Vlad zice …

Publicat de

– discutie tipica –

Eu (fericita posesoare a biletelor de tren de la Gatwick la London St. Pancras Intl., dau peste o harta turistica a autobuzelor din Londra, foarte colorata, numai buna de luat ochii copiilor prin excursii, sau ai mei, pentru ca in cazul asta intru cam in aceeasi categorie, o printez, mandra nevoie mare, aducandu-mi aminte de cele cateva ori in care am stat in statiile autobuzelor incercand sa ne lamurim daca autobuzele ce trec pe acolo ne sunt bune sau nu): Ia uite ce am eeeeeeu!

El: Si eu am pe iPad!

Eu: A mea are traseele autobuzelor…

El: Si a mea, iar eu pot s-o maresc. Uite-asa!

Eu (deja dezumflata si simtind cum pierd teren ametitor): Da’ a mea are obiectivele turistice desenate pe ea!

El: Si a mea, ba chiar pot sa aleg sa vad street-view.

Eu (incurajata c-am vazut punctul slab): A mea n-are nevoie de internet!!!

El: Nici a mea, merge off-line.

Eu (complet dezumflata, dar inca mandra de teancul de foi, stranse la piept, cu dragoste): Eu macar pot sa merg cu ele in mana prin cartierele rau-famate din Londra. 

El: ? 

harta autobuzelor Londra
harta din discutia de mai sus

Acum, ce mai puteam spune, ca doar nu era sa ma las invinsa de tehnologie, mie inca imi plac hartile pe hartie, chiar daca aplicatiile pe iPad sunt mai destepte.

 

21 de comentarii

    1. Nu m-am considerat niciodata de moda veche, dar cred ca sunt mai clasica, mie imi place sa merg cu pixul si harta in mana, imi ofera satisfactii nebanuite 😀

        1. Da, da! Toate ghidurile mele pastreaza o extra-harta, muncita rau, carata prin buzunare, prin geanta sau rucsac, chinuita, jerpelita, plina de notite.

  1. pentru mine, hartile, si-unele, si altele, sunt total si iremediabil inutile. daca ma lasi in mijlocul orasului cu o harta in mana, am toate sansele sa ma ratacesc gratios. asa de tare ma pricep la orientare 😀

    desigur, Parisul schimba datele problemei. acolo ma ghideaza pasii si inima de francofila. ala e singurul oras in care nu ma pot rataci! 😀

    1. Eu nu pot iesi din casa fara harta, pana si in Geneva fac intai traseul in GoogleMaps, apoi pornesc la drum. Aveam la un moment dat vreo 5 harti cu Paris stranse in camera de hotel, 2 erau primite la Paris Vizite, cardul lor de transport, doua de la hotel cand am facut check-in ul iar una ramasese de „data trecuta” in ghid. In plus, aveam si harta ghidului, ca nu se poate fara :))

  2. Glumesti, nu-i asa? Deci eu mor in statie cu harta aia in mana! 🙂 Abia ma pot orienta in orasul meu, pe care il cunosc bine… In paianjenisul acela imi prind urechile. 🙂 Cred ca singura solutie ar fi sa imi propun sa vizitez cel mai mic sat din Anglia… :)))
    Si totusi, daca ma uit mai atenta la harta, imi dau seama ca este atat de clara, incat si un orb gaseste drumul… 🙂

    1. :))))) Mie mi-au placut intotdeauna hartile, cand eram mica faceam calatorii virtuale pe harta, aveam un atlas geografic, din acela de scoala, format mare, albastru parca. Era avutul meu cel mai de pret.

      1. Eu de mica am fost mai ciudata. Aveam un glob pamantesc… Imi placea sa inchid ochii, sa il invart si apoi sa pun degetul la intamplare pe el. Apoi ma lasam purtata de visuri prin locurile atinse cu degetul… 🙂

        1. :)))))) Mie nu-mi placea necunoscutul, faceam trasee lungi daca dadeam de glob, cautam capitale. Sau admiram culorile, globurile mi s-au parut intotdeauna caraghioase 😉

  3. in Londra am reusit doar sa iau metroul in directie inversa – dar pe aceeasi linie, da?! – o statie. am facut orientare turistica cand am fost copila, poate asta explica ca nu ma pierd cu harta in mana. si sotul e ft bun navigator.

    1. :)))) Circle line, nu? Ma terorizeaza linia aia de metrou, verific de n ori daca vine cel care-mi trebuie mie. Nu-mi place deloc. Restul sunt ok, normale.
      Nici eu nu m-am pierdut niciodata cu harta in mana, fara ea am mai ratacit, dar o avem intotdeauna in rucsac, pentru siguranta.

      1. Exactly. Galbena linie. Si am prins cand nu era tocmai circle ptr ca era inchisa pentru renovare – Olimpiada. Asa ca ne-am dus pana la „capat” si am urcat indarat sa o luam pe unde trebuie. Ce imi place la ei e ca zic mereu finalul de linie si te prinzi rpd.
        Eu am incercat sa ma ratacesc in Budapesta fara harta si nu am reusit :)) deja mergem dupa instinct pe acolo.

        1. M-am ratacit o singura data in Venetia, dar am luat-o aiurea pe strazi si nu mai stiam nici macar in ce parte a orasului mai suntem, altfel am mai gresit strazi sau calculat gresit distante, dar nu ne-am ratacit. Parca imi e din ce in ce mai greu sa ma ratacesc, parca ma duce nasul spre centrul orasului.

          1. sa stii ca nici sa vrem nu reusim sa ne ratacim. in atena am mers dupa „nas” prin anafiotika (oricum strazile nu au nume acolo si o harta e fix degaba); important e ca am ajuns la acropole :)) la timp

  4. Si noi am facut Londra cu harta de hartie. Cu hartile, mai bine zis, ca pe langa harta Londrei primita de la hotel, aveam si harta metroului si pe cea a autobuzelor printate pe format A3 la serviciu 🙂 Ce amintiri mi-ai trezit! 🙂
    Drum bun si vacanta frumoasa!

    1. Exact ca noi! Cred c-as avea o colectie impresionanta daca le-as fi pastrat pe toate, dar inainte de plecare le arunc si pastrez doar una. La un moment dat aveam vreo 3 variante de harta in Paris si ajunsesem noi la concluzia ca una avea scara complet aiurea si lipseau cateva strazi, dar avea monumentele desenate frumos, colorat. A fost o perioada foarte placuta, pana la urma tot aia clasica, rupta, de la vizita trecuta a fost buna pentru ca o stiam deja si ne localizam usor pe ea. Deh, obisnuita e buna si ea la ceva.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s