Pagini de jurnal (29)

Astăzi… e o zi care trece lent, ceea ce nu e rău pentru că am o listă cât o zi de post de activități, dar nu mă simt prea grozav și visez la momentul în care voi ajunge acasă, sub pătură, ca să termin cartea lui Philip Sington.

Afară… nu mai plouă. Anul acesta au fost puține zile de vară, ceea ce mă bucură nespus. Ieri au fost vreo 28-29C și am regretat amarnic că am ieșit din casă, dar am vrut să văd cursa chelnerilor, care n-a fost atât de interesantă ca în alți ani. În schimb, am admirat plină de încântare ușurința de mișcare, eleganța și perfecțiunea unui instructor de fitness pe muzică de dans (gen zumba sau salsa) și m-am distrat la lipsa de sincronizare și mișcările haotice ale grupului de curajoase.

Geneva august 2014 Geneva august 2014 Geneva august 2014

În casă… sunt pisicile singure. Și mă straduiesc cât pot să nu fac prea multă dezordine ca să nu trebuiască sa fac curat în următoarele două săptămâni.

În bucătărie… mă așteaptă niște aripioare de pui (de fapt, în frigiderul din bucătărie) ca să fie făcute la grătar, plus niște roșii și un avocado. Încă mă gândesc dacă să fac gaspacho sau să le coc în tavă.

Aștept… momentul potrivit să fac planuri. Nu chiar, planuri fac în lung și în lat, însă nu știu încă care dintre ele vor deveni realitate. N-am mai apucat să fac călătoriile prin Elveția, în schimb caut un loc în care să ne stabilim, ceea ce mi se pare mai interesant.

Sunt recunoscătoare… pentru entuziasmul, inteligența și răbdarea lui Vlad.

Ce filme am vazut… am terminat cele două sezoane din Revolution și am înțeles de ce n-a continuat: dintr-o distopie interesantă a ajuns o reinterpretare a ideilor lui Stephen King, cu accent prea pronunțat pe elementul supranatural: nanoboții răi. Foarte răi. Deveniți conștienți de lumea înconjurătoare si doritori de experimentare, pe umani, bineînțeles.

Ce carte citesc zilele astea… sunt la ultimele pagini din Domnișoara Einstein, o carte pe care am tot amânat-o dar care îmi place foarte mult.

Un citat pe saptamana… 

„Dacă ideile instinctive de spațiu și timp nu sunt valide, atunci convențiile societății umane nu sunt nici pe departe infailibile. Onoare, comunitate, patrie, Dumnezeu. Pe ce bază sunt construite aceste concepte? Pe fundamente solide și palpabile? Pe ceva absolut, ca viteza luminii? Sau pe supoziții atât de îndoielnice și lipsite de consecvență, încât mintea umană nici nu știe de unde să-nceapă? (…) Într-o lume sceptică, adevărul și certitudinea ar merge mână-n mână. Dar priviți în jurul dumneavoastră. Asta vedeți? (…)

(…) pentru marea masă a oamenilor, doar iluziile fac viața suportabilă. Asta-i tragedia condiției umane, dacă mă-ntrebi pe mine. Oamenii au nevoie să creadă că există sens acolo unde rațiunea susține că nu există. Fără asta, ce-ar mai avea în comun? Legăturile umane s-ar dizolva. Societatea s-ar dezintegra, iar oamenii ar fi nevoiți să se confrunte cu indiferența universului. Asta vor ei să evite, mai mult decât orice altceva, iar pentru acest lucru până și războiul e un preț pe care sunt dispuși să-l plătească.” – Domnișoara Einstein de Philip Sington

O fotografie preferată… seara în Piața Molard din Geneva:

geneva iulie 2014

Planuri pentru saptamâna viitoare… numeroase pentru că plecăm din nou în Norvegia. Am tot zis că fac un top al celor mai dese destinații de călătorie, cred că Parisul deține primul loc și ca număr de vizite și ca perioadă de timp petrecută acolo.

4 gânduri despre “Pagini de jurnal (29)

  1. O plăcere să văd ce mai faci și să-ți citesc jurnalul.
    Treceți prin schimbări care mă fac și pe mine să le duc dorul. Vă doresc amândurora mult succes acolo unde veți decide să mergeți. Ce aventură, sunt parcă un pic geloasă :)).
    Oh, Norvegia, ce te-aș mai vizita! Mai ales acum când asudăm la 28 de grade în casă la țară, nu în Bucureștiul cald ca un cuptor. Drum bun!
    Aștept poveștile 🙂
    Toate cele bune, Kadia!

  2. E plăcut să faci planuri de viitor, și mie îmi place să fac, dar mă trezesc uneori întristată după visarea unora prea nerealiste.
    Bune citate, dar te cam sperie…

    • Eu imi tot fac planuri, uneori atat de multe si lipsite de ratiune incat atunci cand se intampla ca unul sa devina realitate sunt de-a dreptul surprinsa. Cum este planul asta cu mutatul in Norvegia, discutam de vreo 4 ani dar pana acum nu l-am luat deloc in considerare cu seriozitate.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s