După 3 luni în Norvegia

… am scăpat în sfârșit de senzația aia apăsătoare, în care tot îmi vine să fac bagajul, să iau pisicile și să mă întorc acasă, cu locuri cunoscute, într-o limbă inteligibilă. În continuare deschid toate dulapurile ca să găsesc cana gradată, pierd de 2-3 ori mai mult timp în supermarket ca să găsesc ce-mi trebuie, dar nu mă mai simt „în vizită”, ba chiar mi-am reformat câteva tabieturi esențiale pentru liniștea mea sufletească. În plus, din când în când apare soare și este aproape cald, cât să renunț la canadiană, dar nu și la pulover. Am impresia că viața mea s-a schimbat oarecum radical, dar în mare măsură fac cam același lucru:

  • merg zilnic la slujbă, dar fac aproape o oră pe drum la dus și uneori ceva mai mult la întors, mai ales că aici autobuzele trec din ce în ce mai rar pe măsură ce te depărtezi de ora de „vârf”, care dimineață este între 7 și 9, iar „seara” între 3 și 5. Uimitor este că, oricât de rar ar trece, autobuzele ăstora sunt aproape întotdeauna goale. Mă gândeam azi că aș merge și de două ori mai mult pentru că peisajul este de vis, fie ploaie, fie soare. Când e soare îmi vine s-o iau pe jos (am testat deja, facem cam 2 ore la pasul nostru – adică nu foarte lejer). În schimb, sistemul a învins pentru că vom cumpăra mașina, în primul rând pentru că este plăcut să stai de vorbă în stația de autobuz cam 20 de minute până apare  următorul autobuz, dar nu când te grăbești; iar în al doilea rând că din când în când ai nefericirea de a nimeri lângă vreunul certat cu săpunul.
  • gătesc, din ce în ce mai rar, deși ajung mult mai devreme acasă (tocmai ca să evit acele 20 de minute de așteptare în stație). Încă nu m-am obișnuit cu ingredientele locale. Aproape toată carnea și legumele sunt congelate, în schimb lactatele sunt excelente. Am făcut totuși un pas înainte și am cumpărat un grătar testat de mai multe ori, cu brio, încât am ajuns să mă întreb de ce n-am luat mai devreme!? Oricum, aici nu există terasă sau balcon fără gratar; iar noi n-am vrut să facem notă discordantă. Este, poate, cea mai bună investiție recentă.
  • citesc, din nou, după aproape o jumătate de an în care citeam 2 cuvinte și cădeam lată peste carte, încât am fost întrebată de când citesc „For the Sake of Elena”, am făcut anul? Da, am început-o în prima săptămână a lui ianuarie. Am terminat-o în aprilie, după ce ne-am mutat „definitiv”. Acum mă delectez cu Raymond E. Feist, pentru că am primit toptan vreo 8 cărți de-ale lui.
  • călătoresc, dar mai mult de nevoie decât de plăcere; deși nu pot să zic că cele două drumuri în Copenhaga și nici cel din Oslo n-au fost chiar lipsite de plăcerile unor vacanțe (scurte, ce-i drept). În schimb, facem aproape săptămânal drumuri de plăcere prin zonă, mai ales când prindem vreme frumoasă și pot să mă mândresc cu o condiție fizică din ce în ce mai bună, tocmai bine zic eu pentru că am tras la cântar după tot stresul mutării.

Însă, ne-am schimbat destul de mult stilul de viață:

  • nu mai ieșim să cinăm în oraș decât f. rar, pentru că nu mai stăm în centru orașului și am terasă cu grătar, plus loc de ținut beri.
  • nu mai bem atât de mult vin, pentru că nu am avem acces la mărcile noastre preferate, deși ne-am făcut un stoc impresionant din Copenhaga, unde am realizat că vinurile franțuzești sunt mult mai ieftine în EU decât în Elveția, deși Danemarca nu intră în coasta Franței.
  • am descoperit câteva varietăți de cidru, foarte bune, plus pentru alții, berea locală.
  • am perdele normale la geam (ok, nu foarte normale, decât ca formă); nu-s convinsă că e lucru rău sau bun, dar lui Meowrică îi plac.
  • Roxy nu prea mai are loc subpat, adică are, dar e greu să intre, așa că-mi doarme în sertarul de șosete.
  • merg zilnic cel puțin 10000 de pași, la deal și la vale, ceea ce mă bucură nespus.
Ultima zi in Geneva

Ultima zi in Geneva

prima calatorie pe fiorduri ca "localnic"

prima calatorie pe fiorduri ca „localnic”

DSC00175 DSC00197 DSC00203 DSC00168 DSC00058 DSC00046

ploaie de Bergen in ziua nationala (17 mai)

ploaie de Bergen in ziua nationala (17 mai)

festivitatile pentru ziua nationala (17 mai)

festivitatile pentru ziua nationala (17 mai)

costume nationale norvegiene

costume nationale norvegiene

13 gânduri despre “După 3 luni în Norvegia

  1. Peisajele sunt superbe. Ati trecut de faza acomodarii, poate dupa o vreme o sa devina ‘acasa’ 🙂
    Spor la munca, lecturi placute si pofta buna la gratar!

  2. Ma bucur sa aud de voi. Sa va fie de bine noutatile ! 🙂 don’t be too hard on yourself, acomodarea e intotdeauna grea si lunga, chiar si cand e vorba de o schimbare dorita. Sunt sigura ca de-acum incolo va fi din ce in ce mai bine.
    Hugs! :*

    • Nu ma plang, doar ca Geneva am imbratisat-o din prima zi, m-am simtit acasa, chiar inainte sa ma mut cu acte in regula acolo. Bergen este incredibil de frumos, dar ma simt in vacanta. Inca nu m-am obisnuit cu ideea ca locuiesc aici.

  3. Wow..te admir pentru ca ai avut curajul sa te muti cu asa de multe chestii la o distanta considerabila. Eu urmeaza sa ma mut la intrare in Cluj de aici din centru si mi-e groaza numai cand ma gandesc la cate drumuri trebuie sa facem. Sper sa va fie bine in noua casuta :*

    • Am aruncam si dat cam jumatate din lucruri pe care poate n-as fi vrut sa le pierd, dar asa este cand te muti: o paguba mai mare la inceput, apoi se aduna la loc. Cel putin eu, care sunt foarte strangatoare, sunt convinsa ca voi aduna din nou enorm de multe lucruri mai mult ca sigur inutile. Sper sa nu ma mut din nou, prea curand, desi ar putea fi cazul. Oricum, mutatul ne-a costat destul de mult, mai ales ca am preferat sa avem parte de service complet cu impachetare si asigurare, dar n-am pierdut decat o cana de sticla. A fost incredibil.

  4. Noul loc să vă aducă ce vă doriți voi, dragă Kadia ! Sinceră să fiu, numai în lanțuri m-aș muta într-o zonă ploioasă și friguroasă ca aceea, dar fiecare are posibilități diferite de adaptare și ale tale cred că sunt foarte mari. Locurile sunt tare frumoase și mă bucur că ai postat fotografii cu peisaje de pe acolo.

    Să ai zile senine ! 🙂

  5. Bună Kadia,
    Mă bucur să îţi regăsesc poveştile, de care chiar îmi era dor. Aşteptam cu nerăbdare un articol nou şi m-am liiştit citindu-l. Adaptarea la un mediu nou e dificilă, este clar! Mult succes!

  6. Eu tot ce pot sa zic este ca dupa parerea mea ff sincera mutatul din Elvetia francofona pe coasta de vest a Norvegiei sporeste brusc speranta de viata cu minim 5 ani…chiar in primele 3 luni…dupa aia ritmul se mai incetineste insa per total se adauga vreo minim 7 ani. Desigur nimeni nu poate garanta si o viata lunga plus total in deplinatatea facultatilor mintale, desi eu nu mi-as face probleme prea mari deoarece intreaga Norvegie, minus poate cateva mici cartiere din Oslo, soseaua UE catre parcul principal din Bergen, parcul respectiv, si cateva mici localitati din niste paduri, (mult mai mici decat Trondheim sau chiar decat Kristiansand), au in general o
    atmosfera de sanatoriu de lux totusi
    ocrotitor fata de cele mai grave posibile maladii mintale…o chestie
    care in Elvetia e prezenta probabil
    numai in cateva catune germanofone din Alpi si care s-a pierdut de mult in restul UE.

  7. 3 luni pare să fie formula magică. Atâta mi-a trebuit și mie în Germania ca să depășesc pragul critic. Acuma să înceapă partea cu adevărat frumoasă a șederii! 🙂

  8. Aproape ca mi s-a trezit cheful de mutat peste mari si tari, eu am schimbat numai casa nu si orasul asa ca mutarea a fost atat de lina ca nici nu am bagat de seama cand a avut loc 🙂

  9. Pingback: 2015 – Statistici, calcule şi mulţumiri | In Jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s