Pagini de jurnal (5)

Astăzi … este tot duminica si m-am trezit cu foarte multa energie, ceea ce pentru mine este cu adevarat o stare exceptionala. In general, cam pana dupa pranz nu pot fi descrisa decat ca „zombie” intr-o zi obisnuita. Astazi am facut doua cafele, un ceai, o prajitura cu pere si ciocolata, un frangipan cu prune, miel la cuptor, paste cu ardei si rosii mici, am dus dvd-urile vizionate aseara si am scos bani de la bancomat. Iar acum nici macar nu-i ora 4. Insa in partea a doua a zilei planuiesc doar sa mai scriu un articol pe blog, sa fac o baie cu multa lafaiala in apa cu saruri albastre si sa termin macar una dintre cele 3 carti incepute. Inca nu m-am hotarat care dintre ele.

Afară … a plouat toata dimineata, ceea ce mi-a dat o stare de bine cand mi-am luat ceaiul langa fereastra din bucatarie.

Sunt îmbrăcată intr-o rochie lunga, rosie, cu multe desene abstracte (de la flori pana la ramuri si linii colorate in alb, turcoaz si grena), fara maneci pentru ca mi-a fost cald in bucatarie.

Planuri pentru săptămâna viitoare… o conferinta la inceput de saptamana si sper eu o vizita la muzeul de istorie din Berna, pentru a vedea o expozitie. Iar duminica am planuit un brunch in familie.

Am învățat… cum sa evit o problema de powerpoint, care nu permite nici macar unui fisier salvat ca pdf sa fie printat intr-un anumit profil, anume sa deschid posterul in Photoshop, unde sa aplic „merge layers” si sa salvez fisierul ca pdf.

Sunt recunoscătoare… pentru existenta zilelor de duminica.

Aștept… sa-mi vad nepotica cat de curand, inainte sa creasca mare 😉

Ce muzica ascult acum mi-am adus aminte de unul dintre videoclipurile preferate din adolescenta mea.

Mă gândesc… ca imi plac din ce in ce mai mult distopiile, mai ales cele in care lumea este super-tehnologizata. Am remarcat ca nu mi-e mila de planeta distrusa, cred ca viata va gasi o solutie, dar imaginile cu o biblioteca distrusa imi rup inima. Cumva ma astept ca umanitatea sa se autodistruga, mai devreme sau mai tarziu, avand in vedere ca nu civilizatia si ratiunea este ceea ce o caracterizeaza, ci violenta. Imi este doar mila ca ceea ce se va pierde este cunoasterea. Mi-ar placea sa existe un camp informational, unde descoperirile sa fie stocate, dar din pacate cunoasterea este prima care se pierde, poate fi redescoperita atunci cand ii este timpul. Cum scriam saptamana trecuta istoria e o roata ce alterneaza intre ev mediu si renastere, lumina si intuneric.

Ce filme am vazut… toate gandurile de mai sus mi se trag de la Oblivion, un film ce merita vazut, cu o teorie interesata si un scenariu inedit. Am intuit pe parcurs evlutia filmului, dar recunosc ca mi-a placut ideea, iar strategia extra-terestilor este chiar demna de retinut. Am mai vazut White House Down, un fel de Die Hard, dar fara Bruce Willis, n-a fost rau, am stat doar cu mana pe telecomanda pentru ca exploziile se auzeau bine, dar dialogul mai putin. Oricum nu prea conta ce ziceau, ideea e aceeasi, americanii sunt in stare sa-si distruga tara ca sa-si salveze presedintele, iar un singur american face treaba mai buna decat toata armata lor.

Ce carte citesc zilele astea… am ajuns cam la jumatatea cartii lui RR Martin A Feast for Crows si-mi place din ce in ce mai mult, tot la jumatate am ajuns si cu Hunter’s Run si la o treime din Helliconia. Nu prea am citit saptamana trecuta, recunosc, am avut mult de lucru si am ajuns prea tarziu acasa. Astazi, insa, as vrea sa termin una dintre ele, probabil nu prima, acolo mai am mult de lucru.

Un citat/proverb care mi-a placut

„Voi incercati sa traiti cat de bine puteti. Bine, bine, traiti, iubiti-va, fiti buni. Dar sa nu va prefaceti ca dezastrul nu are nicio legatura cu voi. Chiar daca s-a petrecut cu multa vreme in urma, ne infecteaza fiecare zi a vietii, ne imbatraneste, ne istoveste, ne devoreaza, ne smulge copiii de langa noi. Ne face sa fim nu numai ignoranti, ci chiar sa ne placa ignoranta. Suntem infestati de ignoranta.” – Helliconia (primavara) de Brian Aldiss

O fotografie din saptamana trecuta

Ceai de toamna

15 comentarii

  1. Unu la mana: cu melodia aia mi-ai adus in minte o imagine geniala cu cineva care imi canta dand cu capul in volan (zbiera mai exact): I do enythinf for love ma papusheeeeeeee tiiiiiiiiiiiiit (claxonul) 🙂

    Poza mi-a amintit de culinosfera de acum niste ani in care ai fi fost pusa la zid pentru asa o blasfemie: cum, pisica pe masa? Mvaaai, noi suntem curate ca un spital elvetian, asta e cah 🙂

    M-ai facut sa zambesc de doua ori in dimineata asta, deci, iti multumesc.

    • Pe mine m-ai facut sa rad de-a binelea 😀 Nu stiu daca mi-ar fi placut sa fiu prin apropierea respectivului cantaret, dar cu siguranta e amuzant cand citesc despre el :))
      Iar pisoiul e al meu, masa tot a mea asa ca fac ce vreau cu cei doi 😀
      Are insa cateva restrictii bietul motan, daca am fata de masa pusa, atunci este certat si gonit. Cam stie ca n-are voie, problema lui este ca ii place foarte mult sa se tolaneasca pe orice fel de textila, asa ca daca o uit pe masa, devine culcus peste noapte cand e boier si face ce vrea el.

  2. cum e prajitura aia? e buna? 🙂 zi si noua ca io sunt gurmanda …si la brunch ce ai de gand? 🙂 a???
    ps. si eu am pus o poza candva cu Bijou pe masa 🙂

  3. Am citit cu atentie pana am dat de Oblivion, pe care am pus ochii de ceva timp, dar nu am reusit sa imi fac timp pentru a-l vedea. Am sarit peste, de teama ca imi strici placerea de a-l urmari. Il pregatesc pentru diseara, neaparat!
    Cam dur citatul ales, mai ales ca loveste in noi toti, desi ne prefacem ca nu…

    • Mie mi-a rupt inima citatul, facea parte dintr-un discurs mai lung al unei tipe foarte desteapta, dar care s-a nascut prea devreme, intr-o societate in care femeile sunt doar bune de munca si prasila, de altfel ca in orice societate care abia supravietuieste din cauza conditiilor climaterice foarte dure. Insa vremea si vremurile se schimba, apar oameni cu idei, deschizatori de drumuri. Cred ca ti-ar placea Helliconia, din pacate o am doar in varianta tiparita.

  4. Ganduri care ne bantuie pe multi, dar cati miscam un deget ca sa schimbam ceva ? Chiar daca stim ca nu avem nici o putere…
    E inscris in drepturile matzelor ca pot sari unde vor. Cine le iubeste stie asta si, daca nu vrea sa vada pisica pe masa, in pat, ori catarandu-se pe perdele, nu isi ia !

    • Foarte bine spus, asa e! Matzele sunt foarte hotarate si incapatanate, dar stiu sa rasplateasca si sa se alinte exact cand ai nevoie de atentie si o blanita pufoasa.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s