De ce îmi place de Jon Snow

„I’ll only ask you once, Lord Snow… Are you a brother of the Night’s Watch, or a bastard boy who wants to play at war?” ―Jeor Mormont 

329px-Got_jon_posterCu vreo câteva săptămâni în urmă duceam o discuție pe facebook despre diferite personaje din cărțile lui George RR Martin, cu care mi-am ocupat o mare parte din timpul liber în ultimii doi ani. Nu mai știu cine, poate Ioana sau Iulia, m-a provocat să scriu de ce cred că Jon Snow merită mai multă atenție și mai ales alte sentimentele, nu doar milă și silă. Între timp m-am luat cu altele și am uitat discuția până când am dat peste provocarea Soniei.

Pentru cei care n-au citit cărțile și nici n-au văzut serialul, Jon Snow este fiul din flori al lui Eddard Stark, Lord of Winterfell. Mama lui este necunoscută și sursa diverselor zvonuri, atât în carte, cât și printre cititori. Jon Snow este unul din caracterele principale, fiind pe locul 2 ca număr de capitole dedicate (42 în cele 5 volume deja publicate, pe primul loc fiind Tyrion Lannister cu 49), zic asta pentru a atrage atenția că este unul dintre personajele favorite pentru a depăna poveștile din Westeros. La începutul primei cărți, A game of thrones, Jon are 16 ani, este aproape-adult, taciturn, afectat evident de tratamentul rece aplicat de mama vitregă, dorind să-și însoțească unchiul la zid, pentru a se alătura unei grupări vechi de soldați, dobândind astfel o poziție onorabilă.

1) Situația lui inițială nu pot să zic că mi-a câștigat prea multă simpatie, mi s-a părut exagerat de orgolios și sensibil, dar avea scuza de a fi adolescent (și mulți dintre noi am trecut printr-o fază în care voiam să ne decorăm camera în negru) dar am admirat ambiția lui de a face ceva diferit de restul. A ales zidul în loc de a fi cavaler cu sabie aurită, undeva în grămada de lorzi fără statut social din sud.

„Tell Robb that I’m going to command the Night’s Watch and keep him safe, so he might as well take up needlework with the girls and have Mikken melt down his sword for horseshoes.”

2) Dar, principala lui calitate pentru care îl admir este faptul că învață. Este unul dintre puținele personaje care se dezvoltă, se maturizează și își schimbă principiile pe măsură ce capătă mai multă experiență. Dintr-un pui de lord răsfățat, pentru că în pofida tratamentului rece aplicat de Catelyn Stark, a fost totuși crescut și educat ca un fiu de lord, devine un învătăcel plin de frustrări și ambiție adolescentină, dar dispus să-și folosească toate cunoștințe spre binele comunității în care se află, în special a prietenilor lui.

„My lords, when Donal Noye was slain, it was this young man Jon Snow who took the Wall and held it, against all the fury of the north. He has proved himself valiant, loyal, and resourceful. Were it not for him, you would have found Mance Rayder sitting here when you arrived, Lord Slynt… Jon Snow was Lord Mormont’s own steward and squire. He was chosen for that duty because the Lord Commander saw much promise in him.”

Ceea ce consider că merită admirat este faptul că, așa răsfățat cum era, a reușit să înțeleagă importanța cunoașterii inamicului, să-și treacă peste propriile păreri și sentimente pentru a învăța un alt mod de viață, alături de sălbaticii din regiunile aflate mai în nord de zid, aflându-le slăbiciunile și mai târziu folosindu-se de informațiile culese pentru a-și câștiga aliați.

Jon_1x07

3) Da, recunosc, are tendința de a-și plânge cam des de milă, dar într-un mod simpatic, strângând din dinți și dorindu-și să fie mai bun, să facă mai bine, să reușească să-și schimbe propria părere înspre mai bine. Nu i-ar strica un pic mai mult simț al umorului și în mod evident se dovedește a fi prea tânâr și prea lipsit de experiență diplomatică ca să-și poată impune reformele, printre altele, destul de deștepte și bine-venite în organizația aia învechită și depășită.

„Tyrion Lannister had claimed that most men would rather deny a hard truth than face it, but Jon was done with denials. He was who he was; Jon Snow, bastard and oathbreaker, motherless, friendless, and damned. For the rest of his life –however long that might be– he would be condemned to be an outsider, the silent man standing in the shadows who dares not speak his true name.”

320px-JonSnowS3Promo4) E evident că nu știe să se descurce cu boșorogii plini de venin de la zid (și nici cu femeile, ceea ce mi-l face din nou simpatic), este capabil să vorbească cu un rege și să realizeze foarte clar care este poziția lui în lanțul trofic.

„The more you give a king, the more he wants. We are walking on a bridge of ice with an abyss on either side. Pleasing one king is difficult enough. Pleasing two is hardly possible.”

5) Problema lui este că aplică educația primită în copilărie fără să fi observat că vremurile s-au cam schimbat. Da, putea fi mai dârz, mai deștept, mai curajos, mai inspirat, dar are o misiune imposibilă fără niciun aliat pentru că mânat de intenții bune și-a îndepărtat singurii aliați.

“Jon wanted nothing more. No, he had to tell himself, those days are gone. The realization twisted in his belly like a knife. They had chosen him to rule. The Wall was his, and their lives were his as well. A lord may love the men that he commands, he could hear his lord father saying, but he cannot be a friend to them. One day he may need to sit in judgement on them, or send them forth to die.” 

6) Cum să nu iubesc un personaj care are ca tovarăș un lup albinos, fioros, salvat de cățelandru, cu care poate discuta telepatic?

s01e01-jonghost.jpg?w=400&h=225PS: Nu mi se pare deloc frumos (nici cum e descris personajul, nici actorul din film, mai degrabă îmi place cum arată Jamie Lannister), dar au ajuns să-mi fie dragi anumite gesturi și comportamente caracteristice, gen flexatul degetelor de la mâna ranită sau plimbările singuratice pe zid, prin zăpadă.

17 gânduri despre “De ce îmi place de Jon Snow

  1. Îți mulțumesc, Kadia. În primul rând pentru că ești alături de Semnul SPRE carte. Și în al doilea pentru că articolul tău mă determină, în sfârșit, să îmi doresc să văd serialul. Tot timpul am găsit ceva care să mă împiedice să îl încep. Acum sunt hotărâtă! 🙂

    • Prima serie mi s-a parut foarte reusita, restul devin destul de comerciale, cu mult mai multe scene sexuale decat sunt in carte. Imaginile sunt insa interesante. Cartile mi se par mult mai bune, desi ultimul volum este lungit cam mult.

  2. Mi-a placut cartea si singura jumatate de episod din film pe care am vazut-o era atat de departe de lumea fantastica din capul meu incat nu am putut sa il mai vad, ma batea intr-o vreme gandul sa incerc din nou dar nu vreau sa repet povestea cu Stapanul Inelelor, mai bine raman cu personajele asa cum le-am desenat eu 🙂

    • Si eu am exact aceeasi problema cu Hobbit, dar ma fortez sa ma gandesc ca fiind doua lucruri diferite. Filmul este doar inspirat din povestea scrisa, imi plac imaginile, unii actori mi se par foarte potriviti si mestec calti cand o ia scenariul aiurea, in mod inutil si gratuit, poate doar pentru cotele de vizualizari, pentru ca mi se pare mult mai potrivit in carte.

  3. Frumos articolul tău. Și mie îmi place personajul Jon Snow cam din aceleași motive. E cel care mizează pe onoare pe Zidul plin de foști deținuți. Și asta îl face deosebit. Sper că nu-l omoară totuși domnul Martin.
    Într-adevăr Jamie Lanister e frumosul cărții. Actorul care îl interpretează e atrăgător, să zicem, dar clar diferă de descrierea din cărți.
    Mulțumesc pentru fior, căci fiecare citită lasă un fior în urmă 🙂

    • Multe dintre personaje mi le-am imaginat altfel decat in film, dar sunt unii actori foarte potriviti pentru rol, de exemplu Cercei mi se pare ca merge cu descrierea foarte bine, sau Arya.

  4. Am vazut o parte din serial si am citit doar Urzeala Tronurilor din serie, urmeaza celelalte, dar cel mai mult mi-au placut Eddard Stark si Arya. La Jon am admirat bineinteles taria de a urma drumul spre Zid, are ceva intunecat ce se potriveste peisajului de granita.

    • Este o diferenta foarte mare intre copilul din prima carte / sezon si tanarul plin de responsabilitati, planuri si sperante din ultimul volum. Din pacate, nu mai reuseste sa-si tina sentimentele in frau si vrea sa sara in ajutorul familiei lui. Zic din pacate pentru ca asta atrage furia celor din fratia neagra.

      • Tocmai ma intrebam „care familie?!” uitand ca totusi mezinii si fetele inca n-au fost casapiti de good olt Martin 🙂 Nu ca ar trebui sa fie, nu sunt spoiler, n-am citit cartile, inca 🙂
        Sotul mi-a spus o singura chestie cand a inceput filmul „nu te atasa de nici un personaj”, el citise si stia ce stia 🙂

  5. Si eu citesc cartile acum dar am vazut serialul mai intai.
    Imi place ca descopar personaje mai complexe decat am reusit sa imi fac parerea din ceea ce am vazut in serial.

  6. Da vreun barbat adult bun role model are serialul asta ? Adica nu numai din astia tineri care trebuie sa invete, in clipa asta imi trebuie un role model gen tata/mentor asa de vreo 45 de ani, serios, in campul muncii, e voie si middle management, adica nu trebuie mare leader CEO aristocrat, insa care stie sa educe pe astia de 21 de ani, nu muli, doar asa un grup mic, vreo 3-4 maxim, si nu e nevoie toti odata, e voie si unul dupa altul. Sa nu fie din ala care ii invata arte martiale, ca nu ma pricep, mai mult asa care ii educa moral, cam la asta incerc sa ma imbunatatesc si eu in clipa asta, la educarea morala a tineretului inca in formare, mai ales a celor care sunt asa mai merituosi si studiosi si le doresti numai binele si sa ajunga departe, cand or deveni mai adulti. E destul de urgent, nu am timp sa citesc cartile sau sa vad filmul, asa ca astept sugestii aicea.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s