Daca va mai aduceti aminte am povestit deja de excursia noastra din toamna cand am prins gustul de excursii in jurul orasului, incat am repetat-o si in urmatoarea vacanta din februarie, in Irlanda de Nord. Aceste mici calatorii mi-au adus numeroase vorbe mai mult sau mai putin pe la spate cum ca nici n-ajung bine intr-un oras si vreau sa ies din el. Ei bine, de data asta ne-a placut foarte mult excursia, pentru care am cumparat bilete din Tromsø, pentru un autobuz cu schimbare la Langslett, mers de doua ori cu feribotul si intoarcere cu vaporasul seara inapoi. Pretul: 600 NOK pentru o persoana pentru o excursie de 10 ore cu o pauza de 2 ore in Skjervøy (350NOK pentru studenti si pensionari, dah, intram in aceeasi categorie).
Primul autobuz l-am luat de langa oficiul de turism, langa autogra, care de fapt nu e o gara ci o parcare pentru autobuzele pentru turisti, unde ajung si autobuzele transportului in comun. Biletul il puteti cumpara si de la sofer, dar mai apoi il cumparati la fiecare sofer asa ca e mai bine sa faceti totusi drumul pana la agentie si sa luati carnetelul pentru biletele tur-retur (autobuze-feribot-vapor). Noi ne-am asezat frumos pe o piatra in statie cam cu jumatate de ora inainte de plecarea autobuzului (la sfatul vanzatorului de la agentie) ceea ce a facut sa prindem locurile in fata si spre fericirea mea sa ma bucur si eu de calatorie. In caz ca nu va mai aduceti aminte, eu in general daca vine vorba de o masina, dau ochii peste cap si meditez la pacea mondiala. La plecare am trecut peste podul despre care va ziceam ieri, spre continent, trecand prin niste peisaje de vis, in care renii pasteau linistiti la marginea drumului pana cand am ajuns la feribot. Aici, autobuzul a urcat ultimul, dupa o coada respectabila de masini si camionete si am fost rugati sa mergem sa asteptam in sala feribotului cat se face traversarea. Se pare ca nu ai voie sa ramai in masina in perioada asta, dar in sala aveau canapelute comfortabile, cu mese curate si puteai sa-ti cumperi hot-dog sau clatite langa un ceai sau cafea.
Am repetat povestea cu feribotul inca o data, noi stand mai degraba agatati de marginile vaporasului, facand poze sau pur si simplu fiind pierduti in pesaj, intre munti inzepeziti, apa si cer albastru. Langslett, acolo unde trebuia sa facem schimbul de autobuze este de fapt un loc in camp sau cel putin asa ni s-a parut noua, dar n-am avut timp sa cercetam situatia pentru ca am continuat calatoria fara prea mare pauza. In Skjervøy am facut o pauza de 2 ore, in asteptarea vaporului, dand o raita pe strada mare, vizitand bisericuta ce dateaza din 1721, fiind cea mai veche biserica de lemn din judet. Spre incantarea mea am descoperit si o romanca, sau mai degraba ar fi trebuit sa zic urmele unei romance care locuieste acolo, avand o cafenea numita Cristina, in geamurile careia se aflau cateva afise despre necunoscutii romani celebri. Din pacate cafeneaua era inchisa si a trebuit sa ne multumim cu pozele, intorcandu-ne inapoi in port, la o alta cafenea micuta.
Partea a doua a calatoriei am vacut-o cu MS Trollfjord, un vapor cu 9 etaje, dintre care ultimele 2 permiteau o priveliste de vis de la caldurica si asezat comfortabil in scaune comode. Ceea ce nu ne-a tinut prea mult in interior, iesind cu randul ca sa suprindem imagini mirifice ce n-au nevoie de cuvinte. Hurtigruten isi poarta calatorii de peste 120 de ani de-a lungul coastei norvegiene, in pofida nenumaratelor voci care s-au opus proiectului, considerand navigarea in apele nordice mai ales in timpul noptii polare ca fiind imposibila. In prezent, Hurtigruten calatoreste de la Bergen la Kirkenes, langa granita ruseasca, poposind in 34 de porturi pe coasta norvegiana, dar ofera calatorii si in Svabald, Groenlanda si Antarctica. Grozav, nu-i asa? Poti alege un bilet in croasiera, adica loc de dormit in cabina si mese zilnice sau ca noi, dintr-un loc in altul, ceea ce este la fel de usor ca a lua trenul dintr-o statie in alta. Biletele le poti cumpara online, de la agentiile norvegiene sau on bord, la urcarea pe vas. Programul este fix si zilnic fiecare port este vizitat de cel putin una dintre vasele companiei. In plus, vasele ofera si transport de marfa sau pot fi folosite ca feribot, transportandu-ti masina dintr-o parte in alta a Norvegiei. Bineinteles, totul costa. Noi am mers cu ei de la Skjervøy la Tromsø si de la Honningsvag la Hammerfest. E clar ca ne place compania, nu?
Am citit pe nerasuflate. Imi place ca citesc despre locuri pe care probabil nu le voi vizita niciodata…..Multumesc.
nu se stie niciodata 🙂 Nici eu nu am crezut ca le voi vedea altfel decat in poze.
minunat!!!!
:*
ce mult mi-a placut sa calatoresc si eu cu tine,eu mai virtual si ce frumoase erau mesajele din geam.
da si mie mi-au placut mesajele! Mi-ar fi placut sa fie deschisa cafeneau. A fost o surpriza neasteptata intr-un satuc de 1600 de persoane :))
Buna seara!
Am avut o mare bucurie astazi,primind link-ul catre acest articol de la o cunostinta! De ce? Pentru ca si eu sunt unul din cei aproape 3000 de locuitori ai Skjervøy-ului,pentru ca sunt sotul sotiei mele Cristina (Cafe Cristina)…si pentru ca un roman a ajuns pe aceste meleaguri si a fost incantat(a).
Banuiesc ca ati fost mai in vara pe aceste plaiuri…Ati fi avut o experienta nemaipomenita daca ati fi venit in luna iunie,atunci cand soarele rasare in miezul fiecarei nopti.E ceva superb!
Cafeneaua noastra e deschisa pana la ora 15.00 dar sunt sigur ca autobusul cu care ati ajuns aici a venit mai tarziu…Daca ati fost aici dupa luna iunie (dupa fotografii,banuiesc ca ati fost candva intre iulie si septembrie),ati fi avut ocazia sa vorbiti cu Cristina la cafeneaua micuta din port (de fapt e fast food),ea lucrand acolo.Daca dupa tejghea era un barbat…pacat din nou,pentru ca si el e roman! 🙂 Suntem in total,undeva la 100 de romani in aceasta localitate. Nu stiati asta,nu? 🙂 Ei,vedeti ce ati pierdut? :-)))
In final,vreau sa va spun ca atunci cand esti in strainatate,sentimentele tale fata de tara se aseamana cu cele fata de parinti…pana ii ai…ii iubesti dar nu le-o arati,dupa ce nu ii mai ai…le-ai arata dar nu mai ai cui.Din fericire,noi mai putem sa aratam Romaniei ca o iubim si chiar o facem!
Cu respect si multumire pt.vorbele frumoase din text,
Alexandru Cuc
Skjervøy
p.s. Am vazut acum datarea comentariilor,iunie,inseamna ca ati fost aici mai devreme… ati prins rasaritul soarelui la miezul noptii?
Da! Am fost pana la Nordkapp si ne-a placut foarte mult 😉
Daca imi aduc bine aminte, noi am ajuns pe la ora 5 dupa-amiaza si din pacate toata strada parea pustie. Era cam frig 😉
Am fost in iunie, in drum spre Nordkapp unde am vazut soarele de la miezul noptii. Am avut noroc sa prindem o seara senina si am vazut niste imagini incredibile.
Nu stiam ca sunt atat de multi romani acolo, dar m-am bucurat foarte mult sa gasesc macar urmele catorva.
fantastice imagini! in ciuda frigului se vede ca ai avut o plimbareala de vis!
tare ce imi plac locurile…:)
a fost un picut frig cat a stat soarele in nori, dar a meritat 🙂
abia astept sa iau concediu…desi nu o sa am bani pt o calatorie ca asta, sper sa ajung macar pana la Sibiu
oh, e frumos Sibiul! am stat vreo cateva zile si mi-a placut enorm.
daca ma mut intre timp, nu merg pt ca na…am salariu ca in romania
ramane oricand varianta cu excursia pe bicicleta 😉
Mie mi-a placut asa de mult partea cu mersul pe jos la capul nord ca ma gandeam sa repet experienta prin Elvetia. Am si ochit un traseu de 6 ore pe un vechi drum roman.
stii care e partea proasta? nu am nici bicicleta…:(
[…] Excursia noastra la nord de Tromsø a durat pana la miezul noptii, insa am fost ademeniti de anunturile repetate cu inscrierile la concertul de la miezul noptii de la Catedrala Arctica din Tromsø. Noi am crezut ca ajungem prea tarziu, pe pliant si la oficiul de turism ni s-a spus ca incepe la 11.30 si tine cam 45 de minute, dar special pentru “navetistii” in croaziera au facut inca un spectacol suplimentar vinerea seara. Am profitat de ocazie sa ne alaturam grupului si astfel sa vizitam catedrala si sa ne incantam simturile si cu cateva cantecele norvegiene traditionale, dar modificate. Ca intotdeauna cand ai de aface cu o selectie, unele cantece mi-au placut, altele mai putin, dar mi-a placut “miscarea” scenica a celor 4 interpreti care au inceput sa cante in spatele nostra, langa orga, dupa care s-au mutat rand pe rand in fata noastra, langa altar, asezandu-se ba grupat ba cate unul in picioare, de regula cel care se dadea in spectacol pe moment. din nefericire, am fost rugati sa nu fotografiem in timpul concertului si astfel nu am poze sa arat protagonistii. Cele 45 de minute au trecut ca prin farmec, iar cand am iesit afara ne-am bucurat de un cer senin spectaculos, cu un soare arzator, destul de aproape de linia orizontului, dar suficient de sus cat sa se vada printre munti deasupra orasului. asteptam sa intram mirajul noptii de vara orga aflata deasupra intarii si la inaltime are 2940 de tuburi vitraliul situat pe fata estica ar reprezenta “a doua venire a lui Iisus” panourile de beton (turnate in loc) sunt unite prin motive acoperite de sticla ce lasa lumina noptilor albe sa patrunda in interior razele soarelui sunt evidente, desi era deja 24h15 programul serii si interpretii dupa concert (ora 1.15 noaptea) orasul “adormit” in lumina noptii de vara (ora 1.30) […]
[…] Călătorind între øya – 233 vizualizări […]