Astazi am avut o zi mai … dificila. Mi-am pus in cap sa fac cel putin lista scurta a centrelor de batrani din Bucuresti din care sa il aleg pe cel ce va primi sprijinul angajatilor de la All in contul unei treimi din cele 200 de ore de voluntariat. Am gasit si site-uri frumoase, cu batrani care zambesc si care isi propun o gramada de activitati antrenante, cu fotografii dezolante cu camere goale, aranjate pentru poza. Am lucrat intr-o fundatie pe timpul facultatii, ocupandu-ma de biblioteca scolii postliceale de farmacie si a celei de asistente medicale din cadrul Fundatiei. Stiu cum sunt pozele montate. Pe mine m-ar convinge mult mai mult cateva poze cu cativa „locatari la treaba” in sala aia super ordonata cu aparate de gimnastica care prind praful pana la urmatoarea poza. Dar hai sa nu fiu prea acida, oricum as fi vrut un centru de stat, amarat si aglomerat, fara „activitati” propuse nici macar pe hartie. Asa ca m-am apucat la triat informatii si jumatati de zvonuri din articole mai mult sau mai putin recente din ziare on-line. Am avut si cateva sugestii, multumesc Monica pentru ajutor. Am restrans lista la acestea patru, dar nu am reusit sa gasesc informatii on-line despre toate, asa ca apreciez orice fel de crampeie de zvon despre situatia lor.
1. Complexul social de servicii Straulesti din sos. Bucuresti-Târgoviste nr. 10, sector 1
2. Centrul de ingrijire si asistenta nr. 2 din str. Mihai Eminescu (Tunari) nr. 87, sector 2
3. Asociatia caminul de batrani ” Stejarul” din str. Drumul Penteleu nr.10a, sector 5
4. Acasa la bunici – centru de ingrijire si asistenta medicala pentru batrani din bd. Pieptanari , nr. 66a, sector 5.
In asteptarea oricarei urme de feed-back eu inclin spre Complexul social de servicii Straulesti.
Si pentru ca m-am deprimat citind articole de ziar pesimiste descriind situatii de cosmar, am simtit nevoia de ceva colorat, amuzant si frumos astazi. Norocul meu este ca am primit ieri un cadou de la Margot si printre maci si alte minunatii margoesti am primit si cel mai frumos semn de carte pe care l-am avut vreodata, facut de manutele ei si o carte cu si despre pisici. Dar nu orice fel de carte, ci una speciala cu un mos si ale lui pisici poznase. Voi stiati ca oricarei pisici ii trebuie 3 nume? Unul obisnuit, unul neobisnuit si unul pisicesc. Cel pisicesc ar trebui sa fie secret, dar tot tragand cu urechea la motanii casei pot sa zic ca eu stiu numele pisicesti doar ca-mi lipsesc corzile vocale sa le reproduc. Vlad poate. Oricum recomand cartea cu draga inima, este exceptionala! Multumesc, Margot pentru minunatul cadoul!
Pentru Pisici, e-o regulă de căpătâi:
Nu le vorbi, dacă nu intră ele-n vorbă mai întâi.
Eu, unul, nu susţin defel aşa ceva
Şi zic, de e să te-ad-dresezi primul pisicii, da!
Dar să nu uiţi, oricâte ţi-ar permite:
Familiaritatea n-o admite.
T.S. Eliot- Cartea lui Moş Oposum despre Pisicile Poznaşe

Semn de carte ca al meu puteti primi si voi daca ii spuneti lui Margot care este acel lucru care va face sa va bucurati de viata! Mai multe amanunte va spune chiar Margot, aici la ea, la bistro.
Deci mi-am auzit numele. Am pus frana. Am privit in sus sa vad daca pica mancare (nu pica). Apoi m-am intins, am cascat si am grait filozofic si hotarat catre nimeni „Vlad poate orice limba!”. Apoi m-am mai intins o data cu burta in sus, am mai cascat o data, si m-am lins scurt. Acum stau si ma uit in sus sa vad daca pica mancare. Nu pica.
poate pica 😀
stai in stand by, Vladen! poate, poate:d
a stat si a primit 🙂 nu stiu daca ceea ce voia el, dar totusi…
pentru asta au fost inventate culorile si cartile: sa-i bucure pe oameni! asa ca astazi, ma bucur ca am putut sa te bucur! ❤
Imi pare asa de bine! Aseara ma gandeam cum ar arata mai bine macii cu ce gen de rama si unde in casa sa ii asez 😀 Imi plac asa de mult!
Despre centrele acelea: din cate stiu eu nu mai exista centre de stat, ci numai particulare (multe care au fost de stat si au fost ”preluate”).
Cât despre limba pisicească… se înțelege cu inima, nu cu urechea ! 😀
exact, exact! Cu inima se intele limba pisiceasca! Si sunt foarte expresivi 😀
Cred ca cel din Straulesti este semi-privat, din cate am inteles sunt foarte aglomerati, dar taxa este destul de mica, dar conditiile de acceptare sunt foarte stricte.
Ce cadou frumos !!!!
oh, daaaa! Mi-a placut foarte mult! A fost o aventura intreaga sa-l primesc, a complotat cu Vlad sa il trimita fara sa stiu 😀
Ce frumos !!!! Sunt superbe astfel de cadouri !!! 😉
daaaa! a fost o surpriza atat de placuta, mai ales ca mi-am dorit enorm de mult cartea!
M I A U! 🙂
exact 😀