Despre peste, conopida, avocado, sertarase si pisici…

Publicat de

Si pentru ca afara este cam frig si nu-ti vine sa stai prea mult la plimbare, ne-am gasit de lucru prin casa. Spre surprinderea noastra, nu a fost doar bucatareala si mancat, ci curatenie si rearanjari prin sertare si dulapuri, ceva lucru manual, si … drept consecinta am dat gata si vreo 3 sticle de vin. Dar nu toate deodata!!! Nuuuu! Cate una pe zi insa s-au dus cele doua rosii si una alba: una la ficatei, alta la pulpele de pui in sos alb si a treia la somon… Probabil din cauza asta am si dormit atat de bine zilele astea 🙂

Despre ficatei am vorbit deja, o sa povestesc despre somon, in care am amestecat mai multe gusturi mai mult sau mai putin conventionale, anume reteta mea de somon la cuptor cu mousse-ul de avocado de la Georgi, cu conopida cu suc de rosii de la Alison si cu painica proaspata.

Am inceput prin a testa un mix deja facut pentru tresse, in general, imi place sa-mi fac propriile amestecuri pentru paine, dar astea iau in general mai mult timp, asa ca am cumparat cu gandul ca le voi testa la un moment dat si mixurile astea deja facute pentru diminetile de duminica in care am uitat sa iau paine (cand aici e pustiu pe strada si magazinele sunt baricadate). As avut poate timp sa ma dau in stamba cu paine, dar imi propusesem sa incerc toate retetele de mai sus asa ca m-am repezit la pre-mix. Nu stiu de ce dau atatea explicatii ca doar n-am cui sa ma justific…Deci, cu premixul in masina de paine si cu planuri de impletire in coronita cu nuca deasupra …  am trecut la tratamentul somonului.

Paine cu nuca

Somonul nostru (de Norvegia, cum a specificat Vlad mai demult) dupa ce l-am decongelat si spalat, l-am imbibat bine cu un amestec de 2 lingurite de suc proaspat de lamaie, 2 lingurite de sos de soia si 4 lingurite de ulei de masline. Important este sa se amestece bine pana cand se face ca un caramel lichid (ador consistenta si mirosul amestecului asta, dar uit tot timpul sa-i fac o poza).  Eu nu pun sare decat dupa ce am scos pestele de la cuptor, sau mai nou fac un sos de usturoi sau un mujdei si atunci chiar nu-i mai trebuie sare. Prefer pestele bine facut, dar nu uscat 🙂 Am mai pus si niste frunzulite de cimbru, deja uscate in ghiveci, cred c-am mai povestit de ghiveciul meu cu cimbriu uscat…

Cu pestele la cuptor m-am apucat de conopida, din pacate n-am avut proaspata, ci o punga congelata, dar a iesit foarte bine. Aici am urmat instructiunile lui Alison, am calit ceapa mica aurie, adaugat 2-3 catei de usturoi feliati, 400g buchetele de conopida (recunosc ca nici macar n-am asteptat sa se dezghete) si 400 ml de suc de rosii.

Conopida cu suc de rosii

Si ultimul pe lista, mousse de avocado facut dintr-un avocado bine copt (din care am furat un mot ca sa pun in salata de rosii), sucul de la o jumatate de lamaie, 50 ml de smantana lichida (din aceeia grasa pentru facut frisca), sare si cateva semincioare si faramite de ardei iute (cum traduci flakes in romana?). Stiu ca am si mixer vertical pe undeva prin bucatarie, dar cum n-aveam timp de scotocit, eu le-am pus in robot si-ntr-un minut era gata!

mousse de avocado

Am cam terminat la fix cu toate, le-am aranjat frumos pe farfurii, pana cand Vlad (fiindu-i foarte foame, doar se facuse deja aproape ora 3 pentru ca m-am trezit tarziu, pana am baut cafea si ne-am facut ritualurile de trezire a cam trecut ora pranzului) a facut o salata de rosii si s-a ocupat de sticla de vin, ultima sticla de vin romanesc, un Recas alb extrem de bun, am reusit sa fac si cateva poze cu ele in farfurie.

cum ne place noua: colorat 🙂
si cu un Recas

Eh, dupa tot potolul asta si doua cafele mai tarziu, am reusit sa ne urnim de pe canapea si sa dam gata 9 sertare, recunosc ca eu si Miaurica ne cam invarteam unul in jurul altuia, mai faceam o poza, mai invarteam o elice (am primit niste jucarii traznet care lanseaza elicii cu traiectorie neobisnuita si care ne incanta pe toti ai casei, inclusiv pe posesorul de salvari pufosi, adica da, seniorul casei Fon-fon cel Serios), am gasit cartusele si ne-am facut de lucru cu pusca lui Vlad (NERF-ul, nu reala, bineinteles), asta in timp ce rascoleam prin chestiile scoase de Vlad din sertare si aranjate in teancuri frumos, ordonat, germanic… in cautare de „goodies” si mai ales salvam din cosul de gunoi chestiile pe care le arunca el (eh! da, uneori sunt sentimentala, iar barbatii trebuie controlati cand arunca chestii!). Printre diversele chestii care zaceau in sertare am dat si peste un „cadout” pe care am uitat sa-l dau la timpul lui… dar l-a gasit si i l-am cadorisit, fara ocazie, ieri, ca doar el l-a gasit. Partea si mai amuzanta este ca asta-vara ne-am contrazis pe obiect, pe care eu afirmam ca il are, iar el se jura ca nu l-a vazut la fata. Da, avea dreptate, eu tineam minte ca i l-am cumparat, dar am uitat sa i-l dau… Jur ca nu-s senila! Doar anemica…

„s-a prins ceva de blanita”
asa … ce este aici?
„trusa” de necesitate: cafea si vin…

9 comentarii

    1. Exact asa e! Fon-fon este si el curios, dar de la distanta, foarte serios si cuminte. Aproape nu-l simti, uneori este si el mai salbatic si bate cate-un soricel, altfel… Miaurica este vedet :))

    1. grea intrebare, prefer vinul rosu si fiind atat de aproape de Franta am ajuns sa indragesc foarte mult Bordeaux (Château Lafitte, Château Malmaison, Château Peymouton), de curand am descoperit si un vin spaniol care-mi place, Rioja (Marques de Riscal ori Rioja Coto de Imaz – super numele, nu?).

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s