Unul câte unul, psiridușii se adunară în jurul pieselor de șah și se hotărâră să intre printre ultimii în sală, până și urechiații se spiriduseră, dar măcar până vor intra ei, obosesc pătații de căței și vor scăpa de nasurile lor umede toată noaptea asta. Se aude corolarma până la marginea pădurii, hămăieli amestecate cu chirăileli, zgomot de pahare sparte și mobilă mutată de colo-colo. 
Într-un colț, lângă toberonul de gunoi, pe care și-a sprijinit sacul, Moșul îsi aranjează barba, profitând de văztuneric. A plecat în grabă și a uitat să se pieptene, oricum barba i s-a amestecat de mult cu părul, nici n-a realizat în ultimii ani cât de rar a devenit acesta. Doar acum, când e rost de iubilură, a aruncat și el o privire într-o baltă, de unde l-a privit cu uimire o mutră albită.
După un pahar de cidru la aperitiv, a urmat un potol asigurmand cu cremuță de dovleci pădureți, pasați prin pudră de alune, piciorușe de pui, cu ciupercuțe de pădure, lângă un polonic de polentă, iar la final o panna cotta cu fructe de pădure. Totul udat regulamentar cu vin alb și roșu neamestecat. La sfârșitul mesei, toate personajele cvasifantastice (cu excepția cârcotașilor care n-au vrut să-și bată capul aducând cadoul) au fost invitate să urce pe olimpotab, cu pachețelul adus ofrandă, împachetat după propriile posibilități. Imediat au început șușotelile, exclamațiile, întrebările și vociferările. Se zvonise că darul va fi anonim, dar acum, așezați în cerc pe olimpotab, au apărut dubiile despre alegerea cadoului din pachet. Cei cu musca pe căciulă au început să se retragă strategic spre scări. 
Cu oarece întârziere, în mijloc a apărut un curcosaur cu o hârtie în mână și a început să rostească la microfon „dați cadoul personei din stânga voastră, încă o dată stânga, apoi rotiți-vă de două ori și dați-l spre dreapta”. A 
ținut-o mult și bine, până când au început să încurce stânga cu dreapta, unii mai rapizi de mână schimbau înainte, așa c-au rămas fără pachet, iar alții stânseseră două-trei. La un moment dat, curcosaurul a strigat „Stop! Deschide-ți-vă cadourile!” și glumițele au ieșit la iveală. Anonimii ștrengari n-au rezistat tentației de a vedea cine a primit glumița lor și după hohote de râs au urmat schimburile de cadouri. O mult dorită caneluridă aromată de sărbătoare a nimerit în mâini de psiriduș(ă), fără a fi schimbată.
Muzica și dansul au continuat până la ore mici din noapte, cand tânărul psiriduș, obosit de aventură și iubilură, s-a târât înapoi în scorbură, unde a visat nopți la rând întâmplările nopții darkadiene.
Notă: Personajele și întâmplările sunt apropiate realității. Dacă recunoașteți pe cineva sunteti rugați să pastrați secretul. Povestea a fost scrisă pentru duzina de cuvinte inventate, iar in tabelul lui Psigăsiți alte povestiri cvasifantastice.
[…] Au scris psi , Vienela, Sonia, Ioana Soglu, Adriana1, ComiCultural, calatoria perfecta, Griska, anacondele, carmen pricop, Adriana2, roxana, vavaly, Vladen, Bogdan, Dan, Raluca M., gelu odagiu, Radu Thor, Laura Laly, maya, Cristian, Litere Stacojii, Adrian, dagatha, adicherish, Liliana, Kadia […]
Interesant joculet 😀
Acum e gata, povestea are final și poze 😉
Asta e de departe preferata mea! Pentru că îmbini realul cu irealul într-o magie de sărbătoare, jocuri şi cum altfel, bucatele tale domneşti. Acum e prea de dimineaţă şi totuşi mi s-a făcut o foame! Ciudat e faptul că citind printre şi la duzini m-am trezit cu tot felul de reacţii: la unele am ras, la altele imi venea a plange, la una m-am holbat rău, la alta m-a luat cu frig, la una cu somn. Deci nici foamea nu putea să lipsească. Eşti delicioasă, şi la propriu, şi la figurat!
Mulțumesc frumos, Adriana! Cred că următorul meu articol iți va face și mai multă poftă 😉
Văăăăleeeeuuuu … Cum vine asta „delicioasă la propriu” ??? 😯 Sper, totuşi, să fie ceva în genul unei licenţe poetice …
Doar o dată la zece ani? 🙂
Petrecerea în casa de sticlă e doar o dată la zece ani. Între timp psiridușii mai fac petreceri, dar mai micuțe.
Da’ cât dezmâț şi la tine aici! Cu moş şi psiriduşi , plus dovezi clare, foto..geniale… 🙂
Da’….nici să ne jucăm de-a ghicitul nu se poate? 😀
Se poate ghici, dar nu se poate spune 😀
Just! 😉
daaa.. adevărat dezmâţ. ce mă pune pe mine pe gânduri e că ilustrarea e reală. nu cumva Kadia noastră are şi ceva psiridesc în ea? că soţul ei sigur are … frumoasă poveste realo- fantastică.
Poate, dar nu se poate spune așa clar, negru pe alb. Nu știu dacă Vlad ar putea fi numit chiar psiriduș 🙂
Dupã ilustraţii aş spune cã duzina zãpãcitã a “ştiut” cã psiriduşii au petrecut o noapte plinã iubilurã. Fãrã cele douãsprezece cuvinte nici nu ştiut cum ar fi fost povestitã noaptea darkadianã. Frumoasã duzinã, pşiriduşã !
Mulțumesc frumos! Și eu mă minunez ce bine a mers. Chiar aveam nevoie de duzina inventată.
[…] Kadia […]
Ce aventura, ce psiridus, ce joc, ce fascinant 🙂
Asigurmand si deloc iarnarcotic! Mai degrabă larmacotic.
M-ai bagat in ceata :))
Voiam să spun că a fost gustos și deloc plicticos, ci mai degrabă zgomotos 🙂
promit! păstrăm secretul! dacă dai la schimb panna cotta! 😉
Dau rețetă de panna cotta! Merge și așa?
dai reţeta şi panna cotta! 😀
drept e că am nişte fructe pădureţe prin frigider…
Mă achit cât de curând, mai degrabă spre marți seara după ce scap de treabă.
ok, aşa facem. nu e grabă, când ai şi tu timp.
[…] mai meşteresc eu… perioada asta sunt mai intelectuala, mai degrabă am citit și am lucrat. Duzina se […]
Un psiridus (obosit si plictisit)
Se legana (intr-o seara darkadiana)
Pe o panza de paianjen (agatata pe un perete de facebook)
Si pentru ca
Panza nu s-a rupt (adica si-a putut arunca o privire prin crapaturile din pereti),
A mai chemat un psiridus (minciuni. Nu a chemat pe nimeni, ci a admirat o rochita albastra si multe lumini colorate, fara sa stie ce vede). 🙂
Frumos si inedit ai imbinat elemente reale in povestea oarecum fantastica! Este una dintre postarile mele preferate din aceasta saptamana.
Mulțumesc frumos, Vienela! Mi s-au părut potrivite cuvintele, însă după ce am văzut ce-a desenat și scris Vlad mi-a venit să mă las pagubașă. Până la urmă tot el m-a convins să scriu, de aceea am și început așa târziu 🙂
Mi-a placut poveste asta a unei nopti de iarna si cel mai mult mi-a placut zambetul fericit al psiridusei de la sfarsit 😀 ai scris frumos
Mulțumesc! Nu știu dacă ai văzut versiunea lui Vlad, merită: http://vraji.wordpress.com/2014/01/10/limita-de-competenta-codec-vladimirianus/
da, i-am si zic ca trebuie sa publice art la vreo revista de stiinta ca-i de Nobel 😛 😀