un pumn de clipe

Duminică la ora 23.03

Primesc prin e-mail un tabel de excel cu niște date pe care trebuie să le transform în grafice. Le așteptam și știam că trebuie să mă ocup de ele. Singura dificultate este să găsesc formatul (dimensiunea graficului, grosimea liniilor, coloanelor, dimensiunea cifrelor și a literelor) similar cu cel folosit în urmă cu câteva luni.

Duminică la ora 23.28

Trimit primul grafic și aștept confirmarea. Se potrivește, am reușit să nimeresc exact valorile folosite anterior. Mă pun serios pe treabă.

Luni la ora 02.03

Trimit al șaptesprezecelea grafic (mare parte dintre ele diferite, unele refăcute din cauza lipsei mele de atenție) și anunț că eu mă opresc aici, de dimineață trebuie să mă scol devreme pentru că trebuie să prezint o lucrare pe care am citit-o doar pe verticală, din două-în-două.

Luni la ora 02.30

Mă foiesc în pat de pe o parte pe alta înjurând în minte că iar am băut un litru de ceai negru după ora 9 seara. Verific încă o dată telefonul, este pus să sune la 8, scurt îmi trece prin minte un gând nervos la adresa lui Vlad care încă n-a venit să doarmă – incredibil cât poate funcționa omul ăsta fără somn.

Luni la ora 08.00

Telefonul începe să cânte isteric o melodie oribilă. Roxy sare de pe dulap pe pat ca să fie iubită. Îmi zic 2 minute și mângâi pisica, mai mult în aer.

Luni la ora 08.13

Tresar, îmi dau seama c-am adormit, noroc cu aia mică care încearcă să se mângâie de mâna mea și i-am simțit năsucul rece. Îmi zic din nou în gând  încă 2 minute, apoi îmi iau seama. Chiar n-am citit cap-coadă nenorocitul ala de articol. Mai e și lung, 7 figuri principale și enorm de multe suplimentare.

Luni la ora 08.30

Cafelele sunt gata și aud ca prin vis telefonul lui Vlad făcând și el dansul de dimineață. În sfârșit m-am apucat de citit, până este el gata l-am terminat. Sper să ajung la timp să-l imprim, măcar să mă pot uita dacă primesc vreo întrebare. Mă bazez pe memoria mea vizuală și capacitatea de a găsi rapid o informație, la nevoie. Dacă este să mă fi învățat ceva facultatea atunci este modalitatea de a „scana” zece pagini în câteva secunde și de a găsi informația cerută.

Luni la ora 09.43

Am plecat cu întârziere, cu siguranță nu voi avea timp să pregătesc lucrarea. Eh, asta e, o voi imprima și apoi voi merge la seminar, cât discută ei problemele de la început, am și eu timp să mă pregătesc.

Luni la ora 09.50

Aflu că șeful întârzie, mă relaxez, am timp să imprim articolul și să-mi fac câteva notițe pentru începutul prezentării.

Luni la ora 10.30

Cu o întârziere de 30 de minute am început să prezint lucrarea, nu mă simt prea sigură pe mine, nici nu deschid bine gura că primesc un set de întrebări generale. Habar n-am să raspund, o scald și mă enervez. Lua-le-ar naiba de miRNA-uri.

Luni la ora 11.00

În sfârșit mă dezlănțui și am impresia că-mi merge gura mai bine când aflu că s-a spart o țeavă și e inundație acasă. Mă gândesc la teroarea lui Roxy, la parchetul umflat, cu oarecare ușurare că nu mai contează c-am distrus noi câteva placuțe, la asigurare, oare suntem acoperiți, la gunoiul nedus, la 15 cm de apă, pisicile innotând dintr-o parte în alta a casei și mucegaiul înflorind în colțuri.

Luni la ora 11.30

Termin articolul, iar colega mea preia rolul de prezentator pentru a-și prezenta progresele în proiectul ei. Discuțiile mi se par interminabile, abia aștep să se termine ca să aflu detalii despre ce s-a întâmplat acasă.

Luni la ora 12.35

În sfârșit, am terminat pun mâna pe telefon și aflu că totul e ok, nu se știe ce întâmplă, probabil o țeavă spartă undeva prin ziduri, acasă totul e la locul lui (mă-sa de parchet, va trebui să ne ocupăm noi când ne vom muta).

Luni la ora 13.13

Ajung acasă și aflu de la intrarea în bloc că azi nu pot face nimic. Trebuie să verifice toată coloana. În decurs de o oră se preumblă vreo 3 tipi, unul care lucra deja la un vecin mai sus, tipul de la regie, tipul cu țevile încă o dată ca să ne dea numărul de telefon, pentru pașii următori.

Luni la ora 14.13

Am cumpărat mâncare chinezească de la colțul străzii, nu risc să gătesc ceva acum când aș putea rămâne fără apă în orice moment. Mi-am băut a doua cafea. Vlad s-a întors la slujbă. Deocamdată păzesc țeava, care e cuminte și nouă nu ne face probleme.

Luni la ora 15.33

Mi-e extrem de somn, mi-am luat un nurofen, înjur soarta de femeie pentru că iarăși m-am trezit cu problema aia pe cap, cu vreo 5 zile mai devreme. Mă întreb dacă în ritmul asta, având in vedere cât de repede dau afară ovulele astea nenorocite, asta înseamnă că voi ajunge la menopauză mai repede? Momentan nu mi se pare o situație prea nefericită. Mi se pare că am trăit suficient pentru ziua de azi. Vreau să mă fac colac și să dorm, dar peste o oră-două trebuie să mă intorc la slujbă. Dacă trebuie să rămân mâine acasă, în caz că spărtura se dovedește a fi la noi, o să trebuiască să-mi fac treaba de astă-seară.

un pumn de clipe

Articol scris în cadrul psilunelilor. Găsiți alte clipe aici, la Psi.

38 de gânduri despre “un pumn de clipe

  1. ,,Vreau să mă fac colac și să dorm” io-te ma unde zacea pisica din tine! :))
    Nu cred ca ajungi mai repede la menopauza, producatoare de ovule pe banda sunt si eu si mai am … :)))

    • Deloc, doar o zi obișnuită până la problema din gospodărie. Altfel programul meu ar fi sunat cam așa: dupa seminar, am luat prânzul, probabil o salată fără gust, deja preparată, apoi aș fi făcut poze la microscop, probabil vreo 500, aș fi numărat celule cu miile, probabil aș fi terminat graficele, n-aș mai fi ajuns să scriu psilunelile și aș fi cumpărat ceva de mâncare pe drum spre casă, probabil McDo pentru că magazinele ar fi fost deja închise. O zi obișnuită.

  2. Nu pot să dau like. Prea ți s-au întâmplat atâtea lucruri mai puțin plăcute. Sper că te-ai odihnit și că în curând vei scăpa de coșmarul țevii sparte.

    • M-am odihnit muncind ca să zic așa, a trebuit să mă întorc la slujbă și să fac treaba planificată pentru mâine, am separat niște pui de șoricei de mămicile lor, i-am introdus în baza de date, am pregătit treburile pentru colegii mei, ca să preia ei treaba mâine. Dar cel puțin mâine voi avea mai mult timp.

  3. Pingback: Psiluneli- Un pumn de clipe | Cățărătorii

    • Lunea e dificilă din cauza seminarelor, iar anul ăsta a început dur pentru mine în fiecare săptămână am avut câte o prezentare de făcut. Altfel, eu știam că marțea e cea cu ceasurile rele. 😉

  4. Pingback: Jurnal de femeie simplă 19- Mi-am lățit pe frunte… | Iubesc Viaţa

  5. Dar vad ca nu te plictisesti deloc. Imi pare rau cand aud de inundatii sau alte alea ca stiu cat e de greu, mai ales cand timpul nu le incape pe toate. Sper sa nu fie foarte grav si sa ti se aseze toate pe fagas normal.
    PS Ai nevoie de o zi la vreun Spa, un pic de relaxare 🙂

    • Am avut un noroc teribil, țeava era spartă mai sus de noi, au făcut gaură doar la vecini, la noi doar s-au uitat, au verificat, nici macar n-avem umezeală în pereți! Au venit cu o minune de aparat, ca o cameră de filmat să măsoare gradul de umezeală în pereți. La noi nici nu se simte c-ar fi fost inundație. Sala de sub noi era sub 15cm de apă.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s