AD Miller – Snowdrops

Snowdrops a lui AD Miller (titlul in romana, Dezghetul, este mult mai potrivit as zice eu) a fost nominalizata pentru 2011 Man Booker Prize for Fiction si a intrat pe lista scurta (5 titluri) din care s-a ales castigatorul. N-a castigat, dar dupa ce am citit-o cred sincer ca a ajuns acolo din cauza subiectului exotic si nu din cauza maiestriei autorului intr-ale scrisului. Eu am inceput cartea cu foarte mult entuziasm, deja visand cu ochii larg deschisi la orasul copilariei sotului meu, pe care inca n-am avut prilejul sa-l vad, dar despre care mi s-au povestit atatea. Totusi, undeva in ungherele subconstientului imi sunau niste copotei de alarma, fiind scrisa din perspectiva unui englez, mai mult avocat englez, ma asteptam sa gasesc numeroase afirmatii, descrieri sau ipostaze care sa ma faca sa vad negru. N-a prea fost cazul, m-am putut lasa purtata in voie in detaliile unei civilizatii post-comuniste descrise prin ochii bulbucati ai unui strain, in soc post-traumatic, simtindu-se oarecum superior in timp ce isi dadea seama ca vremea, tara si oamenii ii veneau de hac.

Povestea este destul de simpla, un vestic prins in hatisul coruptiei ruse, unde fetele frumoase sunt principala moneda de schimb, fiind actuala avutie a neamului, iar escrocheria principala ocupatie. Povestea are doua planuri: relatia lui cu Masha (si a treia roata la caruta, Katia) si afacerea de la slujba, in care este implicat un FSBist (serviciul secret de informatii rus, numit inainte KGB), asa numitul Cazacul. Cam de la inceput si pana dupa prima jumatate a cartii, tot astepti sa pateasca ceva si nu te inseli, se va intampla. Partea a doua a cartii este mult mai interesanta si mi-a fost destul de greu sa pricep exact care este planul fetelor, pana cand s-a pus problema banilor. E interesant, merita asteptarea.

Ce nu mi-a placut:

– cartea este scrisa sub forma unei epistole (de vreo 200 de pagini) spre logodnica lui actuala, careia ii destainuieste viata lui din Rusia cu multi ani inainte de a o cunoaste pe EA. Ideea n-ar fi rea, doar ca NIMENI nu scrie asa iubitei, decat poate doar daca vrea sa ii devina ex- inainte de a deveni d-na lui (sau fata e o mare perversa, dupa cum mi-a sugerat Vlad). Ar fi mers o scrisoare unui prieten bun, dar nu-i povestesti viitoarei tale sotii, mai ales in scris, cat de tare ti-ai dorit-o pe alta, care ti-a sucit mintile si mai ales cat de mult iti e dor de ea… In plus, stilul epistolar este deseori fragmentat de naratiune clasica, dialog si pur si simplu nu merge. In plus, nu cred ca cineva isi aduce adimte chiar atat de amanuntit intamplari vechi de ani inainte de povestire. Nerealist.

– asa cum ma asteptam, cartea e plina de cuvinte de „intelepciune” la adresa poporului rus, stereoturi banale sau vorbe de duh populare. Ma asteptam si nu m-au impresionat prea tare (o sa dau ceva exemple mai jos).

Mi-a placut sfarsitul, in urma tuturor pataniilor a descoperit cateva lucruri despre el insusi care nu-l fac sa regrete deciziile luate, ceea ce pare ciudat la prima vedere. In Rusia dragostea costa, cat vrei sa platesti? Desi nu este deloc o carte romantica, obsesia personajului pentru iubita lui este tema centrala. Cati dintre voi ati renunta la principiile voastre pentru cea/cel pe care o/il considerati iubirea vietii voastre?

„Life is dangerous,” said Masha, dripping an arm around me „No one survived it yet.”

That’s the truth about the Russians that I missed until it was too late. The Russians will do the impossible thing: the thing you think they can’t do, the thing you haven’t even thought of. They will set fire to Moscow when the French are coming or poison each other in foreign cities. They will do it, and afterwards they will behave as if nothing has happened at all. And if you stay in Russia long enough, so will you.

It’s a strange country, Russia, with its talented sinners and occasional saint, bona fide saints that only a place of such accomplished cruelty could produce, a crazy mix of filth and glory.

Cu aceasta recenzie adaug 15 minute de munca voluntara in cadrul proiectului vALLuntar al editurii ALL, pe site-ul careia puteti gasi cartea tradusa in romana. Fiecare persoana care comenteaza aici, la acest post, despre cartea Dezghetul de AD Miller sau campania vALLuntar adauga 3 minute de munca voluntara prestata de echipa ALL. Asadar, va invit sa participati la discutie la discutie: Vlad, Margot, Diana, Georgi, Liana, slowaholic, Calin, Zina, Rokssana, Alice, psy, tu1074, Florina, Zamfir, AnaVero, Salmi, Tibi, Alina, VerdedeParis, kit, Cris-Mary, Oana, cypy si pe toti cei care sunt in trecere pe aici: de data aceasta, parerea dumneavoastra conteaza! Mai puteti comenta pentru extra-minute de munca vALLuntara si aici: Raluca, Simona, Redsky, Ioana, LauraAlta-Liana, MayaMaria, Liliana, Liana, BistroLila.

 

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

41 de gânduri

  1. A iubi cu adevărat pe cineva înseamnă să renunţi la orice pentru el/ea. Numai că nu ştiu cât de mulţi sunt aceia cărora li se întâmplă să iubească în adevăratul sens al cuvântului! 😛

  2. M-ai convins sa n-o citesc :D. Am facut bube de la citate, cartea m-ar baga direct in soc anafilactic :)). Sper din sufletu-mi rus ca autorul vorbeste din experienta personala.

    1. da, cred ca tu n-ai putea s-o duci la capat, desi nu cred ca e prima data cand citesti ceva despre ce cred altii despre natia ta. Si eu m-am enervat cumplit si n-am putut termina cartile Oliviei Manning despre Romania. Altii au facut filme inspirate de ele.

  3. Sa inteleg ca nu a fost chiar pe gustul tau, ca te asteptai la altceva, dar totusi povestea pare interesanta. Vad ca citatele celebre se repeta in mai multe carti, ma refer la primul citat al lui Masha: care seamana cu citatul lui Elbert Hubbard:
    “Do not take life too seriously. You will never get out of it alive.”

  4. despre iubirea actuala in Rusia, am auzit multe. Ultima povestire, de la cineva care locuieste acum acolo cu serviciul, a fost ca intr-o zi s-a intors de la birou si in fata casei lui erau doua fete blonde, prototipul de manechine de pe fashion tv, care il asteptau pe el. initial, a crezut ca era vorba despre…acel gen de fete. nu le vazuse in viata lui si nu stiau ce vroiau de la el. incercand sa incropeasca un dialog cu ele, tipul a aflat ca ceea ce vroiau fetele sa faca era „sa-l cunoasca”. a ridicat din spranceana de mai multe ori, pana cand s-a obisnuit cat de cat cu rusia si a devenit ceva uzual sa iasa dintr-un restaurant si sa gaseasca in fata masinii pe cineva care „vroia sa-l cunoasca”. fara urma de obscenitate la mijloc. just like that. as zice ca sunt un popor foarte friendly la prima strigare, dar am niste rezerve si cred ca e ceva care imi scapa. mie, care ma aflu cat de cat mai aproape si spatial, si cultural, de societatea rusa. ma tem ca unui englez care trece prin filtrul lui chestia asta, s-ar putea sa ii scape mult mai multe.

    iar ca sa ajung si la intrebarea ta (care este una foarte frumoasa si draga, ca tematica, inimii mele), parerea mea este ca atunci cand vorbim de o iubire in adevaratul sens al cuvantului, ea se va dovedi intotdeauna mai puternica decat orice altceva. in numele ei faci orice, mergi pana la capatul pamantului, darami lumea si o reconstruiesti la loc intr-o secunda. pentru ca iubirea ‘e cea care misca sori si alte stele’, dar te poate duce si pana in infern. te poate face, deci, sa renunti cu usurinta si la principii de la care n-ai fi crezut niciodata ca te-ai putea abate.

    1. Cum zice Vlad, in conditii extreme de viata, climaterice si sociale, dezvolti si un comportament deosebit. E greu de zis care le sunt motivatiile, iar eu fac adevarate anchete sa aflu uneori ce i-a trecut prin cap cand a facut o anumita chestie 😀
      In numele iubirii sunt convisa ca ajungi sa spui sau sa faci ceea ce nu ti-a trecut niciodata prin cap ca ai putea spune sau face. Iar iubirea neimpartasita pare sa fie si cea mai puternica.

    2. extraordinar de interesanta chestia asta cu asteptatul in fata masinii ca „sa-l cunoasca” .

      este o chestie pe care nu am mai auzit-o pana acuma.
      dar oare in V (in asa numitul occident) nu merg fetele si femeile la „bar” tot pentru a „cunoaste ” barbati? ba da !

      (numai pe mine ma trimitea tata la biblioteca lol cand eram pubera si plangeam ca eu nu am iubit hahaha , ca acolo „cunosti tata baieti destepti, seriosi, cu carte ” , nu ca nu avea dreptate, acum il inteleg pe deplin saracul imi vroia binele ).

  5. Ba da, mai sunt si din astia care renunta la principiilor pt persoana iubita…mi-aduc aminte ca la inceputul relatiei mele cu Pascal (foarte furtunoasa si foarte ardenta), ii scriam (ne scriam scrisori f des, cand nu eram impreuna nu suportam orelel de despartire, si ne scriam lungi scrisori de dragoste, astfel incat sa nu ne resitim prea tare in urma orelor petrecute unul fara celalalt)ceva de genul: „I am a person of extremes, but you keep on asking me to follow the middle way…neither too hot, nor cold…just tepid-exactly the taste you want to spit out of your mouth … Jesus said…but since I am not him, I guess i have to learn it, just to be able to follow you… ( stiu, eram cam patetica in perioada aceea, dar asa sunt eu cand sunt indragostita) haha…off-topic – am postat porcusorul!!!

    1. stiu exact cum sunt scrisorelele de iubire, aveam o colectie imensa de scrisorele primite de la Vlad, dar le-am ratacit intre cele cateva mutari. Mai am doar cateva 😦
      Vin sa vad porcusorul!!!

  6. Iubirea 🙂 , are o foarte mare incarcatura culturala, altfel iubeste rusul (adica Vladone) , altfel iubeste rumanul si altfel belgianul si altfel olandezul si altfel evreul ortodox.

    Eu am observat un lucru: multa lume nu mai stie ce este iubirea cu adevart, adica, le vezi, femei trecute de o anumita varsta (sa zicem 30) cu copil sau copii, singure, din barbat in barbat care le paraseste /inseala, mai stiu eu ce ( ok joaca si nenorocul aici un rol, o fii adevarat in viata trebuie sa ai parte si de noroc) , barbati care deja nu mai sunt la prima tinerete, holtei, din floare in floare, iubesc 😉 , se despart ca a intervenit „rutina” , lasa in urma femeie,copil, un stilde viata in care se cauta „iubirea ” asa continuu, cu orice pret, fara sa se puna totusi intrebarea : ho, stai putin, ce caut de fapt, de ce am 40…de ani si sunt tot singur, sau divortat , sau nu ma vrea X sau Y decat la pat si apoi adio?

    Parerea mea este ca nu trebuie renunat la principii pentru iubirea cuiva, se poate iubi si in acelasi timp pastra principiile ! nu inseamna ca noi iubim si ne indragostim de persoanele perfecte, uneori iubim omul si cu cele mai mari rele pe care le poseda, dar principiile proprii trebuie pastrate !

    pastele alea negre…le-am vazut si eu in magazin, nu am …indraznit, ce gust au?
    sau nu au gust diferit , doar culoarea este asa ?

    1. Cred ca intr-un fel ai dreptate societatea de astazi nu mai sprijina familia, iar multi oameni se casatoresc dupa 2 luni dupa ce s-au cunoscut si divorteaza dupa 2 ani, atunci cand apar problemele fara sa incerce sa le rezolve. E greu insa sa stii care sunt adevaratele motive pentru care se desparte un cuplu, eu sunt total impotriva violentei si as impune fiecarui om (femeie sau barbat) acuzat de violenta casnica cateva ore in folosul comunitatii. Fortat. Poate intre timp invata cum e si cu auto-disciplina si auto-controlul.
      Pe o nota mai vesela: pastele sunt numite tagliatelle all’uovo (matasse al nero di seppia) si au un pic de gust de fructe de mare, dar e vag. Mie mi-au placut, dar mai ales din cauza culorii 😀

  7. Asa, sa mai adaug : vesticii, occidentalii vor cu orice pret sa propovaduiasca si sa impuna modelul lor de „iubire’ .
    Urla pe toate drumurile si la toate rascrucile 🙂 cum ca femeile trebuie sa fie emancipate, adica sa-si aleaga domnule ele barbatul pe care sa-l iubeasca, cu orice pretz, si cand nu-l mai iubesc sa-l paraseasca doar copiii isi pot vedea taticul in weekend si prietenul ce are?
    Nu ca as avea ceva impotriva, fiecare cu stilul propriu de viata si cu incarcatura culturala proprie.Dar in acelasi timp le vezi: adolescente gravide sau cu copii, copii care cresc printre prietenii mamicii, suferinte interminabile din dragoste, copii care cresc cu sechele si li se pare normal: cand s-a terminat iubirea cauti draga alta, pasiunea la pat sa traiasca doar femeia e emancipata.

    Foarte bine , dar le lipseste capacitatea sa accepte si sa inteleaga dragostea altor culturi (considerate inferioare) , de ex felul in care se casatoresc evreii din alte considerente si IUBESC, la fel famiile musulmane (si ei iubesc !), le lipseste capacitatea sa inteleaga felul in care iubesc de exemplu tiganusii !!! aia de 11 ani care se insoara la varste asa fragede si canta si isi iubesc tigancusa din toata inima ! chiar daca sunt casatoriile aranjate.
    Adica, copilele lor de 12 ani pot da iama in porumb si ramane gravide doar o fac din iubire dar tiganul roman nu are voie sa se insoare deci si sa iubeasca la 11 ani …

    1. Nu stiu daca doar vesticii vor sa impuna modelul lor de iubire. Intolerata culturala o gasesti pe toate drumurile si majoritatea culturilor considera ca modelul lor de iubire, de familie de viata este cel mai bun. Cred ca au ramas putini, poate doar cei care fac o meserie din asta, care sa isi chinuie minte cu motivatii si explicatii psihologice ale diferitelor comportamente. Pana si in literatura, in cea clasica aveai modele umane bine descrise si studiate fie ca erau aberante, nebuni sau sinucigasi, erau in general bine analizate. Literatura moderna se limiteaza, in general, la descrierea aparentelor.

    1. Exact din punctul asta de vedere mi s-a parut si mie interesanta si am continuat s-o citesc. Nu pot sa zic ca cunosc sau inteleg perfect neamul rus sau ca le iau apararea, dar de fiecare data cand citesc carti de genul acesta, un strain, mai ales occidental, intr-o anumita cultura, mai ales orientala, fie Rusia, Japonia, India, incerc sa ma pastrez cat mai obiectiva si imi aduc constant aminte de Olivia Manning si romanele ei din Balcani. Cum zice Alina, vesticii au tendinta sa critice tot ce nu este ca la ei, considerand ca fiind modelul economic de succes (desi greu de zis dupa crizele financiare repetate din ultima perioada) au dreptul sa considere ca si principiile lor de viata sunt cele mai bune 😀

      1. mereu e mai simplu sa spui ca ce facem noi e bine si ce fac altii e gresit, fara a sti cum gandesc altii si ce principii au. raman adesea uimita de diverse lucruri descoperite despre alte popoare si normal ca nu mai incerc sa inteleg de ce fac una sau alta. doar tin minte 🙂

        1. e oarecum normal sa trecem prin filtrul propriu, dar asa cum zici tu, este bine sa colectam impresii, idei sau obiceiuri si sa incercam sa judecam mai putin. Sa fii autodidact inseamna critica constructiva mai mult decat o aspra judecata.

  8. nu stiu cat mi-ar placea cartea, dar mi-a placut ce ai tu de zis despre ea :)). daca s-ar face o ecranizare dupa acest roman sper sa existe tone de prim-planuri cu fata „viitoarei” cand citeste despre „fosta” 😀

  9. Şi eu am citit Dezgheţul acum ceva timp şi pot spune că parcă mi-ai citit gândurile şi la ce ţi-a plăcut şi la ce nu. Dacă vroiam să fac recenzia ai fi zis că m-am luat după tine. :))

  10. Recenzia ta si citatele de mai sus nu ma fac sa imi doresc sa o citesc. Jos palaria in fata ta pentru perseverenta de care dai dovada in a duce pana la capat o carte chiar daca nu te incanta intru totul. 🙂

    1. depinde foarte mult de motivatie, iar acum cand nu-mi prea place o carte, incep sa-mi notez idei, citate si argumente pentru cand voi scrie despre ea. Mi-a fost greu la inceput, dar apoi m-a prins, chiar voiam sa vad cum se termina 😀

  11. Cred ca asta va fi unul din urmatoarele titluri care or sa imi intre in mana – in sau in afara campaniei de la All :). Si cand o fi asa, o sa am in cap ce ai scris tu mai sus :). Multumiri Kadia!

  12. Întotdeauna e mai greu când „ceilalți” au păreri despre „noi”. Probabil situația e la fel și când rolurile se inversează. Oricât te-ai strădui să nu judeci, când nici nu te aștepți se ivește de undeva un stereotip pe care nici nu îl conștientizezi și care îl face pe cel vizat să dea ochii peste cap.

    1. Inteleg ce vrei sa zici, dar daca faci eforturi sa nu pici in pacatul judecarilor dupa stereotipuri este deja mai bine. Ce bine ar fi sa faca mai multa lume efortul asta.

  13. Cand renunti la un principiu pt. cel/cea pe care o iubesti, o faci din dragoste. Cand cel/cea care te iubeste te accepta cu tot cu principiile tale, o face tot din dragoste.Toleranta intr-o relatie e mult mai importanta decat s-ar crede.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s