Jamie Oliver’s Fifteen

–> Fifteen – good drinks, great service, ordinary food

Dupa o zi intreaga incarcata de activitati „turistice” ne-am retras vreo jumatate de ora la hotel pentru a ne pregati sufleteste pentru al doilea proiect al sfarsitului de saptamana in Londra: restaurantele lui Jamie Oliver.

In ianuarie avusesem deja placerea de a lua cina la Barbecoa, care mi-a placut atat de mult incat in excursia asta prima seara petrecuta in Londra s-a incheiat tot acolo, de data aceasta ajungand la timp si pe un drum mult mai putin aventuros. Ma bucura sa observ ca incetul cu incetul incepem sa ne descurcam prin hatisul strazilor si al mijloacelor de transport in comun aproape la fel de bine ca in Paris. Desi, exagerez. In Paris ma descurc cel mai bine, mai bine chiar decat in Bucuresti. In orice caz, voi reveni cu detalii despre a doua vizita la Barbecoa, vreau doar sa subliniez ca a ramas in continuare restaurantul meu preferat din Londra. Am vrut sa testam neaparat Jamie Oliver’s Fifteen si poate Jamie’s Italian, care intre altele l-am „vizitat” de doua ori. Inca n-am trecut prin toate localurile lui, dar trebuie sa am un proiect si pentru data viitoare. Union Jacks l-am localizat deja, este foarte aproape de Forbidden Planet.

map-Fifteen

Jamie Oliver's FifteenRevenind la Fifteen, aveam rezervarea la ora 9 si voisem sa ajungem mai devreme pentru ca citisem pe site-ul lor ca au un bar grozav, doar ca n-am luat in considerare aglomeratia de sambata seara, ne-am zapacit intr-una dintre statiile lor multiple, cu vreo 4-5 statii una dupa alta si autobuzul rosu a mai avut si el vreo zece minute intarziere, dar de ajuns, am ajuns exact la timp. Am asteptat vreo 30 de secunde pana ne-au condus la masa, unde ni sa facut o introducere asupra stilului restaurantului, care se vrea mai degraba un bar cu tapas englezesti, dar au si fel principal (adica un meniu mai serios), daca nu vrem sa experimentam. Preturile sunt proportionale cu dimensiunea continutului din farfurie, desi tapasurile lor sunt destul de consistente fata de ceea ce ne asteptam noi. Am testat cate doua si am terminat cu 2 pahare de vin cu niste masline verzi murate pentru ca am mai fi mancat ceva, dar nu voiam ceva complicat sau mult, iar tapasurile ramase parca nu ne mai atrageau.

Mi-a placut decorul, restaurantul nu este aproape deloc luminat, ceea ce pentru mine n-a fost o surpriza pentru ca multe dintre localurile mele favorite in Geneva sunt asa. In spate poti admira cum este preparata mancarea, iarasi n-am cazut pe spate pentru ca am mai vazut si asa ceva. Barul s-a dovedit a fi o zona mica, la intrare, in care fata incerca sa faca ceva miscari smechere, dar se limita la a turna in pahar de la juma’ de metru distanta si sa roteasca sticla in aer. Merci, aia pot si eu.

Dar, am testat o limonada cu lime care mi s-a parut exceptional de buna, un cocktail numit Gin Punch a la Terrington si un vin rose, care ar fi trebuit sa fie frantuzesc, dar la cat de dulce era, cu siguranta era cel italian. Aveau doar doua vinuri rose la pahar.

menu-fifteen

Scuze pentru calitatea pozelor, dar chiar era intuneric si pozele sunt facute cu telefon, ca deh, inca n-am curajul sa-mi scot DSLRul la masa.

Jamie Oliver's Fifteen

Jamie Oliver's Fifteen Jamie Oliver's Fifteen Jamie Oliver's Fifteen Jamie Oliver's Fifteen

masline murate
masline murate
Grilled razor clams, cucumber, fennel & herb vinaigrette
Grilled razor clams, cucumber, fennel & herb vinaigrette
Cornish sardines, rye flatbread, tomato & olives
Cornish sardines, rye flatbread, tomato & olives

La final, pe nota de plata figureaza o donatie de o lira pentru stagiarii din restaurant, pentru ca da, cei care gatesc sunt cei care urmeaza cursurile lui Jamie. Nu m-am lamurit daca tot ei sunt cei care concep felurile de mancare, dar daca da, atunci m-am lamurit de ce nu am fost atat de impresionata. Pana la urma n-a fost deloc rau, doar banal cu multe stradanii de a fi deosebit.

Cum zicea o tipa cu care ne-am intalnit pe drumul spre hotel, care, fiind foarte guraliva si cu foarte multe opinii, a vorbit cu noi aproape tot drumul, desi nu o cunosteam deloc, „beans on a toast” nu pot fi altceva decat boabe de fasole pe paine fara nimic special in modul de preparare.

In concluzie, Fifteen mi s-a parut un experiment, o scoala de vara in care tinerele talente (sau doar stagiari) sa prinda gustul muncii in domeniu sub umbrela celebritatii lui Jamie.

Autor: Kadia

Ceea ce descoperi tu de capul tau este mult mai interesant decât ceea ce descoperă altcineva pentru tine – este ca diferența dintre o căsătorie din dragoste și una aranjată.

40 de gânduri

  1. Mi-a placut articolul asta, ador felul tau de a scrie, simplu, sincer si fara fandoseli, cel mai mult mi-a placut ultima parte cu tipa guraliva 🙂 Mancarea englezeasca, oricat ar incerca ei sa o fuzioneze, sa o macheze, tot mancare englezeasca e. Ce face Jamie Oliver pentru copiii aia este minunat, dar cum spuneai si tu e doar un experiment, o scoala, ca sa-i atraga catre o viata cuminte, initial el a lucrat doar cu copii problema. Meniurile sunt concepute dupa cum vad, cu lucruri care se vand, e cam greu sa educi papilele englezilor (si prin extensie ale scotienilot, irlandezilor, etc.) pentru ca indifferent ce sofisticarii pui pe meniu, ei tot or sa ceara mash potato, gravy, chips, cand le fierbi pastele al dente vor spune ca nu sunt bune, daca le fierbi prea mult, vor spune ca mancarea ta e beautiful 😀

    1. Pff, sa stii ca nu m-am gandit ca asta cere clientela! Mie mi se pare atat de ingrozitoare mancarea englezeasca tipica incat nu-mi vine sa cred ca cineva ar putea s-o ceara de buna-voie la restaurant, ba chiar s-o prefere, dar, recunosc, eu sunt fan inrait al mancarii frantuzesti. Nu ma dau in laturi nici de la cea italiana, dar recunosc ca este mai simpla si mai putin interesanta.

      1. Vorbesc din experienta, ca oricat m-as chinui eu sa le gatesc sofisticarii ei tot dupa ham, varza fiarta si piure de cartofi sau fish&chipsuri, tanjesc. Noi avem o cu totul alta cultura si finete a papilelor. Abia astept sa ajung si eu la Barbacoa sau cum ii zice. Calatoriile tale sunt foarte interesante, imi fac si mie dor de duca 🙂

        1. Pe mine m-a influentat foarte mult mancarea de aici, undeva intre cea frantuzeasca si cea italiana. Amandoua imi plac, dar nu in totalitate, insa am inceput sa mananc mult mai putin gras, mai ales legume, fructe si intotdeauna ceva carne, fie alba sau rosie. Am impresia ca sunt mult mai echilibrata, iar mancarea romaneasca mi se pare de multe ori cam „grea”. Mai am pofte, dar parca nu mai sunt asa cum imi aduceam eu aminte 😀 Branza romaneasca insa imi lipseste tare mult. Telemea ca acasa nu are nimeni.

  2. A avut rezon tipa, dar nu cred ca se vrea un local de fitze, mie „conceptul” Jamie, nu se vrea de fitze, ca e ridicat in slavi, ok, dar el face chestii simple si promoveaza simplismul, ca poate vinde asta la suprapret, nu stiu, bafta lui. Adica eu nu m-as fi asteptat la ceva gen ElBulli. Si daca ma intrebi (si daca nu, tot spun), cred ca au stricat razor clams, au o aroma destul de subtila, sa le mai pui si fenicul … e ca si cum ai gati stridii in sosul de la saramura de crap (zic si eu, nu da 😀 ).

    Dar misto articolul, mai ai? Mai vreau.

    1. Nu era de fitze defel! Ca atunci chiar ne-ar fi stat in gat. Nimic n-a fost nasol, iar serviciul a fost trasnet, da’ nu m-a dat pe spate si eu am plecat (din propria optiune) cam hamesit. Ce E de fite e Barbecoa. DAR putin imi pasa, acolo mancarea e DIVINA. Asa ca ar putea sa serveasca un calamar in rochie si cu par pe bigudiuri ca eu tot as merge acolo. Ba as merge acolo si daca m-ar pune sa spun poezii! (ha!..recunosc ca mi-ar placea sa ma pun sa spun poezii!)

    2. Sa stii ca ai pus degetul pe rana, nu ma asteptam la ceva sofisticat sau nemaivazut, pentru ca exact asta admir la stilul lui de gatit, este simplu, usor si combinatii perfecte! Dar este exact ceea ce n-am gasit aici, in meniul lor. Cam toate combinatiile par fortate, fara a fi prea reusite. In plus, hai sa fim seriosi, cum zice si Ioana mancarea englezeasca nu e prea reusita, cu exceptia biscuitilor pentru ceai pentru care as ucide, tipii nu prea le au cu gatitul, chiar mai putin cu tapasurile.
      Dar, in general, imi place Jamie, iar in Barbecoa ii simti stilul, aici nu. Cred c-a fost un proiect incurajat de el si sustinut, dar s-a bagat in prea multe si l-a scapat din mana. I-a lasat pe pusti de capul lor fara sa-i mai invete cate ceva. Nu zic nu, sustin genul asta de reeducare si incurajare a tineretului – are filosofie intreaga in spatele restaurantului, dar eu zic ca nu strica un pic de indrumare.
      O sa povestesc si despre a doua vizita la Barbecoa si despre Jamie’s italian, dar daca vrei si n-ai citit deja, am scris despre Barbecoa aici: https://kadiavsd.com/2013/01/31/barbecoa-by-jamie-oliver/

      1. Am vazut articolul la vremea lui, este si asta ceva remarcabil (desi si in ograda lui Jamie, de cand e atat de renumit, au intrat o droaie de hateri, ca na), el face chestii simple, pentru oameni simpli (ma rog, asta e relativ, prietenii mei din Anglia imi spun ca nimeni nu si-ar permite, la un salariu mediu, sa manance ce recomanda el) dar poate jongla si pe culmi, asta apropos de Barbecoa.

        Apropos de bucataria engleza, m-a amuzat un anunt de pe un site special pt bucatari si ospatari, super job (nici vorba sa aplice orice pitpalac) de Chef la consulatul englez (eu cautand job am dat peste el). Ce m-a amuzat, cereau si pe ma-sa si pe ta-su, adica top, logic, iar la final scria ceva gen: cunoasterea bucatariei engleze este un atu. Recunosc, am ras, daca un bucatar a indeplinit tot ce cereau ei, cunoasterea (carei bicatarii? allah damn it) aia e asa, nu stiu, ca si cum i-ai cere unui butonar ca Vlad sa stie si tabla inmultirii cand se angajeaza. Recunosc, ma amuza multe chestii din astea pe site-urile de specialitate pe care le apreciez din plin, nu intra oricine si nu se comenteaza de-amboulea. Eu una nu am curaj sa deschid macar un comentariu intre ce pot face oamenii aia cvasinecunoscuti in timp ce netul promoveaza (nu mai e vorba de Jamie) loaze cu duiumul. Scuze ca am scris mult, mai am maine doua examene si nu pot dormi de emotii 😀

          1. Stai linistita, eu incurajez scrisul mult! In plus, emotiile trec daca reusesti sa te gandesti la altceva, dar doua examene intr-o zi, saraca de tine, asta chiar e dificil. Iti urez bafta si iti tin pumnii.

        1. Cred ca i-au reprosat multi ca gateste cu ingrediente scumpe pentru ca mai nou are o serie de gatit economic si de organizat mancarea in frigider. Nu-i deloc rea, am vazut cateva episoade si unele trucuri sunt interesante, multe informatii sunt la mintea cocosului, gen etichetatul mancarii din congelator sau organizatul in pungi, doh, dar probabil unii au nevoie de genul asta de informatii de baza. Am vazut c-a scos si-o carte, o sa scriu in curand despre ea, n-am cumparat-o, m-a tentant, dar am ras prea tare de gluma inocenta a celor de la waterstone si am zis ca alta data, cand pot s-o rasfoiesc fara sa ma innec in hohote. O sa scriu in curand pe blog.

  3. Pai sigur ca avea opinii femeia si inca multe ca era de-a mea! N-ai simtit accentul zdrobitor? De aia mi-a si placut de ea! :P. In plus eram de acord in EXTREM de mare masura cu pizdelile ei 😀

  4. Nu stiu Barbecoa, eu sunt entry level la carciumi bune, dar te inteleg, am nimerit si in Bucuresti niste restaurante cu niste bucatari deosebiti, iti venea sa ii iei acasa, sa ii priponesti de calorifer si sa ii obligi sa gateasca numai si numai pentru tine 🙂 Am asa o tendinta de a vorbi si a nu vorbi despre bucatari, sunt intre dezamagire si extaz te miri cand. Reiterez, nu am experienta voastra in materie de carciumi.

    1. Tocmai voiam sa zic ca nici noi n-avem cine stie ce experienta, dar imi iau cuvintele inapoi, orasul asta ne-a educat serios in materie de carciumi, dar cele de nivel mediu as zice. Nu-mi plac restaurantele care-ti dau sa inghiti o matura cand intri pe usa, desi am fost la cateva, iar culmea o parte din ele au devenit preferatele mele si nu mai vad maturile din spinarile celor din jur. Mancare buna schimba orice prejudecata.

      1. Lasa-mi timp sa rezolv chestii si in minim cativa ani viu la tine in urbe :))) Ca sa te cred la fata locului, e primul oras pe lista si ma asteapta o prietena buna de mult, care e acolo de cand eram eu in scutece.

        1. Te astept cu drag! Da’ sa nu fie prea multi ani ca nu stiu cat mai stam pe aici. A, tocmai mi-ai adus aminte ca n-am raspuns la un email, cred ca e chiar de la prietena ta, acum ma simt chiar vinovata ca l-am tot amanat si apoi am uitat. Am fost intr-o pasa proasta cu socializarea si am mult de recuperat (si scuzat in stanga si dreapta).

  5. Nu mai dau reply ca nu imi dau seama unde si de ce apar comentariile 🙂 Aia cu etichetatul in congelator o fac de mult (am si scris acum niste ani, cred ca Jamie ma citeste – glumesc), cartea noua nu o stiu, eu ma refeream la cele mai vechi in care recomanda tot felul de produse bio la care unii nu au acces asa usor. Nici acolo la el si nici aici la noi.

    Cat despre tinut pumnii maine, sa ii tii, zi si la Vlad, dati cu energii pozitive, ca nu am apucat sa invat nimic. Stiu tot, dar nu stiu daca ma voi putea exprima in limbajul de lemn cerut si bonus, imbracata in uniforma, urasc tot ce inseamna uniforma, de orice model si purtat din obligatie fara nicio logica (dap, ma refer la tunica de bucatar, e o tampenie, am cunoscut atatia care isi comanda tunici personalizate inainte de a sti sa sparga un ou incat am ajuns sa le urasc).

    1. Produsele bio sunt o NECESITATE acolo unde nu exista piete, mai exact prin SUA si Anglia, dar pana si in Elvetia sau Franta, pentru ca daca vrei produse cu gust si nu doar forma atunci trebuie sa iei bio. E adevarat ca gustul costa cam cu 30-60% mai mult, depinde de produs. Am dat la un moment dat de o lista de legume si fructe care merita cumparate bio si altele care nu, in functie de capacitatea de a absorbi si retine pesticidele cu care sunt tratate, dar n-am salvat-o si acum imi pare rau pentru ca nu mai stiu unde am vazut-o. Daca nu te supara gradul de poluare ci mai degraba bate vantul prin buzunare nici mancare nu iese prea grozav, dar macar este ceva in farfurie si de foame, orice are un gust mai bun, daca insa mananci pentru gust si n-ai acces la produsele „de la tara” sau mici producatori atunci bio este solutia. Zic din ce am descoperit pe propria-mi piele, am fost foarte impotriva etichetei bio, mai ales c-o vedeam pe produse care n-aveau niciun sens, dar uneori chiar se merita.
      Acum, despre uniforma, gandeste-te cum fac eu cu halatul de laborator (pe care il urasc si in consecinta nu-l port decat daca sunt absolut nevoita) este un echipament de protectie, foarte eficient, ca sa nu-ti patezi bluza/pantalonii preferati.

    2. Te inteleg din interior, le urasc cu la fel de mult aplomb si de cand mi-au dat tuleiele numai de ele am avut parte :D. Tin pumnii, urlu interior si voi bea o bere in cinstea ta (desi asta s-ar putea dovedi dificil :D).

  6. Ratzushco, sunt multe prostii contrafacute in materie de bio, ma jur, stii ca-s maniaca la cumparaciuni. Am incercat cu aplomb produsele bio si multe au fost tepe infecte. Amu ziceau astia ca amendeaza etichetele bio pe ne-bio, dar traim in Romania … Altfel, da, sunt de acord sa mananc mai putin (si asa mananc prea mult fara sa mananc) dar mai bun. Din pacate nu toti pot face asta, le acord circumstante, dar din nefericire, multi nu se obosesc. Si a doua categorie de persoane e mai des intalnita si, culmea, platesc mai mult pe mancare multa si proasta decat cei care se organizeaza.

    Despre uniforma, ce zici tu e ok, dar gandeste-te, ca bucatar (si calaret) se pastreaza niste repere doar pentru ca sunt vechi si standard si dau bine, habar nu ai cat te agati cu bumbii aia sau ce incomode sunt tunicile (si alea de calarie si alea de bucatari) doar pentru ca sa dea bine. Cand un sort prietenos si solid (cazul unu) sau o geaca matlasata (cazul doi) fac mai bine pentru tine. Dar na, cine tine la eticheta. Daca ai avea mailul disponibil pe alocuri (nu azi, nu) ti-as trimite pozele cu „boneta” mea :)))

    Altfel, pe cine face Vlad ipocrita? Ca nu stiu daca ii dau eu sau tu 😀

  7. Mie mancarea lui Jamie Oliver mi se pare ceva fortat, de fatada, uite ce simplu mancam noi ! Si nici nu e chiar asa de simplu, daca te gandesti bine. Mai exact, nu e simplu sa procuri toate ingredientele.

    1. Mie nu mi se pare fortat, mancarea englezeasca este foarte complicata, incarcata, grea, mi-a fost extrem de greu sa gasesc ceva care sa nu-mi provoace arsuri in prima mea vizita in Londra, mai ales ca ma obisnuisem deja cu meniul frantuzesc. Ce incearca el sa faca este sa introduca ideea de mancare simpla, usoara, sanatoasa, concepte care lipsesc in Anglia. Bneinetels fiind bucatar cu diploma, incearca sa-si vanda si combinatiile lui mai artistice.

  8. Am uitat sa apreciez ceva si nu vreau sa trec peste asta. Imi plac foarte mult fotografiile pe care le postezi la fiecare articol, deci si la acesta. Ai talentul de a surprinde aspectele care compun atmosfera locului respectiv. Felicitari !

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s