfârșitul anului și care ne va lovi ca un bumerang în ceafă la plecarea din țară. Din calculele mele vreo 2 salarii se vor duce la statul elvețian. Sper că nu mai mult, pentru că altfel vom intra în depozitul de economii.

Contribuția la fondul de pensii

Aici este mai complicat pentru că în Elveția sunt două conturi: unul la care nu ai acces decât după pensionare și un al doilea care este transferabil. Încă trebuie să mă lămuresc dacă putem să-l transferăm în Norvegia, fără să ieșim în pierdere, pentru că banii aceștia, fiind în fond de pensii, nu au fost impozitați, în momentul în care vrem să-i scoatem din țară, vor deveni impozitabili, cu o sumă destul de impresionantă. O altă variantă este să-i ținem într-un fond de pensii elvețian. Oricum, rămâne de cercetat.

5. Ultimele cumpărături

Mă refer la acele firme fără de care nu poți, în cazul nostru: pantofi, rucsaci, canadiene și alte produse locale, care se dovedesc a fi foarte scumpe în altă parte. Spre norocul sau ghinionul nostru, ne mutăm dintr-o țară scumpă în altă țară scumpă așa că mari diferențe nu cred că vor fi. Însă, vom ajunge în februarie-martie, ceea ce înseamnă iarnă cu zăpadă de care n-am mai văzut de vreo 2 ani, ceea ce înseamnă că hainele groase trebuie să fie accesibile și nu blocate într-un cargo pentru vreo săptămână-două.

6. Cercetări și informare

Legat oarecum de punctul anterior, caută și citește tot ce zic alții despre mutatul în orașul ales, dar nu înseamnă că trebuie și să crezi tot. Mulți simt nevoia să critice, mai ales ascunși sub protecția anonimatului. Consideră informațiile din punctul tău de vedere și înarmează-te cu multă răbdare, indiferent de locul sau condițiile în care te muți, va fi o situație stresantă și cu multe bătăi de cap.

IMG_7308

10 gânduri despre “Bine, am hotărât: ne mutăm. Cum procedăm?

    • In Bergen 🙂 Probabil va trebui sa ne apucam de norvegiana, Vlad mai intelege cate ceva, eu nimic. Dar am aflat ca universitatea lor organizeaza cursuri 😀

        • Deocamdata nu avem data fixa, probabil ultima saptamana din februarie – prima saptamana din martie. Tot in cercetare, deocamdata nu ma vad facand altceva, probabil in facultatea de medicina.

          • Cumva imi pare rau ca va fi sfarsit de iarna, nu stiu cata zapada mai gasim noi in martie, dar sper sa mai fie ceva. Dar da, avem un an intreg de zile lungi sa ne pregatim moral pentru zilele cu jumatate de ora de lumina 😀 Oricum lucram in interior mai toata ziua asa ca nu prea vedem lumina zilei oricum. Mare diferenta nu cred sa fie. Iar mie imi plac enorm activitatile din interior, am o gramada de carti si retete de testat pastrate pentru nopti lungi de iarna.

  1. Pingback: 2014: ce s-a ales de lista cu planuri din ianuarie | In Jurul Kadiei

  2. Pingback: 2015 în cuvinte (1) | In Jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s