Rasfat Laduree

Nu-mi vine sa cred ca n-am scris deloc despre desertul meu preferat (pana acum). Acel desert cu care doar rareori indraznesc sa ma rasfat si care reprezinta cadoul perfect indiferent de ocazie: logodna, casatorie, zi de nastere, sarbatoare sau pur si simplu cadou din dragoste. V-ati prins despre ce vorbesc, nu?

Les macarons

Da, despre macarons (daca nu stiti ce sunt acestea cititi aici la Vlad), dar nu oricare, de la orice supermarket sau cofetarie, ci Les Macarons Laduree. Din fericire si  sfatuita de o mare cunoscatoare intr-ale deserturilor, am descoperit in Geneva un mic magazinas, pe un colt de strada (in centrul comercial strada), dar bine ascuns intre doua magazine de fitze (pardon, de firme celebre). Nimic nu-l tradeaza, din exterior pare un magazinas pierdut in timp, fara nimic spectaculos sau nemaivazut, chiar un pic prafuit si cu perdelute demodate, dar dupa ce deschizi usa cu clopotel (si daca nu e zi de sarbatoare, cand n-ai loc sa deschizi usa si sa intrii), te intampina zeci de tipuri diferite de macarons, care de care mai frumos colorate si cu creme asortate si aromate. Desfatarea asta vine de unde altundeva decat din Franta, unde am si luat masa la un moment dat (asta primavara, cand am descoperit plina de satisfactie restaurantul in ghidul despre Paris), pe Champs-Élysées, unde culorile verde-mov se regasesc peste tot (inclusiv in mancare spre groaza lui Vlad, dar amuzamentul si desfatarea mea). Banuiesc, ca nu are rost sa subliniez ca restaurantul Laduree de pe Champs-Élysées a ramas intr-un loc special in inima mea, dar probabil voi merge doar foarte rar pentru ca pentru Vlad a fost un fel de calatorie de cosmar intr-o lume specific feminina (sau cum s-a exprimat el, in termeni foarte politicosi: un pic cam floricos).

Laduree pe Champs-Élysées
culorile specifice
in asteptarea bunataturilor
pentru inceput: somon afumat, cu crema si floare 😀
desert: macarons & inghetata

Macarons a facut si Vlad, eu am fost doar ca Habarnam mai mult cu sfaturi si cu vorba, poate si c-un mixer in creme, dar el a facut toata treaba migaloasa, aia cu facutul, coptul si montatul cochiliilor. In final, am ajuns la concluzia ca nu-i usor! Da’ deloc! Si ca trebuie sa mai facem ca sa exersam. In schimb, imi place mai mult sa le primesc, iar ultima data (adica marti, pe la pranz asa) in cutia cu macarons au fost prinse si niste Swarovski charms, atrase in mod evident de dulceata lor renumita. Eh, si mie mi-au placut, atat amuletele cat si Les macarons.

prinse in capcana dulce
albinuta pe "floricica" mov de levantica
amuletele recuperate si prinse de-o bratara foarte draga mie: un mar si un bostan
ba chiar si o ratusca
extra: marshmallow

de la wiki citire, se pare ca marshmallow era medicament pentru durerile de gat (ah si cat am suferit zilele astea, oare de asta mi-or fi trecut? desi cred mai degraba tagreminul e de vina).

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

32 de gânduri

    1. 🙂 si eu zic bravo! si am zis chiar si mai multe cand le-am gasit (e adevarat ca nu foarte articulat, iar mai apoi nu se mai intelegea ca e greu si cu macaronul si cu vorbitul)… Da’s frumoase, nu-i asa! 😉

  1. sunt foooarte frumoase, aici nu am vazut asa ca cele pe care le ai tu, au alte modele, cat despre macarons, eu le urasc pt ca nu-mi ies niciodata (am incercat de doua ori) nah, ca am spus-o!!!

    1. n-au iesit – adica n-au iesit deloc sau n-au iesit frumoase? Pentru ca noua ne-au iesit, dar nu perfecte! Uite aici sunt cele cu lamaie: http://vraji.wordpress.com/2010/12/20/minunile-lui-vova-partea-a-ii-a/
      iar week-endul asta incercam din nou, iar pe site-ul asta ai o gramada de sfaturi de la ingrediente pana la instrumentar si inclusiv matrita pentru cat de mult trebuie pus ca sa iasa cochiliile egale, etc.
      http://www.puregourmandise.com/astuces/01.htm

  2. baaaaaiiii,voua v-au iesit suuuuuper!nu,mie nu mi-au iesit (nu au crescut) si stiu si de ce:am folosit niste albusuri care zaceau de veo 3 zile in frigider….l-am vazut deja din stadiul de ingredient ca nu se bate ca lumea, si am stiut ca vor fi niste esecuri….iar prima oara am scapat prea mult zahar…si m-am enervat si m-am jurat ca nu mai fac! si asa nu pot spune ca sunt innebunuta dupa ele….dar sunt f dragute, dau bine pe farfurie….

    1. 🙂 sunt de acord cu zdroaba si eu am zis ca nu mai fac dupa prima data! Atata grija si chin! O gramada de reguli, care de data asta chiar trebuie respectate altfel se alege praful de reteta. De exemplu, ouale trebuie sa fie ceva mai vechi, dar la temperatura camerei, conteaza cat pui, cum pui si ce instrumente folosesti. Bezelele sunt mai usor de facut 🙂

  3. hahahaha!!!dada!!! sa comentezi cu frica!!las’ ca vezi tu!!! sa faci bine sa veniti la Brugge, si sa ma inveti sa fac macarons!! Iar eu, am sa va rasfat cu alte delicii…draga kadia, am vazut portia de peste din poza, pe care cred ca ai mancat-o cu mare placere…pai, am invatat eu saptamana trecuta sa fac niste somon marinat, taiat tot asa, carpaccio….ATAT DE BUN…ca eu care nu manac peste, iar de carne cruda ce sa maiu vorbesc-nici sa nu aud!!!! mancam si ma minunam de mine cum mananc PESTE CRUD!!!! Deci, iti dai seama cat de bun trebe sa fii fost!!!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s