Jurnal de duminica: pe Saleve

Salève este unul dintre muntii care inconjoara Geneva si care desi este foarte aproape de oras, se afla totusi in Franta, ca de altfel majoritatea „muntilor genevezi”. Aveam in plan sa-l „vizitam” de ceva vreme, dar m-am lovit de caposenia lui Vlad, caruia nu-i place muntele ca e golas si pare complet lipsit de vegetatie. Principalul lui motiv de refuz fiind „este prea urat” ca sa se apropie macar de el. Noi il vedem din avion de fiecare data cand aterizam pe aeroport in Geneva, iar mie nu mi s-a parut niciodata atat de urat cum il vede el, dar asta e a trebuit sa accept avand in vedere ca nici macar amenintarile mele ca „ma duc singura” nu l-au scos din incapatanare. Cum insa n-aveam niciun chef sa-l vizitez singura (stia el ceva), am profitat de vizita lui frati-miu cu iubita si i-am cam luat pe sus sa mergem pe munte! Bineinteles ca Vladutul meu s-a oferit sa vina cu noi ca sa isi testeze si el drona in aer liber (victorie!). Pana la final, mi-a parut tare bine ca a venit cu noi, pentru ca noua (lui Vlad si mie) ne-a placut asa de mult inca facem planuri despre cum, cand si pe unde sa urcam data viitoare cand mergem pe Saleve 😉 Frati-miu si iubitica s-au intors cam … traumatizati, eh! Se mai intampla!

Saleve vazut dinspre Veyrier, Geneva

Saleve este un munte vechi, calcaros, pre-alpic, infratit cu muntii Jura, care se vad pe partea opusa a Genevei, dar destul de inalt pentru cat este de vechi, probabil pentru ca l-au impins Alpii, care s-au format pe langa el. Numele lui vine din Salebra care inseamna loc greu accesibil 😉 ceea ce pe vremuri era real, incat s-au vazut nevoiti sa construiasca aici primul tren cremalier electric din lume (care a functionat din 1893 pana in 1935).

In zilele noastre, din Geneva se ajunge usor pana in Veyrier, un satuc la granita cu Franta (cam 30 de minute cu masina/autobuzele 8, 34, 41) si apoi se ia telefericul, aflat la 400m de granita, semnalizata de o ghereta ruginita, parasita si foarte inchisa, cel putin duminica cand am trecut noi p-acolo. Telefericul te lasa intr-o zona foarte frumoasa, impadurita si racoroasa, plina cu terase si masute, de unde ne-am luat niste panini si hot-dogs, pentru ca plecaseram inainte de pranz, ca sa avem timp sa coboram muntele pe jos. N-am uitat ca fiind in Franta, ne trebuie EURO, ceea ce unii dintre „excusionisti” analizau pe cartonul de preturi ca ups, nu-s franci elvetieni, nuuuu! De langa teleferic ai o vedere superba asupra Genevei, care pare extinsa si mare si mai ales vezi Muntii Jura, Jet d’eau si lacul Leman plin de barcute, incat parea o mare de tepuse, mai ales ca deasupra Genevei era ceata, care mai tarziu, spre dupa-amiaza a inceput sa se risipeasca.

Vedere de pe Saleve asupra Muntilor Jura (in fundal), lacul Leman, Jet d’Eau si orasul Geneva acoperit de ceata tomnatica
culori de toamna care contrastaza cu ceata albastruie de deasupra orasului
Jet d’Eau in prim-plan si lacul plin de barcute albicioase

Dupa ce am mancat, iar baietii si-au baut berile aduse in „echipamentul” special pentru beristi, ne-am hotarat sa urcam in sus pe munte, pe nenumaratele potecute care treceau ba prin cranguri umbroase, ba traversau soseaua bine asfaltata care ajungea pana pe varful muntelui (bineinteles, in vest nenicule, poti urca cu masina pe munte, cum altfel?!). Spre uimirea noastra, pe cararuile destul de abrupte si pline de radacinute treceau si-n sus si-n jos parinti cu bebelusi de cativa anisori care meargeau voinici si mandrii-nevoie mare (nu in bratele parintilor, subliniez: pe piciorusele lor). Vai ce mi-a placut! Din nefericire, noi a trebuit sa abandonam urcarea pentru ca iubitica lui frati-miu era sa cada lesinata de oboseala dupa vreo 10 minute de drum serpuit in panta si a trebuit sa ne intoarcem pentru ca sigur nu ajugeam sa facem cei peste 300 de metrii in inaltime (telefericul te lasa la 1049m iar varful Salevului este la 1379m). Un pic uimiti de faptul ca pe langa noi copilasii de 3-4 anisori nu pareau sa sufere ca urca, iar gagicuta de 23 de ani, slaba si parand foarte fit era transpirata si in pragul lesinului, am facut cale intoarsa spre teleferic si am „populat” o poienita mai retrasa ca sa ne dam si cu drona, principalul motiv pentru care Vlad fusese convins sa mearga cu noi. Testul a fost mai mult decat un succes, cu nenumarati „spectatori” care abandonau urcusul pentru cateva minute pentru a admira minunatia zburatoare care dadea ture la poienita, cu o viteza si dexteritate uimitoare.

vedetele zilei: Beeracuda si Drona
si-a luat zborul voiniceste
mi-a aratat si burtica si-am pozat-o de dedesubt

Intre timp, gagicuta si cu frati-miu s-au carat sa zaca la soare intr-o poienita mai aglomerata, ceea ce noua ne-a dat posibilitatea sa ne plimbam prin zona, incercand sa gasim o harta a traseelor ca sa coboram pe jos, eu aducandu-mi aminte, in mod total gresit, ca ia vreo 30 de minute. Normal ca n-am gasit harta, deh, eram in Franta, unde oamenii sunt aventurosi si n-au nevoie de trasee, intre timp ne-am adus aminte ca aveam telefoanele cu noi si ne putem folosi de googlemaps. Am reusit sa ne localizam, intr-un final, dupa ce m-am „certat” cu gps-ul telefonului care imi tot zicea ca sunt pe Mont-Blanc in Chamonix, iar eu ii ziceam ca ba, ntzzz, cauta bre mai aproape de Veyrier, ca sigur nu suntem asa departe in Franta. Pana la urma m-a gasit in locul potrivit si mi-a dat si traseul de intoarcere, si surpriza ne anunta ca drumul dureaza cam 2 ore si 30 de minute, dar cu masina e doar 30 de minute. Stiam eu ceva, dar nu nimerisem modul de deplasare. Tot plimbandu-ne prin zona si cautand tabele cu indicatii, am dat peste locul de unde isi luau zborul cativa parapantisti. Asa ca am admirat, fotografiat, filmat si exclamat fascinati de minunatiile colorate care coborau deasupra orasului. Normal ca s-a emis ipoteza ca asta ar fi varianta „usoara” de coborat de pe munte, dar parca nu mi-a venit sa incerc. Nu eram inca pregatita mintal sa fiu „calarita” de un instructor atarnand de niste sfori, dar … cunoscandu-l pe Vlad, sigur vom ajunge sa ne dam macar o data 😉

aranjate frumos pe „linia” de start
invatacel „incalecat” de instructor pregatindu-se de „zbor”
alergare, impins si … decolare
in cadere libera deasupra Genevei
era cerul plin de „umbrelute” colorate

De coborat am coborat tot cu telefericul, pentru ca nu se punea problema sa caram „printesa” dupa noi pe o harta cu acuratetea lui googlemap si nici sa-i trimitem pe ei singuri acasa, pentru ca parca n-aveam chef sa-i cautam prin Franta, mai ales ca Vlad are de sustinut un seminar in fata intregului departament si voia sa mai lucreze la prezentare. Noua ne-a placut grozav si sigur vom mai ajunge pe acolo, mai ales ca pe langa noi treceau nenumarati pusti care de care mai echipati pentru mountain bike, cu niste echipamente de-ti statea mintea-n loc.

La intoarcere, am comandat o pizza si ne-am uitat la Rapunzel, un filmulet  de Disney in care printesa s-a dovedit a avea mai multa väna in ea decat printesa noastra de Teleorman.

P.S. Mi-a adus Vlad aminte de fapul ca la coborare, cand mergeam noi spre teleferic am dat cu ochii intr-un mosulet foarte voinic, cu cadru, care se ducea sprinten spre iesire… ceea ce ne-am facut sa ne uitam unul la altul si izbucnim intr-un ras isteric, fara rusine, gandindu-ne amandoi ca mda, daca pana si bietii mosuleti cu cadrul dupa ei sunt in stare sa urce pe Saleve, atunci ce naiba ne facem cu generatia asta tanara atat de sedentara? Eu imi fac planuri de antrenament pentru maraton, iar frati-miu isi bea berea si se uita la mine cu mila, considerand ca sunt nebuna de legat, da’ asa am fost eu mereu, un pic plecata cu pluta…

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

31 de gânduri

  1. Si zic in continuare…E URAAAAAAT!
    Ooooooo ce frumoasa e drona mea, cum zbura ea, frumoasa lui tata! Sunt mandru de ea! Stiu ca i-a placut sa iasa de sub praf saracuta si sa se ocupe cineva de ea. Ma gandeam acum, sper ca n-are buba dupa excursie :D. Am sa verific :P. Si beracuda aia, la fel, are in poza aia o figura de vierme multumit. Pai cum sa zic eu acum sa nu fac vreo gafa… muntele nu-i loc pentru pantofari, iar domnisoara…exact aia e. :). Copilasii aia cu scutecel erau vanjosi!
    P.S: tot ce voiau probabil ei de la sufletul tau era sa-i lasi in poienita sa bea bere si sa faca mizerie, si tu, ticaloaso, i-ai chinuit ca o sora mai mare si rea 😛 Deci, neah..zii acum, n-am estimat corect? :))))) Oracol trebuia sa fiu.

  2. Eu nu as avea curajul sa sar :))
    Peisajele sunt foarte frumoase, deabia astept sa ajung si eu in Geneva si alte locuri din Elvetia (chiar o am in plan sper pt la anu) 🙂

    Nici eu nu sunt mare fana a muntelui, deci il inteleg pe Vladimir, totusi din cand in cand ma urnesc din loc spre astfel de tinuturi chiar daca prefer o plimbare prin oras!

    1. Nici eu nu am avut curajul ieri, dar cu ceva pregatire mentala mi-ar placea sa incerc macar o data. Trebuie sa fie foarte placuta senzatia!
      Geneva este un oras micut, cam ca toate orasele Elvetiei, in jumatate de zi vezi cam tot ce este de vazut, dar in fiecare oras mai vezi cate ceva frumos sau interesant. Iar eu sunt indragostita de Geneva, chiar asa micuta, calvina, sobra si serioasa, pentru mine este orasul meu de suflet, in care mi s-au implinit foarte multe dintre visele mele. Imi place lacul ei imens si muntii din apropiere 😉 Si mai imi place faptul ca este in centrul Europei si ajungi unde vrei tu destul de usor.
      Cat despre Vlad, lui ii place muntele, chiar foarte mult, cu marea nu se intelege el de loc, dar nici eu! Problema lui nu sunt muntii in general, ci muntele ALA, adica Saleve, pe care il considera foarte urat si nu-i place de el.

      1. Imi place marea! Dar nu sa stau la plaja ca balenoiul esuat pe uscat. Imi place IN mare. Nu-mi place plaja (adica statul la plaja) si nu-mi place caldura.
        Intr-adevar nu-mi place de loc Salevul, are asa un aer nasol, parca ar fi troll bubos. Prefer sa stau cu fundul la el si sa ma uit la Jura :D. De aia iti si zicea telefonul ala ca esti pe Mont-Blanc 😀 Stia ce-i place lui tati lui de fapt!

        1. Eu sunt stapana lui acum si magarul de iPhone trebuie sa faca cum ii zic eu! Pana la urma l-am imblanzit eu! Iar mie imi place plaja, dar nu sa stau la soare, aia urasc, mai ales ca tot alba ca laptele ies, mai degraba fac insolatie si arsuri decat bronz…
          Dar, imi place plaja, cu infinitul pe mare, sub umbreluta la terasa cu suculet rece in pahar si o carte buna in brate, pe sezlong! asta da vacanta!

  3. eu cred ca bate asa un aer sportiv printre noi. eu ma mandresc deja ca de o luna fix nu am sarit decat un singur antrenament de fitness, adica acum, sambata, dupa operatie, ca am zis ca poate e cazul sa stau cuminte o zi :D. deci, la catarari, urcari si antrenamente, inainte! ps: haioasa drona aia 😀

    1. Felicitari! esti grozava! Eu am cam sarit decand am musafiri, n-am mai avut timp si de mine 😦 Din cauza asta ma si bucurasem asa de mult ca mergem pe munte, mai „recuperam” si eu din antrenamentele pierdute. N-a fost sa fie 😦

    1. bine, tu! drona e dragalasa ca o buburuza si agila ca o… caprioara inaripata. adica vultur cu copite. ptiu! adica un vultur cu aripile larg deschise, plutind in inaltimi! e bine asa?! 😀 ps: deci io sunt obsedata de haine pentru sport. nu ma mai intereseaza tocurile, ceea ce e grav. acum salivez la colectia de sport de la eduscho. ieftinache si de calitate. ptiu!

      1. hahaha! si tu? Ca si eu la fel, ma tot dau printre bluzite si tot felul de accesorii si dracii de sport! In plus imi plac la nebunie „sport bras” cum ii zici astuia in romana ca parca sutien pentru sport nu suna bine… Oricum mi se par atat de comode si placute, incat imi vine sa-mi fac colectie cu ele. Am unul de la Adidas superb. Nu stiu daca gasesc eduscho, pe aici, ai vreun link ceva? Las’ ca-l intreb pe Sf. google 😉

      2. Asa! Asa! Stiam eu ca la o lingvista trebuie sa apelez sa ridice ode la Drone! Ha! Ia sa vad si eu cum sunt toalele alea de la eduscho (si eu tot toale sport am marota cand vine vorba de treburi de imbracat).
        Off topic: E uimitor! Dupa ce toata dimineata internetul dracului a mers ca un melc care se gudura (cand imi trebuia), acum merge ca sageata spre site-uri de tzoale sport… Trebuie neaparat sa fac un post despre piticul de calculator! Nu se mai poate!

        1. pai nu-i mister, de la ora asta-ncolo nu mai e nimeni la slujba … decat cativa nebuni workoholici ca noi…Serverele sunt libere si utilizatori putini, mai ca-ti vine sa vii la slujba, dupa ora 5 dupa-amiaza!

  4. Mai sa fie, piticul e inca acolo! M-a trimis la edusho direct pe pagina de Kinder si cand vreau si eu sa mut pe adulti imi spune „ntzzz” :)).
    Acum am fortat nota si am vazut ca-s unele misto. Da-s bune? Sau sunt din alea sezionere de unica folosinta?

  5. http://www.tchibo.de/ sau eduscho.at . eu am de la ei o gramada de chestii super-super bune! deci nu-s chinezarii azi le iei, maine le arunci! am inclusiv underwear de motor (nu chiloti, desi si aia ar fi buni :D, ci colanti si bluze), de-alea de iti evapora-mumbo-jumbo-transpiratia-nush-cum, ca nu esti fleasca, ci pielea respiraaa 😀

    1. Multumesc! Am gasit si aduc si-n Elvetia! Si mi se par intr-adevar ieftine! Super, Zazu! Am si gasit cateva care imi plac 😉 ca tot am primit ceva bani in plus la salariu luna asta 🙂

    2. Lara… deci marturisesc ca atunci cand am citit „underwear de motor” am ramas ca moronu’. Si mai zic si ca m-am gandit ca-s chilotei. Ii si vedeam cu danteluta de janta de cauciuc pentru teren noroios si model de roata cu trese reflectorizante. Apoi…cam dupa ce-mi creasem o imagine, mi-ai stricat-o cu ideea de iegari stil Oktoberfest.. Damn you! 😀
      Mai, suni ca-n reclamele de P3 pentru schi :D. Votezi pentru multilayer cu softshell? :)) Incepe sa ma intereseze motociclismul 😛 Mai zi. Fa un post :D.

  6. Alina se poate fara probleme. Doar ca vei zbura cu un instructor (ceea ce cam si vrei). E misto. Cu balonul, daca ajungi vreodata in Berlin e unul in Potsdamer Platz. E ieftin si te ridica un RDGist dragutz si cu aere de prusac pur-sange. Vezi Berlinul de sus. E grozav de dragut! Apropo exista si o piloteasa de balon la cerere (pentru Michael) doar ca e cam nasoala si ea tot…prusaca, intelegi tu. Mie mi-a fost frica de ea, iar prietenul meu Jürgen a spalat putina ca nici praful nu l-am vazut in urma lui si m-a lasat pe mana conationalei dumisale. Crede-ma…stia el ce stia! 😀 Dar daca ai draci pe Michael vreodata e o razbunare completa si perfecta.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s