Cum trebuie să fie un oraș ca să fie acasă

Dacă ai simți brusc nevoia de a te întoarce acasă unde te-ai duce?

Nu de puține ori m-am întrebat unde este acasă pentru mine: în București, unde m-am născut și am studiat din greu ca să am cea mai interesantă meserie din lume (în opinia mea); la țară la bunici, unde mi-am petrecut toate vacanțele, cu pădurile de care îmi este un dor năprasnic și livezile pline de fructe sau în Geneva, unde locuiesc de 10 ani, alături de persoana pe care o iubesc și pe care aș alege-o în fiecare zi a vieții mele. Da, cred că tocmai am răspuns la întrebare, pentru mine acasă este acolo unde este partenerul meu, chiar dacă este departe de familie sau de peisajele mele preferate. Dar acasă mie nu-mi spune prea multe, numesc astfel orice loc în care îmi petrec noaptea, fie hotel, apartamentul în care stau, casa bunicilor sau oriunde mai ajung să înnoptez. Poate de aceea pentru mine acasă nu-i un loc, ci este o persoană.

Fetes des Geneve 2014 Geneva 2014

Cum ar trebui să fie un oraș ca să fie locația perfectă pentru locuința mea?

În același timp, având în vedere că probabil anul viitor nu vom mai fi în acest oraș și suntem în căutare de un loc unde să ne stabilim permanent, am ajuns la concluzia că locul în care îmi petrec zilele este important și am o grămadă de pretenții legate de orașul în care mi-aș dori eu să locuiesc (luând în considerare posibilitatea găsirii unei slujbe în domeniul meu).

Aș vrea să văd munții (sau măcar niște dealuri) pentru că mă fac să mă simt bine, chiar dacă ajung rar pe ei. Un oraș la munte este mai mic și mai curat. Poate doar în mintea mea, dar așa îl văd eu.

Aș vrea să am acces la un lac sau o mare (poate chiar ocean) în apropiere, un râu nu-i suficient, după cum am constatat zilele trecute, strâmbând din nas la mirosurile Main-ului.

Să fie cât mai verde, cu mulți copaci, flori, spații verzi și „aerisit”, adică nu din beton armat, cadre metalice și sticlă ca-n New York. De fapt, faptul că Frankfurt se vrea un Manhattan european ar fi trebui să-mi sugereze că n-aș vrea să locuiesc acolo. Și așa e.

Mi-ar plăcea să nu depăsească 26 de grade temperatura maximă, decât câteva (puține) zile pe an, în schimb poate să plouă cât vrea pentru că nu-s de săpun ca să mă topesc.

Aș vrea să fie un oraș mic sau cu numeroase zone rezidențiale, așa cum este Geneva de fapt, care politic și financiar are un rol destul de important, dar orașul e mic și plăcut de locuit în el.

Prețul caselor să fie mai accesibil, adică să-mi pot permite să cumpăr o casă (sau un apartament) până ajung la pensie – ceea ce nu este cazul în Geneva, deși nu este o condiție obligatorie. Dacă rămânem aici, vom depune actele pentru o casă, deși poate doar nepoții nostri o vor deține cu adevărat. Sistemul de aici nu te face doar pe tine sclav, ci toată familia ta, de-a lungul câtorva generații.

Ar fi de dorit ca numărul „costumelor” de pe stradă într-o zi normală de lucru să nu depășească 30% din populație, ba chiar mai puțin. Un oraș birocratic mi se pare sufocant, mult prea conformist și o indicație sigură că nu mă potrivesc în mediu respectiv, plecând de la profilul magazinelor din oraș și terminând cu subiectele de discuție. Realizez că este o generalizare, dar din experiența mea cine se aseamănă, se adună.

Să aibă manifestări culturale sau sociale cat mai diverse, pe principiul că un oraș activ social are locuitori odihniți, mulțumiți și încântați de viață.

Geneva Lake Parade 2014

Geneva Lake Parade 2014

Geneva Lake Parade 2014

Geneva Lake Parade 2014

Fetes des Geneve 2014

Fetes des Geneve 2014

Mai de mult am scris despre orașele în care m-aș muta și mâine, o parte dintre ele sunt luate în considerare, gen Bergen și Trondheim în Norvegia, Copenhaga în Danemarca, altele nu, gen Edinburgh – am hotărât că Anglia îmi place ca turist, dar nu pentru locuit o viață întreagă acolo. Germania n-am scos-o încă de pe listă, dar n-aș vrea să locuiesc in Frankfurt, nu mă potrivesc deloc cu orașul, care mie mi se pare doar un București populat de nemți. Parisul este și el luat în considerare, dar doar ca soluție temporară, pentru câțiva ani. Geneva am iubit-o de prima dată când am vizitat-o, chit că era o lună de februarie extrem de friguroasă și orașul părea mohorât. N-aș zice nu dacă am rămâne aici, dar acest lucru depinde de ofertele de muncă, care nu se înghesuie să apară. A fost ciudat că am putut rămâne aici atâta timp, însă minunile se pot întâmpla oricând.

PS. Poate că întroducerea este mai ciudată, dar mă pornisem să scriu despre Turnul de Simon Toyne și am ajuns la criteriile mele pentru un oraș de locuit – problemă care mă preocupă în acest moment.

Bergen iulie 2012

Bergen iulie 2012

Bergen iulie 2012 Bergen iulie 2012 Bergen iulie 2012 Bergen iulie 2012 Bergen iulie 2012

6 gânduri despre “Cum trebuie să fie un oraș ca să fie acasă

  1. Descrierea ta se apropie foarte mult de Dublin, iar aici sunt 3 centre universitare mari si destul de importante in lume plus ca datorita legislatiei si avantajelor avem si cateva centre de cercetare importante. Daca esti curioasa iti pot trimite cateva linkuri cu centre de cercetare sau facultatile importante. Insa ca in fiecare oras din lume, are si multe lipsuri 😀

    • In Dublin n-am fost pana acum asa ca nu pot sa zic nimic, nici nu mi-a atras atentia cand cautam anunturile de slujbe. Eu am cam eliminat Anglia din cauza scandalelor recente in ceea ce priveste imigrantii (mai ales romani). Imi sunt foarte simpatici englezii, imi plac librariile lor de mor, dar cred ca sunt foarte usor manipulabili de presa, care nu prea se intereseaza de adevar ci mai degraba de efecte. Recunosc ca nu am cercetat si nu stiu prea multe despre Irlanda, eu o cam pun in aceeasi oala cu Anglia – desi stiu ca ei ar fi foarte jigniti de asemenea asociere 😀
      O alta problema este cea a salariilor, ca cercetator cam faci foamea in Anglia, pentru Oxford, Cambridge si alte cateva centre importante as zice ca faima conteaza mai mult, dar nu-s asa de convinsa ca as putea sa-mi permit o casa dupa cei maxim 30 de munca pe care ii mai am pana la pensie.

  2. Eram sigur ca e ceva cu Turnul. Si pe mine m-a facut sa ma gandesc la acasa. Anul asta am avut si eu ocazia sa imi dau seama ca acasa este langa el desi tanjesc atat de des dupa locurile copilariei mele.
    Sper sa gasesti curand ceva potrivit pentru voi. Am crezut ca va mutati de placere dar vad acum ca e intr-o masura si de nevoie. Te admir foarte mult pt faptul ca privesti in ansamblu si nu ti-e teama sa pleci dintr-un loc confortabil.

    • Inca nu este „de nevoie” dar nici nu vreau sa astept pana in ultimul moment. Prefer sa-mi pregatesc momentul. Dupa 10 ani de zile in Geneva pot aplica pentru permis C adica de rezidenta, am deja dreptul la ajutor social in caz ca pierd slujba, dar sansele de a obtine o pozitie convenabila in universitate sunt cam reduse asa ca prefer sa plec intr-un loc unde am cum sa inaintez facand ceea ce-mi place decat sa raman pe loc sperand ca voi gasi ceva. Desigur, daca acel ceva apare atunci ma voi bucura pentru ca mutatul dintr-o tara in alta este destul de dificil, mai ales ca acum avem o gramada de contracte de finalizat aici si de deschis altele. O sa scriu pe blog procedura daca se va ajunge acolo. In orice caz sunt deja pregatita moral si din ce in ce mai informata in legatura cu pasii necesari. O alta complicatenie este ca trebuie sa gasim amandoi slujbe bune sau cu potential, in domeniile noastre, n-as vrea sa plec fara sa am ceva stabilit, desi deocamdata unul va trebui sa gaseasca slujba ca celalalt sa caute tot acolo. Nu-mi fac griji, se gaseste un loc pentru noi, dar docamdata am pretentia sa ne si placa ceea ce gasim. Cand vom fi stransi cu usa adica peste vreo 2 ani probabil o sa acceptam orice, dar nu cred sa se ajunga acolo.

  3. Pfff, ce articol găsesc la tine pe blog! Aveam și eu în plan așa ceva, dar nu cred că-l voi publica prea curând, că-mi mai citesc blogul și câțiva colegi și nu vreau să-i șochez la gândul că voi pleca!

    Nu caut un oraș pe care să-l numesc „casă”, dar orașul meu ideal se apropie de ce scrii tu mai sus.
    – și eu vreau să văd munții din viitorul oraș în care mă voi muta – sau mai bine mă mut direct într-un sat de munte, din Alpi :).
    – asta cu accesul la lac/mare/ocean sună bine, dar depinde unde te afli în lumea asta mare. Aici în Doha de abia așteptăm să vină toamna/iarna ca să mergem și noi la plajă :(.
    -da, să fie verde! de fapt, aș mai adăuga ceva: să existe umbră în oraș! Palmierii de exemplu nu fac umbră…
    – hai că la faza cu temperatura m-ai lăsat mască! Așa de iubitoare de ger ești? 😀 Și noi avem aici maxim 26 de grade, câteva luni pe an (în sezonul rece). Zilele astea au fost cam 40-44, dar să vezi cum e când intră și umezeala în joc!
    – numărul costumelor de pe stradă! Da, fără abaya, niqab și burqa! Numărul acestora nu trebuie să depășească 10% în orașul meu ideal!
    -manifestări culturale – da, și de aceastea ducem lipsă. Și când ele există, interacțiunea cu localnicii e dificilă. De fapt, cred că lucrul acesta mă deranjează cel mai mult la Doha, lipsa interacțiunii cu localnicii și lipsa munților!

  4. Pingback: Turnul de Simon Toyne | In Jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s