Lupta impotriva singuratatii

Cred ca una dintre cele mai mari nevoi ale oamenilor este comunicarea, cea care a dus la aparitia limbajului, apoi a scrisului. Nevoia de a lasa o nota sau de a pune o intrebare unui om aflat la distanta a dus la aparitia curierilor si dezvoltatea unei infrastructuri de calatorie. Doar ca oamenii au simtit nevoia de a comunica mai rapid decat reuseau bietii curieri sa transporte fizic mesajul. Astfel a aparut telefaxul, telefonul, apoi internetul a permis dezvoltarea programelor sau aplicatiilor video.

Tehnologia a devenit un factor important in viata fiecarui om, fie ca este reprezentata de telefon, mobil, televizor, radio sau toate acestea la un loc. Fiecare dintre ele ofera cel putin partial o senzatie de socializare, fie prin informare, sau prin o comunicare facila cu membrii familiei.

In lumea moderna distantele nu mai conteaza, pot vorbi cu mama desi se afla la 2000 de kilometri, sa aflu ca a murit bunicul sau ca fratele se casatoreste si va avea o fetita. Daca as fi complet singura as simti probabil nevoia sa vorbesc cu televizorul sau radioul, dar, din pacate, televizorul nu-mi poate raspunde, oricat de mult timp as petrece in fata lui. Pentru astfel de oameni singuri au aparut acele mici programe sau site-uri care permit discutia cu cineva necunoscut, aflat la distanta si care satisface nevoia de comunicare fara a aduce responsabilitatea unei relatii.

Problema singuratatii pare sa atinga mai ales barbatii, care fie nu vor o relatie de lunga durata, fie nu pot sa obtina o intalnire cu o fata „pe gustul lor”. Iar atunci cand exista cerere, va fi creata si-o oferta, in general fete tinere, dragute, extrovertite, care nu se dau in laturi sa discute cu barbati straini pe chat mai ales daca le ies si cativa bani din asta. Exista fete care fac mai multe in fata camerei, dar banuiesc ca asta depinde in mod direct de moralitatea si principiile artistei. Poate nu este o slujba de pus in CV, dar ma intreb daca este de blamat. Eu zic ca nu, pentru ca nu vad diferenta intre a sta de vorba pe un chat cu plata sau a sta de vorba pe mess sau pe forumurile diverselor site-uri pentru persoane singure in cautare de parteneri.

biologist-phone-sex

17 comentarii

  1. Cred că singurătatea a devenit o boală. A vremurilor noastre. Avem prea puțin timp și din ce în ce mai puțini prieteni. Când lucrezi de la 9 la 18 și ca să ajungi acasă ai un întreg oraș de străbătut, oare îți mai arde să te duci în vizită la cineva? Și dacă mai lucrezi și în weekend? În plus, tehnologia a agravat „boala”. E mai ușor să schimbi câteva vorbe la telefon sau pe mess, decât să te întâlnești la o cafea.
    Despre bărbați, cei pe care i-ai adus în discuție… Poate că este și comoditate. Nu trebuie să se facă prezentabili, să cumpere flori, să conducă pe cineva acasă. Este un surogat ceea ce obțin pe chat, știu, dar dacă există amatori, înseamnă că unora le este de ajuns. Nu mă mai miră nimic…

    • Da, asa e, relatiile cu colegii raman singurele „in persoana” doar ca uneori nu poti discuta probleme mai intime cu cei care pot sa-ti fie subalterni sau concurenti pentru o pozitie mai buna la slujba, dar nu mai ramane prea mult timp sa iesi la o cafea, un film, o discutie in parc sau la un spectacol nici macar in week-end cand trebuie sa te ocupi si de treburile casnice sau familiale neglijate in restul saptamanii. Citisem la un moment dat despre o propunere de proiect intr-una din tarile scandinave, cu saptamana de lucru de 15 de ore si varsta de pensionare mult mai inaintata si ma gandeam ca daca se aproba, eu acolo m-as muta. Desi probabil as investi tot mai mult timp si efort in blog, transformandu-l intr-o „cariera” on-line. Dar cel putin as fi propria-mi sefa.

      • Am dubii ca acel proiect poate reusi, poate ca la ei se ia in calcul si lungile nopti şi faptul că soarele nu rasare, în fiecare dimineaşă, ca aici. Nu as putea trai fara soare.Sunt solara prin definitie. Un cuplu de cca. 30 de ani vârsta:el It-ist, ea traducătoare..după câtiva ani de stat în Tampere (si acum tot acolo stau) au făcut niste depresii extrem de severe, tratate cu medicamente, vizite la medici, etc. Nu au reuşit să aibă nici copii.Si-au depus actele sa lucreze în Germania pentru că nu mai suportă nordul, deşi salariile erau mai mult decât ok. Acum asteaptă răspunsul.La ce te referi când spui vârstă înaintată de pensionare? Să iasă la pensie la 70 de ani sau cum?Ţinând cont că speranţa de viaţă este mult înaintată în ţările nordice datorită unui cumul de factori (nivel de trai, servicii medicale, sociale, etc) undeva pe la 80- 83 de ani, proiectul s-ar justifica. În RO dacă măreşti vârsta de pensionare, nu mai ai cu cine să faci treabă.

        • Poate ca exacta asta e ideea, sa nu se plateasca prea multe pensii, in schimb sa mentina o viata activa pana la adanci batraneti. Cred ca era vorba de 65-70 de ani. Mie chiar mi se pare o idee buna, insa nu cred ca-s multe companii sa accepte asa ceva. Poate doar la ei, in nord sa tina, unde viata pare mai calma.
          Eu de vreo 2 ani am tot vizitat nordul si mi se pare fascinant, dar inca n-am petrecut o iarna acolo, insa ne bate gandul sa ne mutam fie in Danemarca, fie in Norvegia.

  2. Blogul in sine si tot ce decurge de aici inseamna comunicare constanta cu o lume straina, fizic straina. Nu stim exact cum aratam unii dintre noi. Poate nici nu are importanta. Comunicarea si sensul conteaza.

    • De foarte multe ori blogurile sunt monologuri, fie ca „subiectul” nu prinde sau uneori, cel putin eu, nu gasesc timp pentru a raspunde imediat comentarilor iar dialogul se pierde undeva in hatisul virtual, dar in esenta, da, blogurile sunt o noua modalitate de comunicare, de impartirea unei singuratati sau interes de moment cu o lume ipotetica, virtuala care uneori se concretizeaza in prietenii reale. Eu am cunoscut cateva dintre cititoarele mele si pot sa zic ca cel putin una mi-a devenit prietena buna.
      Posibilitatile internetului sunt nelimitate si este incredibil cat de asemanatori pot fi unii oameni chiar daca sunt crescuti in culturi diferite, la mii de km distanta.

  3. Mie, personal, mi-au plăcut tocmai culturile şi concepţiile diferite, care mă fascinează şi încerc să le înţeleg, să extrag ceea ce este folositor pentru viaţă. Iar pentru aceasta, comunicarea şi crearea de noi relaţii este esenţială, chiar dacă majoritatea eşuează din diverse motive, mai mult sau mai puţin subiective.

  4. Videochatul este sex virtual. Daca nu ar fi asa, modelele nu ar avea toate 20 de ani si decorurile nu ar fi paturi somptuoase.
    Intr-o lume in care munca este prost platita si neapreciata, poti blama pe cineva pt ca face videochat?
    In plus, oamenii au uitat sa fie generosi si sunt reci. Nimeni nu face ceva doar pt ca i se cere. Tuturor le e teama sa nu fie luati de fraieri. Si atunci stau singuri, parand puternici. Si prefera sa plateasca si sa nu aiba obligatiile din viata reala.

    • Ca sa fiu sincera, mie mi se pare doar o problema de moralitate, iar lumea asta virtuala in care traim ofera foarte multe posibilitati, mult mai sigure de a interactiona cu restul oamenilor. Multe actrite sau femei acum celebre au pozat in PlayBoy, dar asta nu inseamna ca nu pot fi destepte, dragute, cu multiple interese, ci doar ca fie au vrut sa fie cunoscute sau aveam nevoie de bani. La fel si fetele de pe videochat, fie el sexual sau nu. Isi arata „bogatia naturala” si pentru asta primesc bani, este o modalitate usoara, dar mai sigura de a castiga niste banisori. De ce nu?

  5. Pai stai asa, de ce numai fetele sa primeasca bani pt conversatii on-line, de ce sa nu poata si baietii sa participe la acest job, zau, iar e discriminare, ca la modeling e la fel, baietii castiga mult mai putin decat fetele, plus si in industria porno la fel, rar ajunge un baiat sa castige cat o fata. Macar la conversatii virtuale sa castige si ei un tarif maimare pe ora, mai ales ca a face conversatie e un adevarat efort mult maimare pt un baiat, deci e totusi de munca.

    Zau, si cand ma gandesc cate comentarii pe gratis am facut eu ca un pros in ultimii 2 ani. Oare cat ma vor plati bloggerii sa le comentez pe bloguri, sau, ma roog, sa nu le mai comentez pe bloguri, ca eu sunt flexibil daca e vorba de o relatie cu posibili clienti platitori, adicaclientul e stapanul nostru, desi am sa pun o clauza, (ca am citit recent contractul unei escorte de sex masculin si am vazut asta), ca imi rezerv dreptul de a refuza de a lua pe cineva client, caz in care banii vor fi returnati.

    Zau, eu phone sex am mai facut, dar numai sub contract cu firme porno serioase, nu asa ca amator, (ca amator nu as facesi pt ca e prea plictisitor, desi am primit feed-back pozitiv, dar asta nu e de ajuns sa ma motiveze pe mine sa devin mai activ profesional in sens de dezvoltare de business propriu), dar videochat nu vreau, pt ca industria mi se pare oarecum inca prea exploatativa fata de actorul amator in sens ca e prost platit plus desigur e si amatoristica fata de industria cinematografica porno serioasa, adica de ce sa le strici ploile la aia, care totusi sunt niste profesionisti, plus nu ai parte de beneficii, nici de cursuri de educatie continua sau perfectionare, adica se ridica tot felul de probleme de deontologie profesionala la mijloc. Numai ca daca s-ar face o acreditare, la fel de ex cum ar fi pt teleradiologie, cu institute de videochat serioase, si cu oameni angajati asa pe baza de educatie, cu diplome si cursuri plus chiar concurs serios scris (din legislatia On-line aferenta) si practic (ca prestatie scenica si telegenie), in caz ca sunt mai multi candidati decat e nevoie, si cu contract, si cu beneficii, plus cu reprezentanta legala, drept de sindicalizare, si cu toate amanuntele astea puse la punct, atunci poate ar merge si videochatul, si s-ar putea dezvolta intr-un mod mai onorabil, atat pt consumator cat si pt actorul amator-expert care ar putea deveni chiar profesionist la un moment dat prin acest fel de ucenicieie sau internship de 1-3 ani in videochat cu trecere posibila, (in functie de aptitudini si concurs desigur), apoi la marele ecran, atunci poate ar fi ceva, nu asa ca acuma, ar fi ca un program academic serios acreditat, cu trepte si grade de activitate, cu specialitati, etc, nu asa aiurea, fiecare cu videocam-ul lui cum o putea, sau 2 ucrainieni si 4 moldovence exploatate intr-un apartament, etc, cam asa cum e acuma. Eu sincer cred ca speranta de viitr tot in Facebook ar putea sa fie, sa propuna criteriii serioase de acreditare pt saloane si academii de videoochat serios acreditabil.

      • Scurt pe doi: baietii nu-s asa frumosi ca fetele. In plus, fetele vor sa fie platite ca sa se arate, nu sa plateasca ca sa vada. De vazut oricum vad chiar daca nu vor. Nu zic nu, ai ridicat cateva semne de intrebare foarte interesante, dar in general sunt foarte putine femei dispuse sa plateasca pentru o discutie cu un barbat frumos (sau destept) si sunt foarte multi barbati dispusi sa plateasca ca sa vada o tzatza, chiar si prin bluza. Macar sa stie ca exista dincolo de ecran.

        • Şi uite aşa cădem din nou în vechea dilemă (gen de ce a fost întâi:oul sau găină?). Cine e mai frumos: bărbatul sau femeia?. Se ştie că gusturile diferă de la caz la caz, iar bărbatul normal admiră o femeie, la fel cum o femeie sănătoasă psihic este atrasă de un bărbat. Femeia a primit denumirea de „sexul frumos” de la bărbaţii inspiraţi în ale poeziei.
          Dar asta nu înseamnă că femeile nu admiră cu aceeaşi pasiune un corp bărbătesc bine proporţionat, ce denotă multă virilitate. Asta se deduce şi din strigătele înfocate şi chiar de manifestări extreme (leşinuri, plânsete şi chiar încercări de sinucidere) atunci când nu reuşesc să fie aproape de masculul idolat. Se vede uşor şi la striptis-urile masculine. Deci, ca să fim obiectivi: scorul este şi va fi 1-1.

          • :))) Frumusetea e relativa si intotdeauna trecatoare. Din punctl meu de vedere, foarte personal, dupa 10 minute de vorba cu cineva nici macar nu-mi aduc aminte cum arata, dar conteaza foarte mult ce-mi spune. O femeie sau un barbat care are ceva de spus este intotdeauna mai frumos sau macar mai placut de avut printre prieteni decat un chip e revista. In plus, standardele astea de frumusete se schimba, ce era frumos acum 500 de ani cu siguranta nu mai este considerat asa acum.

            PS: Discutiile mele cu Rudolf sunt intotdeauna pline de tachinari, adica nu trebuie sa luati de bune chiar tot ce zice el, sau eu in raspuns la comentariul lui 😉

  6. Tot ceea ce privim cu dragoste este de fapt frumos.
    Si eu am fost indragostita foarte tare de un barbat urat fizic (si psihic :))), las ca nici eu nu sunt mai frumoasa) , inalt (exagerat) ca un cocostarc, cu dintii iesiti in afara, cocosat, pantaloni negrii si bluza maro 😀 si era si batran pe deasupra :)))) dar avea asa un „soare” in el pe care eu il vedeam cum straluceste si din cauza asta mi se parea (si daca il mai vad vreodata sunt sigura ca iar mi se va parea) foarte foarte frumos, asa frumos ca ma facea fericita numai existenta lui pe lumea asta.
    Asta este „frumusetea” eu asa cred.

  7. Prietena mea face videochat de 4 ani (de cand suntem impreuna) si sunt ok cu asta. Nu se vede cu nici un alt barbat, nu o atinge nimeni si impreuna am reusit sa strangem bani de un apartament in acesti 4 ani, cati tineri de 27 de ani au strans si si-au luat propriul apartament?

Lasă un răspuns la carnetelul Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s