Le Calamar

Mi-am promis deja de destul de multe ori să facem cel puţin o ieşire pe săptămână pentru a mânca în oraş, dar anul acesta chiar am de gând să mă ţin de program. Ba chiar îmi propun să fac o mică descriere a locurilor respective. Avem câteva localuri favorite, pe care le-am testat de-a lungul anilor şi ne plac atât ca atmosfera cât şi ca menu, însă mi-ar plăcea să descopăr locuri noi, virgine pentru noi.

Le Calamar programVinerea trecută am petrecut-o la măsuţele din Le Calamar, un bar-restaurant plin de personalitate, care spre deosebire de multe altele din Geneva, este deschis de-a lungul zilei şi poţi comanda unele mâncăruri chiar şi în afară orelor de masă clasice.

Fac o paranteză pentru că nu ştiu dacă am mai comentat asta, dar în Geneva restaurantele deschid pentru prânz între 11.30 şi 14.30, iar seara de la 19.00 până la 22.00, ceea ce înseamnă că dacă ai ratat orelele respective nu mai poţi mânca decât de la fastfood sau supermarket. Uneori, poţi avea norocul să dai peste o cafenea sau un restaurant mai „modern” care îţi poate oferi câte ceva şi în restul zilei, însă acel ceva este mai degrabă reprezentat de panini, sandvişuri, clătite sărate sau dulci, pizza, hot-dogs samd.

Le Calamar - proiectii murale ale unor filme vechi este una dintre "specialitatile" locului

Le Calamar – proiectii murale ale unor filme vechi este una dintre „specialitatile” locului

Că să ne întoarcem la restaurantul de vineri: Le Calamar este un loc îndrăgit de noi datorită unui meniu variat, care se schimbă destul de des. Specialitatea lor este hamburgerul, servit cu cartofi prăjiţi şi salate, dar gustoşi şi serviţi într-un mod haios. Ultima dată am văzut la cei din jurul nostru că aveau cartofii prăjiţi serviţi într-un mini cărucior de cumpărături în loc de farfurie. Pe lângă asta au un meniu ce se schimbă săptămânal, în care îţi propun „mâncare cu peşte”, „mâncare cu carne roşie”, „veggie”, „pastele” şi specialitatea săptămânii. Diversitatea şi mai ales frecvenţa cu care sunt schimbate mâncărurile ne-a făcut să poreclim locul „Kinder” pentru că fiecare masă acolo o descoperi că pe o jucărie din ouţul Kinder, doar când îi treci pragul şi te uiţi pe lista propusă. Eu îmi iau, de obicei, ceva dintre aceste propuneri sau unul dintre tapas-urile lor. Desert mi-am luat foarte rar, dar de fiecare dată am nimerit unul reuşit.

Un desert tipic pentru craciun: Bûche chocolat blanc framboise

Un desert tipic pentru craciun: Bûche chocolat blanc framboise

Un desert tipic pentru craciun: Bûche chocolat blanc framboise

Un desert tipic pentru craciun: Bûche chocolat blanc framboise

Pe lângă mâncare au şi un bar destul de bine pus la punct, cu o listă destul de mare de cocktails, bere sau băuturi mai tari. Lui Vlad îi place La Sorcière, o bere roşcată, destul de tare.

Bere roscata pentru Vlad, cidru de mere pentru fete ;)

Bere roscata pentru Vlad, cidru de mere pentru fete 😉

Le Calamar este foarte apreciat şi de cele mai multe ori este plin, de aceea este foarte important ca la sfârşit de săptămână să rezervaţi o masă din timp. Noi am avut noroc chior de o masă liberă, dar cred c-a fost din cauza orei destul de timpurii, de la 8 seara este aproape imposibil să te apropii de vreo masă liberă la noroc.

25 de gânduri despre “Le Calamar

  1. Mi se pare foarte buna ideea ta de a iesi in oras cel putin o data pe saptamana. Eu as fi multumita sa se intample si o data la doua saptamani, constant. 🙂 O trec pe lista de to do in 2013. 🙂

    • De vreo 2 ani tot incerc s-o pun in aplicare si merge bine pana cand plecam in prima vacanta sau apare o perioada mai grea la slujba si tot ce-mi doresc este sa ma arunc pe canapea si sa ma uit la tavan pentru cateva ore, dar daca trec peste „lenea de moment” o iesire in oras este exact ceea ce imi trebuie pentru o re-energizare rapida si o ridicare de moral necesara la sfarsit de saptamana. Sper ca daca scriu despre locurile frumoase din Geneva, voi vrea sa „colectionez” articolele pe blog si poate asta o sa ma motiveze mai mult decat propria stare de bine :)))

      • Exact aşa mi se întâmplă şi mie, în principiu, tot ce-mi propun cu tărie devine total plictisitor când dau de plăcerea de a sta în pat toată ziua, mai ales când vin după o noapte de muncă şi urmează alta…

        • Cred ca as putea lucra in schimbul de noapte, dar nu mi-ar placea o slujba pentru care as avea nevoie sa ma trezesc mult prea de dimineata. Bineinteles depinde de salariu si avantajele obtinute 😉

          • Bineînţeles că în domeniul în care lucrez eu întâlnesc într-o lună în mod egal, nopţi la muncă, trezit la 4:30 dimineaţa pentru a merge la muncă şi pierdut zi întreagă pentru a merge la schimbul de după-amiază. Dar e ok, nu mă plâng 🙂

      • Chestia e că de ieșit ies săptămânal. De regulă mai mult decât o dată pe săptămână. Doar că de obicei, în alt context decât cu jumătatea mea. Meetinguri de business, etc. Îmi doresc să fac asta mai des cu el, să avem mai multe momente de relaxare în tete-a-tete (sorry că scriu fără accente). 🙂

        • Asta a fost unul dintre motivele pentru care am schimbat masa si nu mai mancam in fata televizorului 😉 Cand trebuie sa stam fata-in-fata la masa discutam cate in luna si in stele si nu e mai vine sa ne ridicam de acolo, daca avem televizorul in fata discutam ce se vede pe ecran si eventual ceva stiri mondene. La restaurant, intr-o ambianta speciala, mai romantica, te serveste cineva si nici nu trebuie sa strangi tu masa, o placere! 😉

          • e foarte bine ca nu mancati in fata televizorului. Televizorul omoara conversatia. Noi mancam intotdeauna acasa fara tv si povestim o gramada. E cam singurul moment (cand apucam sa mancam impreuna, ca nici asta nu prea apucam) cand stam atata la povesti. Nu avem tv nici in dormitor. Nu am avut niciodata si e foarte bine asa. 😉

          • Exact! In anul in care ne-am sustinut teza aproape n-am vorbit cu Vlad, eram amandoi terorizati de examene, prezentari, in cautare de slujbe noi si nici sa vorbim nu mai eram in stare, dar in perioada aia am descoperit ce benefic este un pranz la terasa, mai ales ca bucataria noastra era foarte mica pe atunci, singura masa era in fata televizorului si nu mai faceam niciun efort sa intretinem o viata de „seara”.

  2. Dacă vom ajunge în Geneva, vom încerca și noi Le Calamar. Îmi pare bine că ai descris felurile de mâncare posibile. După nume aș fi spus că acest restaurant este axat pe fructe de mare și n-aș fi călcat pe acolo nici moartă ! 😀
    Îmi place cum arată desertul ăla, mi-a lăsat gura apă și mă tot gândesc să fac o înghețată, ca să-mi iau gândul de la el !

    • Nici macar nu prea servesc fructe de mare, in schimb Café du Centre sunt specialisti in asa ceva. Mie nu-mi plac, dar majoritatea restaurantelor mai au si altceva e meniu, nu doar specialitatea locului. Mai putin cafenele sau bistrourile micute.

  3. Re: paranteza
    Este de groaza chestia asta cu „Ne pare rau dar bucatarul a plecat acasa, e deja 22:05 „. Cand am fost in Elvetia acum vreo trei ani numai de asta am avut parte. Am mancat la fondue de nu am stiut de noi :). Asta pana am dat de partea italiana si unde bucataria se inchide dupa miezul noptii.

    • Geneva este un oras conservator, calvin si extrem de linistit. Nu prea gasesti distractii „de noapte”, dar in restul Elvetiei lucrurile sunt mai laxe 😉

  4. Arata super desertul, orarul ala de masa insa e cel putin straniu, ma gandesc la tari mediteraneene, bine, aia sunt renumiti de lenesi, dar macar au si program prelungit de noapte, adica pe la 20-21 abia incepe viata de local. Dar mi-ar placea sa lucrez cu un asa orar 😀

    De fapt eu altceva voiam sa iti spun (sau te rog, sau propun), sa dai si cateva idei de preparate din meniu, de curiozitate, ca stii ca sunt stalp de carciumi din adolescenta si mor de curiozitate 🙂

    Salutari!

    • Am observat ca mergand spre nord, cina devine din ce in ce mai devreme, imi aduc aminte de avertizarile din ghidurile norvegiene, unde cina poate fi luata de la ora 5 si foarte putine restaurante tin deschisa bucataria pana tarziu, seara toate se transforma in bar.
      Absolut! Mi-a fost prea foame si am uitat sa fac poza la ce am comandat, dar mi-am luat un trio de peste la cuptor cu orez si budinca de dovlecei, iar Vlad si-a luat tapasuri, nu mai stiu exact ce, parca niste mini-brochete de pui, creveti in crusta, tartine cu ceva si minibruschette.

        • Cred ca este mai degraba legat de programul „de birou”, unde pauza de pranza se ia intre 12 si 2, multe fiind business-lunch, iar apoi daca mananci asa devreme la pranz trebuie si seara sa fie tot devreme, dupa 22.00 la culcare pentru ca a doua zi biroul se deschide de dimineata.

  5. Desertul este enervant de apetisant. Oare s-a intamplat vreodata sa spun ca nu imi place ceva vazut pe blogul tau? :)) Pana si faptul ca ofera acele proiectii murale imi place.
    Am avut nevoie de toata stapanirea de sine si de cateva luni, cand lucram in Italia, pentru a ma obisnui cu programul magazinelor. La restaurante era mai simplu, seara tineau deschis pana tarziu. :))

    • Mi-au trebuit ani de zile sa ma obisnuiesc cu magazinele, iar acum mi se pare un eveniment sa fie deschis DUMINICA!!!! Sau seara pana la ora 12. Sindicatele sunt puternice in tara asta si programul de lucru este sfant.

  6. tare faina rubrica asta, imi place sa vad cum se prezinta preparatele, sa admir interiorul sau ideile de animare a atmosferei. din pacate gasca mea s-a spart iarna asta si m-am intrerupt din vizionari 🙂

  7. Pe mine tocmai titlul m-a atras la postul asta, imi plac mult de tot calamarii 🙂 Credeam ca neaparat e vorba de fructe de mare si atat,dar uite surpriza,nu-i 😀

  8. Pingback: 2013: Buget de călătorie | In jurul Kadiei

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s