De ce petrec oamenii atâta timp criticând?

Dacă vreți neapărat răspunsul la întrebarea de mai sus, ați nimerit greșit. Eu încă mă întreb: dar, de ce? Am remarcat că puținul timp liber pe care îl mai am îl petrec pe bloguri străine, nu pe cele românești, de la scandinave la americane, unde fiecare își arătă jucăriile, hobbiurile, preferințele, fac topuri (cu greșeli sau fără), se discută amical și fiecare își vede de viața și plăcerile proprii. De exemplu, urmăresc o americancă tânără, care a făcut un top estival al locurilor europene, incluzând Marocul în lista ei. Bineînțeles că a primit comentarii, fata n-a priceput greșeala, că deh, e mai greu când atât de mulți europeni își fac vacanțele acolo și îi vezi peste tot. După vreo 3-4 încercări toată lumea a lasat-o în pace pentru că sărăcuța atât poate, dar face poze frumoase. Cred sincer că dacă fata ar fi fost româncă, n-ar fi scăpat cu viața pentru că nația asta are ca scop în viață să caute greșeli, să dovedească că-i omul prost, apoi să-l umilească în ultimul hal, cât mai public cu putință, de către acei tipi care n-au niciun fel de studii sau calificări (acestea sunt oricum inutile pentru că experiența de viața este cea care îți dă dreptul să ai păreri). Greșeala este un păcat primordial și toți cei care greșesc trebuie crucificați. Iar dacă nu s-a comis nimeni în ultima perioadă, nu-i nimic, stai în umbră, la calculatorul propriu și citești discuțiile altora, care fiind pe un grup privat, dar totuși în spațiu public, le iei frumos cu copy&paste și le servești așa pe bucățile care îți convin unei anumite persoane, în niciun caz de-a întregul, ca să vezi cum face.

De curând am ajutat un motan tigrat să-și facă rost de lenjerie, nu glumesc, la propriu. A fost un concurs prin blogosferă și pentru că mi-e tare drag motanul am stat de vorbă despre diversele probleme pisicești din jurul patului deoarece numărul de comentarii la articolul respectiv era criteriul de premiere. Distracție mare, mai ales când duci discuții cu 3-4 persoane în același timp și citești cârnatul de comentarii ca să înțelegi pe unde s-a ajuns cu discuția, fiind pe telefon ajunsesem sa am comentariile scrise cu câte o literă pe un rând de nu mai înțelegeam nimic. Totul s-ar fi terminat aici și probabil n-aș fi ajuns să scriu pe blog despre mica noastră distracție de „trolling” dacă n-ar fi existat o concurență între două doamne. Din nou, până aici nimic deosebit, concurența îmbunătățește performanțele și de cele mai multe ori oferă distracție în plus. Un grup de persoane scriu un articol pe blogul personal și își roagă prietenii și cunoscuții să comenteze, tragi cu ochiul în stânga, în dreapta, vezi cum stai și încerci să mai împingi niște discuții la articolul respectiv. Simplu, nu?

Păi, nu! După ce am organizat concursurile la mine pe blog pot să confirm că este ceva în neregulă cu oamenii atunci când participă la un concurs, în loc să se distreze, să se susțină și să colaboreze, preferă să arunce acuze în stânga și în dreapta, încep să-și stoarcă creierii să găsească metode cât mai inventive de a ajunge la scopul propus și când li se dovedește ocaua mai mică, încep să se dea răniți și să caute adepți prin milă sau devin agresivi și furioși.

De ce preferă lumea să critice în loc să facă ceva constructiv? N-am idee. Eu cu siguranță n-am câștigat nimic scriind acest text, doar mi s-a lămurit de ce n-am mai citit bloguri românești în ultima perioadă. Pentru că prefer să mă simt bine admirând munca cuiva, fără să mă lovesc de ura asta critică a românului pentru tot ceea ce face altul. 

16 comentarii

  1. unul dintre motivele pentru care am anunţat că o las mai moale cu bloggingul. 🙂
    şi, sincer, am ajuns să mă bucur de liniştea pe blog şi de puţinii oameni cu care realmente comunic.

    Răspunde
    • Eu tin blogul pentru mine si ma bucur de cititorii mei, mai ales daca sunt bine-crescuti. In ultima perioada am lasat-o mai moale, dar din cauza ca am avut alte activitati, insa imi e dor de blog si de discutiile pe internet.

      Răspunde
      • păi şi eu scriu în primul rând pentru mine.
        din păcate însă discuţiile par fie mutate pe facebook, fie… dispărute de tot. 😦

        Răspunde
        • Oamenii sunt in vacanta sau la gratare in aer liber, vara e intodeauna mai liniste pe bloguri, dar eu ma bucur de linistea asta, mai ales ca sunt cam lenesa in ultima perioada :))

          Răspunde
  2. Scriu cand ma apuca, despre ce ma preocupa la ora aia, nu e un obicei constant dar frateeeee cand ma apuc sa dau cu piatra, zici ca e una din napastele Egiptului antic, de regula am ceva cu ideile nu cu oamenii, exceptie facand functionarii bancari, pe astia i-as trage in teapa individual colectiv si in reluare, pana imi gasesc alte victime

    Răspunde
    • :))))) La noi se poarta e-bankingul, asa ca ajung la banca doar pentru bancomat si schimb valutar.

      Răspunde
  3. Ai dreptate pe fond, legat de critică & bloging. De ce se ajunge aici? Pentru că nu pentru toți este blog, pentru unii este sursă de venit. A nu se înțelege că am susținut același motan în concursul respectiv (din contră). Dar articolul tău e ehilibrat.

    Interesant exemplul cu americanca. Totuși, ce fel de comentarii erau cele care voiau s-o lămurească de greșeală? Eu i-aș fi lăsat unul singur, nu 3-4: „Pozele sunt minunate dar Marocul nu se află în Europa” și cred că ar fi edificat-o, fără s-o supere sau ceva. Adică trebuie făcută diferența între critica răuvoitoare și cea constructivă. Dacă îi spui unui om că are un defect, îl poți ajuta, pentru că dacă nu ți-o ia în nume de rău și se analizează în mod obiectiv, și-l poate corecta. Așa, tipa respectivă a rămas pe mai departe cu impresia că marocanii sunt europeni.

    Nu înțeleg de ce nu i-ai pus link. Dacă o citești, dacă îți plac pozele ei și – mai ales – dacă faci trimiteri la ea, de ce nu ne pui și un link, să putem s-o urmărim și noi? Vezi, ăsta e un alt lucru pe care l-am observat eu la mulți blogeri români: nu știu să pună linkuri. Și asta este, bineînțeles, o critică pe care ți-o adresez. 🙂

    Răspunde
    • N-am pus link pentru ca era un articol despre turism, iar articolul meu nu facea referire la subiectul articolului ei. Daca as fi scris despre orasele turistice din Europa atunci ai fi gasit linkul, dar nu am gasit necesar sa hranesc nevoia de barfa a cititorilor mei. Oricum, fata a schimbat fraza dupa primul comentariu si a trimis restul persoanelor care au corectat-o la paragraful respectiv.
      Dar articolul ei il poti gasi aici, daca chiar te intereseaza: http://www.worldofwanderlust.com/escape-the-crowds-10-cities-to-visit-in-europe-in-summer/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=escape-the-crowds-10-cities-to-visit-in-europe-in-summer
      In orice caz, consider ca critica este neavenita, avand in vedere ca este primul articol pe care il citesti pe blogul meu. Daca te interesa linkul puteai sa-l ceri in mod politicos, fara a face o generalizare inutila si fara argumente valide.

      Cat despre blog ca sursa de venit, multe dintre blogurile pe care le citesc eu sunt scrise de blogeri care isi castiga banii din scris. Cu toate acestea, comportamentul si eticheta este diferita.

      Răspunde
    • Eu mă refeream la link spre blog, nu spre pagina cu greșeala. În sensul că dacă îți place și-o citești, ne-o poți recomanda și nouă.

      Iar partea cu critica ai citit-o pe un ton mai serios decât cel care a scris-o. 🙂

      Răspunde
  4. E mai usor sa critici decat sa faci ceva, se aplica la criticii de film, de arhitectura etc – cine nu stie sa faca, critica pe altii :D. Trasatura mai exacerbata la natia care a inventat zicala cu capra vecinului, care sintetizeaza perfect caracterul nostru. Si da, si eu sunt romanca, si de multe ori iese la iveala personalitatea mea carcotasa si-atunci lovesc cu pofta!!! (dar nu ma pot abtine cand vad, de exemplu, o reteta de caramel care nu are pic de zahar, ca fata-i eco-bio-vegana-trendy-flendy si nu pune in gura pic de white killer, dar totusi simte nevoia sa-i spuna caramel pastei ei din mere sau din ce-o fi fost …)

    Răspunde
    • hahaha te superi daca te corectez? fata are dreptate sa spuna caramel pastei ei, ca nu doar zaharul se caramelizeaza ci si zaharurile naturale aflate in diferite produse, nu are neaparat acelas gust sau consistenta si nu se arde/caramelizeaza atat de repede, insa se poate numi tot caramelizare. Sper sa nu te superi, bucatarul profesionist din mine nu se poate abtine 😀 xoxo

      Răspunde
  5. Exact la asta ma gandesc si eu din ce in ce mai mult, de ce critica romanii in mod special, cu atata vehementa, de ce se chinuie pana-n panzele albe sa-si impuna opinia? n-am sa inteleg niciodata. Sincer, poate si eu m-am facut vreodata vinovata de asta, insa nu intentionat. As adora sa primesc critica constructiva, mi-ar placea din tot sufletul sa ma critice cineva pentru greselile mele nu sa-mi dea in cap cu ele, insa in 40 de ani de viata niciodata, dar absolut niciodata n-am fost criticata constructiv, mai curand am fost certata, umilita si calcata in picioare, s-a ajuns pana acolo incat mi s-a spus ce pot si ce nu pot sa scriu.
    Toate astea m-au facut atat de reticenta in a ma exprima, in a-mi dezvalui sufletului, gandirile si trairile. Ma distreaza, ca inca din tinerete aveam un joc cu o prietena a mea in care ne prosteam si foloseam cuvinte incorect intre noi doar pentru a ne distra, sau daca auzeam o greseala care ne distra foarte mult o bagam in vocabularul nostru pentru a starni amuzament, n-ai idee de cate ori am fost criticate, asta e, n-ai ce-i face.
    Eu cred ca e sindromul buricului pamantului, sindromul de a fi cel mai superior dintre superiori 😀 Critica nu ma deranjeaza, ma doare veninul imprastiat de cei care nu dau doi bani pe ceilalti.

    Răspunde
  6. Societatea s-a format aiurea..s-au dat drept model câțiva cu nasul pe sus și uite ce a ieșit…acum ne-am mânca unii pe alții numai să obținem ce vrem.

    Răspunde
  7. Kadia, ai perfectă dreptate. Poate greșesc, dar asta se trage tot de la educația greșită sau lipsa de educație. Pe-aici aproape fiecare copil este crescut în ideea că el este buricul pământului, el știe cel mai bine, el are dreptate, el are întâietate. Un fel de domnul Goe. Firește că atunci când ajunge adult se comportă ca atare. Deja lucrurile s-au adâncit atât de mult încât nu văd cum vom mai schimba ceva. Suntem deja la a n-a generație care este afectată de acest rău. Cine să mai îndrepte lucrurile ?…

    Răspunde

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s