ce scrii cand n-ai nimic de zis?

Este greu de spus daca ceea ce stii tu este deosebit sau mai putin cunoscut, mai ales in ziua de azi cand toata lumea are acces la informatie. Si atunci ce ar trebui sa scrii ca sa ai succes sau cel putin ca sa fii publicat? Partea cu a fi publicat vine mai usor mai ales cand editurile sunt cam pe duca si arunca pe piata absolut orice ar putea avea un pic de succes, intre cele 2 editii ale unei carti foarte cumparate in speranta ca vor fi unii care nu sunt atenti si vor mai cumpara a doua oara aceeasi carte daca are alta coperta. Si daca totusi nici o editura nu te vrea atunci poti sa te publici pe internet, unde costurile sunt minime dar ai putea avea succes la public, atragand in acest fel editori interesati de munca ta intelectuala sau de modul tau deosebit de a spune lucrurilor pe nume.

Cum stii cand ai ce sa scrii? Prima varianta ar fi pur si simplu sa incerci sa scrii si apoi sa ceri parerea unor specialisti sau macar a unor prieteni in care insa ai incredere ca nu te vor lauda indiferent de calitatea produsului, asta ar fi varianta americana, de piata, ca sa zicem asa. Altii te sfatuiesc sa te educi intai si apoi sa incerci sa scrii, pentru ca nu este treaba usoara, iti trebuie un pic de talent sau macar o disciplina interioara si capacitatea de a urmari un fir rosu intr-o mare de fire.

Si totusi despre ce ar trebui sa scrii? O parte din acest subiect este dezbatuta intr-o carte pe care am ajuns s-o iubesc enorm de mult si careia ii multumesc din suflet Dianei pentru ca mi-a trimis-o sub forma de carte audio (mai ai carti asa interesante?) si pe care o voi cumpara in varianta tiparita pentru ca imi doresc s-o pastrez in biblioteca mea. Este vorba de cartea Kathrynei Stockett – The help, despre care la un moment dat, cand voi avea mai mult timp liber, voi discuta pe larg si cu mult mai multe amanunte. Merita un articol doar pentru ea, singularizata si dezbatuta pe larg. Daca aveti ocazia s-o cititi, merita! in limba romana o gasiti aici. Daca n-aveti rabdare sa cititi, atunci uitati-va la filmul facut pe baza ei, destul de fidel cartii.

Ei, aici, in aceasta carte o editoare de mare succes ii spune eroinei sa scrie despre ceea ce o deranjeaza pe ea, dar mai ales daca nimeni altcineva nu pare sa dea o ceapa degerata. „Write about what disturbs you, particularly if it bothers no one else.” Cu alte cuvinte prezinta o situatie de la sine acceptata sub un unghi nou, scrie despre ceva deosebit si nu de comun acceptat sau macar scrie cateva fraze cu care sa ramai in minte dupa ce ai terminat cartea. Acele carti care au mai multe fraze de le porti cu tine, care au o anume rezonanta sau impartasesti punctul de vedere ce reiese din impletirea de cuvinte dar n-ai stiut exact cum sa te exprimi asa frumos sunt acele carti care au succes. Nu zic deloc sa scriem toti filozofie, in niciun caz, mie imi plac mai ales cartile utopice si n-as da o ceapa degerata pe suferintele unei lumi ce se automutileaza doar ca sa para mai interesanta sau pentru ca asa cere traditia.

Oare de ce unii au succes cu o lucrare nu neaparat originala? Eu cred ca mai mult decat o idee originala conteaza modalitatea de prezentare, talentul de povestitor si maiestria de a traspune fantezia in realitatea inconjuratoare. Asa imi explic eu succesul lui Terry Pratchet, Neil Gaiman, George RR Martin, Robert Jordan, doar sa-i numesc pe cei mai recenti scriitori intrati in categoria de scriitorii mei favoriti. In fiecare carte a acestora, gasesc la fiecare cateva pagini o fraza care merita citita cu voce tare. Eventual cand sunteti singuri in camera, altfel ramaneti rapid fara prieteni. Sau macar sa o copiati in caietul de fraze (scrapbookul este din nou la moda).

De ce am pornit sa fac tot acest bla-bla scriitoricesc? pentru ca toate aceste „je ne sais quoi” lipsesc total la marea majoritatea a scriitorilor de duzina, mai ales americani, in special cei din generatia noua de tipi care au crescut sub influenta Hollywood. Cam asta ar fi pe scurt concluzia la care am ajuns citind ultimele doua carticele usurele descarcate anume pentru calatoria de la inceputul lunii.

Prima a fost One deadly sister de Rod Hoisington, in care dupa o adolescenta rebela, eroina se intoarce pe calea cea buna si vrea sa devina avocata asa ca lucreaza ca agent de „informare” in diferite cazuri legale la o firma de avocatura care ii plateste studiile in continuare. Fratele mai mare, care nu a bagat de seama nevoile ei adolescentine fiind absorbit de propria-i persoana prin urmare ea il uraste, este inscenat pentru crima intr-un complot cusut cu ata alba de te pufneste rasul de oroare. Totul se intampla pe un fundal „mirific” din Florida, intr-un ritm alert, in care ea preia controlul, isi gaseste iubit si rezolva si cazul, toata lumea se pupa la sfarsit si relele care mai sunt si frumoase si bogate isi incaseaza pedepsele. Pam-pam! Este genul de carte care ar fi traspusa intr-un film de duzina categoria „am terminat alfabetul si ar fi cam omega” dar in care bagi un „corp” mai celebru si iese blockbuster.

Blood Orchids de Toby Neal este ceva mai rasarita, adica are rasturnari de situatie, iar eroina este o fata traumatizata, cu viata grea, care a devenit politista ca bata ea raii si care o incaseaza toata cartea incat iti e si mai mare mila de ea. Insa, face fata cu brio, iese cu iubit din poveste care este dispus sa aiba rabdare cu traumele ei din copilarie si chiar o iubeste in pofida faptului ca biata gagicuta atrage ca un magnet totii raufacatorii de pe o raza destul de mare. Si toti vor sa-i faca ceva! Bineinteles totul se intampla in cadrul mirific al insulelor din Hawaii unde lumea umbla aproape dezbraca dar sunt foarte functionali.

Daca aveti simtul umorului atunci merg citite pe drum sau undeva unde nu acordati mare atentie lecturii dar nici sa pierdeti timpul n-ati vrea (de exemplu in sala de asteptare a cabinetului dentar). Oricum, cartile sunt gratis pe internet si nici nu merita vreun banut investit.

33 de gânduri despre “ce scrii cand n-ai nimic de zis?

  1. si filmul e reusit, dar cartea e si mai si:) ma refer la „Culoarea sentimentelor” – tocmai am terminat-o, mi-a umplut sufletul de bucurie si emotii…frumoasa introducere si intoarcere din condei….

    • cartea este absolut minunata, filmul l-am luat strict de curiozitate si nu e rau, dar senzatiile pe care le ai cand citesti cartea sunt incredibile!

  2. Pai abordarea mi se pare nitel gresita. Nu trebuie sa te intrebi „ce s-ar citi” sau „ce ar face o carte interesanta”. Asta-i treaba readactorului si a editurii. Nu a autorului. Desigur (si nu incape discutie), ca autor e important sa placi editurii, dar in afara de cazul in care ai neaparata nevoie de bani nu e indicat (nici artist si nici economic) sa te te prostituezi pana la a crea la comanda carti pentru editura respectiva. Nu de alta, dar ajungi ca Stephen King :)). Curva comunala. Cartile bune, alea cu succes monstru si care au facut istorie, au fost scrise din dorinta de a scrie, nu din dorinta de a placea unei edituri sau unui public. N-au urmat clisee si au fost originale tocmai fiindca nu li s-au impus niste linii trasate in functie de statistica editurii privitor la ce citeste publicul. In fapt, nu trebuie sa-ti pese de cititori de fel. Tu (generic) scrii fiindca vrei sa scrii, fiindca te da afara din casa scrisul. E ca bautul. Sau pictatul. Sau sexul. E un viciu :)). Daca scrii ca sa faci bani e posibil sa reusesti, dar nu depasesti mediocritatea. E ca atunci cand vrei sa placi. Lumea se prinde. Nu conteaza ce s-ar citi, conteaza ce vrei sa scrii. Daca n-a mai fost scrisa niciodata cartea ta…cum s-ar putea stii daca s-ar citi? 😀
    Uite un exemplu. Vezi clar cine are talent si cine scrie ca sa creasca in „ze list” :D. Asta e chiar un criteriu bun de selectie. Intotdeauna talentele artistice mediocre au vrut public. Sa-i hauleasca, sa fie adulati, sa-i imite (oooh doamne da, mai ales asta :P). Au scris ca sa multumeasca, ca sa aiba succes, nu fiindca-i chinuia muza :D. Nu mai stie nimeni de ei. In schimb majoritatea scriitorilor buni au scris, s-au luptat sa publice (daca n-au facut-o altii pentru ei) si li s-a rupt de parerea publicului. De aia au avut si succes. Fiindca publicul a citit idei la care nici cu gandul nu gandisera. Si unele au fost dus tare rece (de unde multi autori mari erau si foooooarte buni la sprint + spritz)

    • unul dintre punctele pe care incercam sa le ating este exact acest: dorinta de a scrie nu echivaleaza cu talentul si nici maiestria educata in scoli nu garanteaza un succes la populatie. Astfel ajung sa se publice carti de specialitate si carti de duzina. Ce ma uimeste pe mine este exact dorinta arzatoare de a scrie a unor tipi care nu depasesc zece carti citite in toata viata lor. Nu inteleg de unde vine nevoia de a face un lucru pe care in mod evident nu-i pasioneaza. Probabil ca ai dreptate si este mai degraba dorinta de a fi cunoscuti sau recunoscuti public, cu aplauze si laude.
      Succesul vine pana la urma daca ai rabdare, incapatanare si mai ales constanta. Publicul are memorie foarte scurta si in general nu-i fidel decat momentului actual. Daca n-ai constanta, n-ai public mare. Simplu! Dar nu merge asa de usor cu literatura, desi succesul lui King ar putea fi pus si el pe seama constantei cu care isi publica cartile. Fanii lui isi iau portia bianuala de hartogaraie si sunt multumiti. El scrie pentru ca ei cumpara. Din cand in cand chiar are chef sa scrie si iese o carte mult mai buna. Insa ai dreptate sunt foarte putini aceia care mai investesc o viata intr-o carte. Totul merge pe profit si recunoastere imediata, daca nu reusesti imediat, la ce-i buna faima de dupa moarte?

      • Succesul, ala care conteaza vine daca ai talent. Poti sa muncesti si sa fii constant o viata. Unde nu e, nu e. E plina lumea de ambitiosi, muncitori si… frustrati. Numai daca exista talent are rost sa te apuci (generic, evident) de ceva la nivel profesionist. Altfel e bine pentru psihicul oricui sa ramana in starea de hobby, de joaca. Nu de alta da-i trista viata aia in care faci cu mana alora care te depasesc din mers.

        • problema este ca nu-s prea multi oameni talentati, multi sunt mediocrii. Daca talentul ar fi asa des n-ar mai fi asa apreciat, ai un munte de tipi obisnuiti, dar doar cativa sunt pe varf. Daca n-ai niciun talent doar nu stai degeaba. Faci cat poti si ajungi sa realizezi mai multe sau mai putine in functie de calitatea muncii pe care o depui. La fel cum oricat de talentat ar fi unul daca nu slefuieste un pic prin munca ca sa obtina acel succes sau recunoastere, va ramane un talent foarte micut, cunoscut doar de el si poate a lui mama 😀
          Stii tu genii in devenire…

          • Ba eu zic ca fiecare are cate un talent. Dar „nu corespund”. Daca omul vrea inginer si el e…poet? 😀

          • Ba eu zic ca fiecare are cate un talent. Dar „nu corespund”. Daca omul vrea inginer si el e…poet? 😀 Ba mai zic si ca daca totusi ai dreptate si multi n-au sau nu si-l descoera, mai trebuie sa duca si unii gunoiul. Adica cu alte cuvinte ar trebui publicate mai putine carti si mai bune. Nu toate cacaturile motivationale sau cu intriga de nisipar.

          • hahahahahaha! da’ ce nisiparistii sa nu ceteasca?????
            In plus, daca tu esti bun doar de dus gunoiul dar vrei sa te faci medic, sa fii prost sa nu iei banii de la actrite proaste si sa le bagi silicon industrial in popou?

    • exact asta e problema! Piata e plina de tipi care scriu cand n-au nici macar ce sa discute la un pranz. Si din cauza ultimelor doua carti m-am apucat eu sa fac filosofie sau poate sa fie din cauza algocalminului?

      • Pai problema nu e ca ei scriu. Nici ca editura ii publica. Ci altii ii cumpara. Cititorii seteaza standardele. Nu editurile :D. De aia nu se mai scriu carti ca Stapanul Inelelor. Nici cititorii nu mai sunt pe masura.

        • ma gandesc ca exista un fel de piramida a necesitatilor cititorilor si cu cat stii mai multe cuvinte cu atat ai pretentii mai mari. Mie imi plac cartile care ma invata cate ceva, fie chiar si lupta pentru drepturi ale negrilor din America. Imi plac cartile documentate, chiar daca sunt virtuale.

          • Pai e o statistica care arata ca distributia preferintelor literare ale cititoarelor (doar fete, da?) este bimodala. Chestia asta e ciudata, asadar indivizii s-au intrebat de unde. Se pare ca e diferenta culturala. Cititoarele din Nord prefera Fiction iar cele din sud cartile realiste. Tu esti in zona aia mica-mica dintre cocosi, pare-se :P.
            Apropo barbatii se distribuie gaussian indiferent de varsta si zona culturala. Aproape ca incep sa cred ca si distributia „toti barbatii e porci arata la fel” :)))

          • :)))))) arunca si tu statisticile astea mai interesante si peste gard aici in curtea mea. Stii doar ca-mi plac pana peste poate. Chiar interesant subiectul. N-am stiut de distributia asta 🙂 Si de ce ma rog sunt intre cocoase?

          • Pai eu te azvralisem inocent si fara sa gandesc prea mult pe cocoasa cu fictiunea pana ai spus tu chestia aia in comentariul de mai sus :D. Cum ca iti plac si astea stil The Help adica realiste stil documentat, parca asa ai zis, nu?
            Si aaaaa….nu vreau sa fiu extrem de germanic aici, da’ se ia, faceai bancuri in legatura cu statisticile alea sau vorbesti serios? Ca cine stie ce catastrofa declansez daca inteleg gresit si vin aici cu grade de libertate 😛

  3. :)) :)) :)))))))))))))))))))
    io-mi inchipuiam cum stati voi doi la computerul propriu, unu’ in camera de zi si altu-n dormitorul vastelor apartamente, si comunicati aici in vazu’ lumii – dar de fapt voi erati la birou ! interesant dialog, o sa-l citesc in liniste maine, la birou :))))

  4. Pingback: INGHETATA DE CASA, CEL MAI BUN DESERT DE VARA (2) » Zinnaida

  5. Lăsând la o parte faptul că mi-a plăcut mult dialogul vostru (poate publici o serie, Kadia !), eu zic că, dacă n-ai nimic de zis, mai bine nu scrii. E cel mai corect !

    • hahahaha! Nu ne-am gandit inca sa ne publicam discutiile, de obicei sunt replici spontane si in majoritatea cazurilor cam pierd. Vlad se pricepe mult prea bine sa argumenteze in mod spontan si mai ales stie sa ma incurce in propriile-mi argumente de ajung sa ma contrazic singura :))))))

  6. Ce simpatici sunteti voi! 🙂
    Ma bucur ca ti-a placut cartea, si eu am fost foarte incantata. Deocamdata nu mai am ce sa-ti trimit. Eu vara merg cu bicicleta la servici asa ca nu mai pot asculta carti. la toamna o sa reiau cautarile si daca mai gasesc chestii interesante iti trimit.

    Iar, ca un adaos la cele spuse de voi, din pacate industria aceasta a cartilor este partial sustinuta, cred, de publicarea acestor autori care desi nu mai au talent sau inspiratie, au renume sau poate bani sa-si finanteze cartile. Astfel, pentru ca noi sa putem citi Stapanul Inelelor, trebuie sa citeasca si ei Coehlo sau Kinsella sau mai stiu eu ce. 🙂

    • abia astept :* am incercat sa gasesc alte carti audio dar n-am gasit ceva care chiar sa-mi placa 😦
      cred ca ai oarecum dreptate pe langa cartile bune, orice lucru de buna calitate care necesita timp este mai rar si devine o bucurie sa-l gasesti si sa-l astepti. Intre timp „piata” trebuie sa traiasca, iar cum gusturile nu se discuta vinzi oricui si celor care vor sa aiba carti care „dau bine” pe perete si celor care-si folosesc cartile ca rafturi decorative. Desi, recunosc 😀 ca mi-a placut poza asta: http://pinterest.com/pin/25684660345230558/edit/

  7. Eu cred ca nu mai pot fi scrise carti cum este „Stapanul Inelelor” deoarece au fost deja scrise toate !…. Ce, roata se mai poate inventa inca odata daca exista deja ?!

    • sigur ca se poate, inainte de stapanul inelelor a existat literatura la fel de buna si totusi a putut scrie ceva ce n-a fost scris pana atunci. Asa cum Terry Prachett poate scrie original si interesant, pot si altii daca au idei, talent si originalitate.

  8. Ar mai fi varianta romaneasca, despre care tot la tine am citit: scrii intr-o moldoveneasca pe care nu o inteleg nici moldovenii. Sau faci ca cei despre care povesteam eu cand m-am revoltat de mizeria din USR: ii ridici osanale lui Fuego, scrii tampenii intr-un limbaj imputit…
    Este defect linkul pus de tine (sau poate au ei probleme) spre traducerea in romana a cartii.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s