Noaptea darkadiană

Într-o noapte adâncă, la un colț de pădure, un psiriduș cu cizmulițe negre aștepta tropăind restul din gașcă. Era noaptea dezmățului în casa de sticlă, cea pe picioroange, deschisă doar o singură noapte la zece ani. Era la prima lui participare, venise cu zece minute mai devreme, ca să nu lase fetele să aștepte, dar iată ca fetele vor întârzia. Se simte tânâr și credul, de ce oare trebuise să vină mai devreme, de ce nu putea să-și țină sub control nerăbdarea? Uite, acum trebuia să aștepte din cauza unui dezmâț rămas blocat într-un colț de tubulatură de sub cadă. Ce noapte plină de exasperanțe! Dacă tot trebuia să aștepte într-un peisaj iarnarcotic, poate n-ar strica să facă un joc de șah, el cu el, așa cu siguranța pierde când câștigă, dar cel puțin aduce un pic de animație în natura moartă. Oare cât durează să scoți un dezmâț speriat dintr-un cot vienelar?

Unul câte unul, psiridușii se adunară în jurul pieselor de șah și se hotărâră să intre printre ultimii în sală, până și urechiații se spiriduseră, dar măcar până vor intra ei, obosesc pătații de căței și vor scăpa de nasurile lor umede toată noaptea asta. Se aude corolarma până la marginea pădurii, hămăieli amestecate cu chirăileli, zgomot de pahare sparte și mobilă mutată de colo-colo. Într-un colț, lângă toberonul de gunoi, pe care și-a sprijinit sacul, Moșul îsi aranjează barba, profitând de văztuneric. A plecat în grabă și a uitat să se pieptene, oricum barba i s-a amestecat de mult cu părul, nici n-a realizat în ultimii ani cât de rar a devenit acesta. Doar acum, când e rost de iubilură, a aruncat și el o privire într-o baltă, de unde l-a privit cu uimire o mutră albită.

După un pahar de cidru la aperitiv, a urmat un potol asigurmand cu cremuță de dovleci pădureți, pasați prin pudră de alune, piciorușe de pui, cu ciupercuțe de pădure, lângă un polonic de polentă, iar la final o panna cotta cu fructe de pădure. Totul udat regulamentar cu vin alb și roșu neamestecat. La sfârșitul mesei, toate personajele cvasifantastice (cu excepția cârcotașilor care n-au vrut să-și bată capul aducând cadoul) au fost invitate să urce pe olimpotab, cu pachețelul adus ofrandă, împachetat după propriile posibilități. Imediat au început șușotelile, exclamațiile, întrebările și vociferările. Se zvonise că darul va fi anonim, dar acum, așezați în cerc pe olimpotab, au apărut dubiile despre alegerea cadoului din pachet. Cei cu musca pe căciulă au început să se retragă strategic spre scări. Cu oarece întârziere, în mijloc a apărut un curcosaur cu o hârtie în mână și a început să rostească la microfon „dați cadoul personei din stânga voastră, încă o dată stânga, apoi rotiți-vă de două ori și dați-l spre dreapta”. A ținut-o mult și bine, până când au început să încurce stânga cu dreapta, unii mai rapizi de mână schimbau înainte, așa c-au rămas fără pachet, iar alții stânseseră două-trei. La un moment dat, curcosaurul a strigat „Stop! Deschide-ți-vă cadourile!” și glumițele au ieșit la iveală. Anonimii ștrengari n-au rezistat tentației de a vedea cine a primit glumița lor și după hohote de râs au urmat schimburile de cadouri. O mult dorită caneluridă aromată de sărbătoare a nimerit în mâini de psiriduș(ă), fără a fi schimbată.

Muzica și dansul au continuat până la ore mici din noapte, cand tânărul psiriduș, obosit de aventură și iubilură, s-a târât înapoi în scorbură, unde a visat nopți la rând întâmplările nopții darkadiene.

 Notă: Personajele și întâmplările sunt apropiate realității. Dacă recunoașteți pe cineva sunteti rugați să pastrați secretul. Povestea a fost scrisă pentru duzina de cuvinte inventate, iar in tabelul lui Psigăsiți alte povestiri cvasifantastice.