Cati dintre voi ati auzit vreodata de razboaiele in care au participat elvetienii sau macar de faptele de vitejie si curaj ale genevezilor?
Ei bine nici macar ei nu-si mai aduc aminte si cateva generatii bune au trecut peste tara asta fara prea multa zarva de bataie. Dupa ce si-au castigat independenta, au devenit simbol al neutralitatii. Ultima batalie geneveza, castigata rasunator dateaza undeva prin 1602 in care genevezii au rezistat eroic atacului savoienilor (francezi din regiunea vecina), aruncand diverse obiecte pe ferestre. Dar eroina principala, devenita simbol al rezistentei, este o mama de 14 copii (Mère Royaume) care gatise in seara respectiva o delicioasa supa de legume si care si-a aruncat imensa oala cu supa pe geam in capul unuia dintre francezii atacatori! Ingroziti probabil de mirosul supei, francezii s-au tirat sa-si trateze arsurile cu supa si nici ca n-au mai vrut sa auda de genevezi. In monstruoasa noapte au murit 18 genevezi, in cinstea carora se organizeaza un mars de comemorare in fiecare an incepand din 1929 cu care se deschide oficial zilele de sarbatoare. Festivitatile dureaza trei zile, in centrul vechi al orasului, organizate de Compania 1602, unde sunt organizate piete in aer liber de unde se pot cumpara vin fiert, supa de legume si alte produse asociate cu festivitatile, se pot admira siturile istorice deschise numai cu această ocazie, fotografii, dueluri, procesiuni, de exemplu se trage cu muscheta. Toti participantii sunt imbracati in costume medievale si totul este acompaniat de muzica medievala. Festivitatile se incheie cu un alt mars, Cortège historique de la Proclamation (impresionant), un alai cu peste 1000 de participanti imbracati in robe albe si cu faclii care fac un tur de o ora in centrul vechi al orasului si se citesc proclamatii pe la placutele si monumentele comemorative, totul terminandu-se in jurul unui foc de tabara in fata catedralei Sf. Petru.
In cinstea acestei marete victorii, o zi pe an genevezii au voie sa se imbrace foarte colorat, in costume ticnite si sa-si iasa din neutralitatea si cenusiul calvin (un fel de halloween). De asemenea, cel mai mic al casei sau al grupului trebuie sa sparga marmita de ciocolata in care se afla legume din martipan si sa zica o fraza extrem de complicata in onoarea evenimentului (in traducere aproximativa „asa pierit-au dusmanii neamului”). La noi, mezinul casei, Miaurica (cu un adevarat suflet de francez) a rezolvat-o deja cu marmita, ducandu-se tinta in raftul respectiv si impingand-o jos ca parca nu statea bine acolo, gandind in mod similar cu doamna geneveza, in lipsa de ghivece si cutia cu marmita e buna!
O alta dama eroina a fost Jeanne Piaget, care a salvat o parte dintre aparatorii orasului, arucandu-le de la fereastra cheia ce le permitea trecerea printr-un culoar transversal, iesind astfel din infundatura unde-i macelareau francezii. Tot Doamna Piaget, fiind manata de o frica uriasa, avand casa foarte aproape de intrarea in oras, unde francezii adusesera cativa „specialisti” in petarde si incercau sa arunce in aer zidurile, a mutat singura un dulap imens in fata usii, pe care, dupa batalie, cativa barbati abia au fost in stare sa-l mute la loc.















PS: Stiu ca unele poze sunt neclare, dar neavand trepied, iar cortegiul fiind in miscare doar la lumina tortelor a fost greu sa faci fotografii de arta, dar acestea redau atmosfera in continua miscare, in semintuneric, absolut impresionanta a festivitatilor de deschidere a sarbatorilor de L’Escalade. Multumesc lui Vlad pentru incapatanarea de a fotografia in aceste conditii si de a-mi oferi unele dintre cele mai frumoase poze ale noptii 🙂
EDIT: Pentru 2012, sarbatorile geneveze de L’escalade se desfasoara intre 5 si 7 decembrie. DETALII AICI.
foarte interesant articol…am aflat lucruri a caror existenta nici macat nu o banuiam…
reusite fotografii 🙂
multumesc! M-am straduit sa le aleg pe cele mai reusite 🙂
Instructiv şi interesant …
Mulţumesc!
cu placere! Va urma 🙂
Miaurica e mustaciosul din dreapta articolului ? 🙂 Daca da, e foc de simpatic !
daaaaa. mustacila tigrat de la avatar este Miaurica, mezinul casei 🙂
He-he-he! Chiar am vrut sa te-ntreb saptamana trecuta daca au aparut marmitele de ciocolata in magazine :))) Era plin de ele cand am vizitat Geneva in decembrie, acum trei ani; sotul meu mi-a povestit de unde vine obiceiul, dar uite ca parada n-am prins-o! Multumim pentru informatii si imagini! Ne-au lasat cu zambetul pe buze 🙂
este una dintre cele mai haioase perioade de vizitat Geneva 🙂 Asta-seara a fost parada mare si am atarnat de un stalp vreo jumatate de ora ca sa vad procesiunea :)))))))))))
Totul s-a terminat cu un foc de tabara imens in fata catedralei 🙂
Nu,nu n-am știu și îți mulțumesc pentru că acum știu 🙂 !
Voi face în continuare un mic studiu despre asta!!!
hahahahahaha! Interesant studiu 🙂
Felicitari ! Ai fost aleasa castigatoarea mentiunii la concursul organizat pe blogul Bucate pe alese .
Te rog cat de repede sa imi trimiti datele de contact sa pot trimite premiul !
Multumim si felicitari inca odata !
Te pup !
Multumesc 🙂 Am sa-ti trimit un mail maine cu detalii :*
Aaaa, deci doamnele au un loc de frunte in istoria Genevei. Frumoase obiceiuri. De invidiat, o istorie fara razboaie …
Si-n ziua de azi doamnele au un cuvant de spus in istoria Elvetiei, avand in vedere ca Presedintele Confederatiei este tot … o femeie, Micheline Anne-Marie Calmy-Rey :)))))
Dar, da, ai dreptate sunt de admirat pentru posibilitatea de a-si mentine neutralitatea si pace in tara, chiar si pe timpul razboiului mondial.