Camilla Läckberg – Printesa gheturilor

Ce ii poate lipsi unei femei extrem de frumoase, casatorita cu un barbat care o adora si care isi permite sa ii faca toate mofturile, o femeie pasionata de arta si care are succes cu galeria ei de arta abstracta? O femeie de care toti sunt atrasi in primul moment si lumea i se asterne la picioare? Sau poate tocmai atentia pe care o primeste constant o face sa fie atat de tacuta si retrasa? Aceasta femeie misterioasa si putin accesibila este gasita inghetata in cada.

In Printesa gheturilor, Camilla Läckberg ne ofera o imagine a vietii de sat suedeze, unde influenta banilor si gura lumii ii distruge fara mila pe cei sensibili. De-a lungul cartii aflii cum trei destine sunt afectate de un om fara scrupule, iar cei trei formeaza un grup solidar si gasesc o solutie disperata la problema lor. Dar prea tarziu. Raul fusese facut si povestea lor devine tragica atunci cand altii incep sa hotarasca spre binele lor. O poveste trista, care se desfasoara printre altele actuale, la fel de triste, dar si un inceput de speranta spre o viata mai buna si o noua iubire.

Ce mi-a placut:

  • viziunea feminina asupra intamplarilor, totul este povestit din perspectiva unei scriitoare de biografii feminine, cu speranta ca la un moment dat va avea scanteia ce ii va produce un roman de fictiune. Moartea celei mai bune prietene din copilarie ii ofera ocazia, sub pretextul ca incearca sa ii justifice purtarile acesteia.
  • autoarea nu-ti da mura-n-gura toate detalii. Desi e carte politista, indiciile sunt mai degraba sugerate, iar eu am inceput sa banuiesc destul de devreme cateva crampeie de „adevar”, pe care cu incantare mi le-am confirmat pe parcurs.
  • criminalul nu este cel asteptat, oarecum in stilul „the buttler did it” al Agathei Christie.
  • naturaletea eroinei, care tine cura de slabire Weight Watchers, din cand in cand, devine delasatoare, se cantareste si apoi se balacareste singura o zi intreaga oare de ce s-a lasat pe tanjeala tocmai acum cand ar avea sanse sa o vada cineva fara haine (oh! mi-e atat de cunoscut!).

Ce nu mi-a placut:

  • desi foarte bine scrisa la inceput, cu multe detalii si amanunte, spre sfarsit, totul se precipita si devine cam prea schematica, iar autoarea face mai degraba un rezumat al faptelor si isi uita personajul principal pierdut undeva intre sex, lipsa de somn si copiii sora-sii. Rolul ii este preluat de politistul de care s-a indragostit si care rezolva cazul.
  • criminalul este un pic neverosimil, cu o motivatie mai mult sau mai putin acceptabila, dar totusi … ceva nu se leaga, pare un pic fortat.

Voiam sa zic si ca se termina oarecum in coada de peste, dar intre timp am aflat ca face parte dintr-o trilogie 😀  Deci, va urma…

„Frumusetea si fragilitatea ei ii trezeau un instinct protector care il facea sa se simta barbat. Insa lipsa ei de vointa pentru a infrunta aspectele mai dificile ale vietii il aducea uneori in culmea disperarii. Ceea ce il infuria si mai tare era faptul ca stia ca nu era proasta, dar educatia ei spunea ca o femeie trebuia sa ascunda cu orice pret faptul ca avea vreun dram de inteligenta. In schimb, trebuia sa isi concentreze toata energia in a fi frumoasa si lipsita de aparare. Si in a-i satisface pe ceilalti. Atunci cand erau tineri insuratei, nu i se paruse un lucru ciudat; asa erau vremurile pe atunci. Insa timpurile se schimbasera si pretentiile crescusera atat in privinta barbatilor, cat si in cea a femeilor. El se adaptase, dar sotia lui nu o facuse niciodata. Asa ca ziua aceasta avea sa fie foarte grea pentru ea.

Tot pe tema cartilor, m-a pus pe ganduri un articol pe care l-am citit intr-o vizita la ALLcafe in care se pare ca romanii cumpara doar o carte pe an. Mi se pare un pic exagerat si ma intreb de unde au fost scoase datele respective. Se referea oare la cumparat carti sau citit carti, pentru ca cele doua variante nu sunt identice, cunoscand abilitatile romanilor de a „face rost” de carti. Asa ca va provoc cu o intrebare, cam cate carti cititi pe luna sau, daca stiti, pe an? Dar cate cumparati?

Invit la discutie pe Alina&Chaim, Vlad, Liana, Margot, Diana, Alice, Georgi, Salmi, slowaholic, psy, tu1074, redsky, Tibi, AnaVero, Călin, Cris-Mary, Alina, Rokssana, Zina, Simona, Ioana, Tibi, Alta-Liana, MayaMaria, Razvan.

31 de gânduri despre “Camilla Läckberg – Printesa gheturilor

  1. Pingback: ghiveci de început de sfîrşit. de săptămînă « Colţu' cu muzică

  2. hmmm, grea intrebare! cum ai zis, doar dorinta de a adulmeca mirosul paginii ma face sa mai cumpar. carti in limba romana iau de la targuri, unde editurile mari fac reduceri. in limba engleza am descoperit un fel de second din ungaria care vine „cu satra” destul de des pe la facultati si au preturi oarecum abordabile. mai „fac rost” de pe net, daca e ceva care doresc sa citesc, dar nu consider ca-si merita banii.

    • Recunosc ca cele de pe internet mi se par accesibile ca pret, dar mai ales ca disponibilitate. Nu-mi vine sa cred ca nu mai trebuie sa umblu din librarie in librarie cautand o anumita carte. In plus, programele astea care-ti permit sa citesti pdfuri (gen kindle app) au si dictionar, ceea ce mie imi place in mod particular, pentru ca e mult mai simplu sa selectezi cuvantul si-ti apare explicatia in josul paginii, decat sa mergi si sa cauti in dictionar, pierzi rand, oare cum se scria, etc. Mda, eu inca citesc cu dictionarul, pentru ca vreau sa fiu sigura ca acel cuvant chiar inseamna ceea ce imi inchipui eu ca inseamna. Mi se intampla din ce in ce mai rar, o data la 20-30 de pagini, dar depinde foarte mult si de carte. Englezii pur-sange au uneori un limbaj…
      Dar cu toate acestea, citesc mult mai lent pe ecran, si parca tot imi vine sa printez cartea ca sa o pot citi 😀

  3. eu comentasem si la articolul de pe ALL cafe…trebuie sa ne gandim ca unii romani cumpara mai multe carti pe an..ca mine & others…si unii nu cumpara nici macar o carte in viata…ca tata:) Si facem o medie intre cele doua tipologii…si nu ne iese un rezultat prea bun. Eu mi-am inceput anul cu un Book Jar(in care pun la sfarsitul zilei maruntisul ramas…recunosc ca pun mai mult ca sa se adune:)) si m-am apucat de un proiect in Cluj ca sa intermediem schimbul de carti intre doritori http://www.taramulcartilor.wordpress.com Suntem mititei(nici o saptamana) dar sper ca incet incet lumea sa fie antrenata in ritmul nostru de lectura. Mi-am cumparat prima carte deja pe anul acesta..strang banuti pentru urmatoarea..in rest..imprumut de la biblio, de la prieteni, pdf-uri..A..si anul asta vreau sa recuperez vremea de seceta din Cehia unde nu prea am avut acces la carti intr-o limba cunoscuta:)) Deja am citit 12 carti in 2012…Da, ma laud pentru ca anul trecut abia am citit 30 :))
    PS : Printesa Gheturilor e romanul meu preferat din Seria Neagra (mai am 3 de citit) ..si mie criminalul mi se pare ca nu se leaga de restul actiunii…dar in rest mi-a placut mult:)

    • Inteleg cum este accesul redus la carti in limba ta, cand m-am mutat aici, vizitam librariile ca pe muzee 😀 Gaseam foarte putine carti in engleza, in care oricum nu aveam cursivitate, intre timp mi-am imbunatatit viteza de citit beletristica in alta limba decat cea materna. Ba chiar am inceput sa buchisesc si franceza, desi in continuare preferinta mea este romana, apoi engleza. La slujba este engleza (fara drept de alegere) si sunt nevoita sa ma descurc si in franceza. Uneori, cand ajung acasa nu mai stiu in ce limba sa vorbesc 😀
      imi place ideea unui BookJar, deocamdata insa nu ma pot plange ca nu am carti de citit, pentru ca primim cam 15-20 de carti pe an, stranse de ai nostrii din Romania, special pentru noi, mai ales de la targurile de carti sau din seriile cartea si ziarul. Cred ca nu m-am intors niciodata din tara cu mai putin de 5 carti in bagaj. Si cu toate astea, anul trecut nu cred ca am reusit sa citesc 20 de carti. Cand am inceput sa-mi fac lista si am realizat asta, m-a luat cu ameteala si m-am pus pe treaba, am trasat proiectul, planul de lucru si LISTA. Ca sa stiu daca trag chiulul 😀
      Imi place cum se numeste, Seria Neagra 🙂 Eu mai am o gramada de citit, dar pana acum imi place mai mult cum scrie Yrsa Sigurdardottir.

  4. Eu nu tin o evidenta clara (desi la un moment dat aveam una, un fel de proiect ca al tau, pe vremea cand nu exista goodreads si lista era trecuta cu pixul pe hartie :D). Dar pot sa iti spun ca 1. imi place sa am cartile mele (mai degraba decat sa le imprumut de la altcineva – frustrare probabil ramas de pe vremea cand mergeam la bilbioteca si trebuia sa returnez minuni de carti pe care doream sa le pastrez) si 2. nu imi pare rau sa cheltuiesc banii pe carti. De fiecare data cand merg la Carturesti sau la Diverta, aud inevitabil cate un comentariu despre pretul vreunei carti, prea scumpe, ceea ce e total adevarat. Din Franta m-am intors cu doua valize de carti – in Romania, cu aceiasi bani, mi-as fi luat cu siguranta mai putine. Dar concluzia la care am ajuns in timp este ca pe carti, oricare ar fi suma totala, nu imi pare niciodata rau ca am cheltuit banii. Prin urmare, cumpar – nu as sti sa iti dau o statistica foarte clara, de obicei am o lista clara de titluri in cap cand merg la Carturesti, dar inevitabil se intampla sa plec si cu altele, pe care nu le aveam in vedere. Cu aproximatie, cam 5-6 carti intr-un pachet care imi ajunge cam o luna si pe care, dupa cum stii :), le citesc alternativ.

    • Singura data cand mi-am mai facut lista cu cartile pe care le citeam a fost in generala, cand mi se pusese o pata pe creier sa citesc toate cartile de Jules Verne. Aveam o singura carte din serie, care pe spate avea o lista cu toate cartile pana la numarul respectiv, cred ca era 20 sau ceva de genul asta. Ma duceam la biblioteca, imprumutam cartea, o citeam si apoi ii incercuiam titlul pe spatele cartii pe care o aveam. Cand am terminat lista, adaugam titlurile care imi lipseau in continuare pe partea interioara a copertei. Asa am citit aproape toate cartile lui. Eram foarte trista cand trebuia sa mai sar cate una pentru ca nu o gaseam, apoi gaseam pe la prieteni ceea ce imi lipsea si eram extrem de incantata. Cred ca Vlad mi le-a dat pe ultimele din serie 😀
      Dar, sunt absolut acord cu tine, prefer sa am cartile mele. Ma cam deranjeaza sa imprumut, dar fac eforturi constiente pentru ca, cel putin asa, pot contribui si eu la promovarea cititului. Am o colega care imi citeste biblioteca si ma cam doare de fiecare data cand imi indoaie cate o carte, uneori se mai intampla. Altfel, e destul de grijulie. Eh, asta e! Cel putin a citit-o si i-a placut. Mi-aduc aminte ca i-am recomandat Boris Akunin (care mie imi place foarte mult) si s-a dus si si-a cumparat vreo 6 carti din serie, tot ce a gasit. Eu nu aveam decat 2 sau 3 😀
      Dar, da banii cheltuiti pe carti sunt o cheltuiala placuta, utila si niciodata regretata, chiar daca nu imi place neaparat ce sau cum scrie. Lumea mea s-a mai marit cu o parere, cu o poveste, cu niste idei. In plus, daca chiar ma supara cartea o imprumut pana cand cineva „uita” s-o mai returneze 😀

  5. Pentru blogul cu lecturi povestite citesc cel puțin un roman mare, clasic, 3-4 nuvele, 3-4 schițe sau povestiri, 5-6 basme, plus ceea ce citesc pentru blogul cu basme și cel cu arte. Când să mai citesc noutăți numai pentru mine ?!! Dar știi ceva ? Nu prea îmi pare rău. Eu iubesc clasicii și îi prefer.

  6. Multumesc pentru invitatie! O voi onora cu siguranta!
    Mi-a placut Printesa Gheturilor, de fapt imi place literatura nordica! Am in biblioteca si Piaza rea, tot de Camilla Lackberg, dar nu am apucat inca sa o citesc!

      • Da, nu toti sunt excelenti..unii mi se par mai lenti in a antrena cititorul, dar au un stil specific. Nu pot sa compar in nici un caz literatura nordicilor cu cea franceza sau americana.

        • Au intr-adevar un stil aparte si mai ales un folclor deosebit. Povestile, traditiile, obiceiurile lor sunt diferite si imi place sa invat cate un pic despre cultura si societatea nordica. Fictiune sau nu, anumite gesturi, eticheta, caracterele sunt bazate pe experientele reale ale autorului si imi place sa descopar numitorii comuni 🙂

  7. De obicei ne ducem la depozitul de carte o data la doua-trei luni si cumpar mai multe carti. Gasesti foarte multe edituri intr-un singur loc, iar preturile sunt foarte bune. Daca iei factura pe firma, capeti un discount in plus, asa ca e foarte convenabil. E drept, uneori imprumut cate o carte de la prieteni, insa imprumutul este mai degraba o exceptie decat o regula. Nu am facut niciodata socoteala, insa avand in vedere ca sotul meu are gusturi destul de diferite in materie de lectura, cantitatea de carti cumparate tinde sa fie destul de mare: in jur de 20 -25 de titluri o data. Daca mergem de 5 ori pe an sa facem „aprovizionarea”, asta inseamna in jur de 100, 100 si ceva de carti noi pe an. Dintre acestea, fiecare dintre noi citeste cam 30-40 %. El cu gustul lui („his books”) eu cu gustul meu („my books”), amandoi impartasim cateva titluri („our books”) si amandoi ne confruntam cu lipsa de timp si oboseala care ne impiedica sa devoram cartile in ritmul in care ne-am dori. 🙂

    • cat de cunoscut imi suna „cartile mele / cartile lui”, desi ne trezim de multe ori ca ne povestim unul altuia ce carti citim, iar daca unul dintre noi a citit-o inainte se declanseaza serii intregi de mici discutii literare, pe parcursul citirii cartii respective, cu argumente, contra-argumente si puncte de vedere. Ador discutiile astea, pentru ca de fiecare data imi aduc aminte de ce m-am indragostit 😀

  8. Pingback: lăuntrul trandafirilor « Rokssana's Blog

  9. inainte sa apara „printesa gheturilor” a fost furia cu Stieg Larsson- saracisem bugetul de un milion jumate si n-am mai indraznit sa o cer si pe asta…acum dupa ce am citit recenzia ta parca ma impinge ceva s-o caut si s-o citesc…intai trebuie sa identific toata seria- ma enerveaza sa incep ceva si apoi sa astept continuarea ( cu Stieg Larsson am patit asa- am cumparat prima carte aparuta cu ziarul,parca si n-am mai reusit sa gasesc restul, drept pentru care le-am luat din diverta pe toate trei…si am cam pierdut banii pe prima)

    nu cumpar si nu citesc cat as vrea….depinde de buget si mai nou, de mersul la oftalmolog- am nevoie de ochelari- si asta iar se leaga de buget..,,

    cred ca citesc pe luna 2-3 carti…

  10. mie mi se lipesc cărţile de mâini oriunde merg. în plus, de când îl cunosc pe tibi, am şi pe cine întreba ce să mai caut.:) în general citesc o carte- două pe săptămână, poate şi mai mult dacă am poftă, dar am și perioade lungi în care nu citesc deloc. niciodată nu am în casă „ceva nou” de citit, mă abţin greu de la cumpăratul lor, îmi place să comand şi de la edituri, pe internet, sau, pentru cărţi care nu se mai publică, de la anticarul meu, cel care ori de câte ori îi cer o carte vine cu cel puţin trei pe lângă. 🙂
    totuşi, eu cred că este adevărată statistica. am auzit deseori că sunt scumpe cărţile, că oamenii nu şi le mai permit, de când ne tot regândim cheltuielile multă lume a renunţat să cumpere cărţi. și nici nu se promovează deloc lectura.

    • Ar fi cu adevarat trist sa fie o valoare reala, pentru ca sunt de acord cu autorul articolului, cititul educa, invata, dezvolta. Chiar daca nu poti sa vezi intreaga lume cu ochii tai, o poti descoperii prin ochii altora care au fost sau sunt acolo unde iti doresti tu sa ajungi, fie ca este vorba de un loc real, o societate sau o cultura diferita, o clasa sociala. Iar televiziunea, desi gratuita, nu ofera acelasi gen de educatie. Mi-e atat de frica de o idiocratie si sper sa nu ajung s-o vad instaurandu-se prea curand.

  11. Eu cumpar in medie 3 pe an. Citesc in functie de timpul liber si chef. Au fost ani cu 20-30 de carti, veri intregi cand numai citeam aproape tot timpul deci mult mai multe. Acum de cand am blog si copil si viata mea nu mai e chiar asa libera citesc 1 pe luna.
    Imi place cartea asta, este si pe romana?

  12. Pingback: Leapsa cu carti « In jurul Kadiei

  13. Pingback: cand se decide o trilogie? « In jurul Kadiei

  14. Pingback: Cărţile lui 2013 | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s